Regii unei ţări plouate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

E uimitor că, în România, guvernanţii îşi pasează întotdeauna greşelile, niciodată reuşitele. A greşi a devenit politică de stat.

În sfârşit, s-a dus dracului rapiţa. România pluteşte, de două trimestre succesive, în recesiune. Cu toate astea, sau chiar din cauza asta, observa un expert, investiţiile publice în infrastructură s-au oprit. Aproximativ 130.000 de persoane au rămas fără lucru, îngroşând numărul şomerilor şi povara asupra bugetului de stat. În pofida situaţiei critice (ultimul pătrar al anului nu anunţă niciun reviriment), Guvernul a reuşit performanţa de a mai adăuga ceva la salarii. Salutar sau sălutabil, numai că nu aici e buba. Deficitul nu mai înseamnă investiţie, ci mită electorală. Toată această gaură ascunsă sub covorul bunelor intenţii va trebui umplură anul viitor. Cum? Păi, deja ne-am obişnuit: prin creşterea taxelor, prin stoarcerea salariaţilor.

Povestea nu e nouă. La sfârşit de mandat, C. P.-Tăriceanu acorda sume largi de la buget pentru securizarea alegerilor. Alegerile, însă, le-a câştigat PDL, dacă ţineţi minte, cu minciuni gogonate despre învăţământ. 2009 a fost un an tragic pentru economia lumii şi ridicol de prost pentru România. Confruntat cu cea mai severă criză economică, PDL avea de rezolvat o ecuaţie imposibilă: realegerea preşedintelui. Aşa că gunoiul a mai fost ascuns o dată sub preş, cuvântul "criză", scos din vocabular, iar promisiunile, uitate. Împrumutul gigantic de la FMI a devenit plasă de siguranţă, pacea socială, ordin de zi pe unitate, jupuirea firmelor mici, un must. Totul pentru front, totul pentru victorie! Greu de găsit în istoria recentă fapte de o inconştienţă comparabilă, dar, precum se vede, s-au găsit. Aşa cum au recunoscut mult, mult mai târziu membrii ruşinaţi, o curbă de sacrificiu mai mică şi mai lină ar fi salvat nenumărate locuri de muncă şi ar fi adus aceeaşi ecomie la buget. România ar fi parcurs o criză cât de cât suportabilă. Ei aş! Între cămaşa ţării şi maieul personal nu era loc de întors. Nota de plată pentru alegerile prezidenţiale s-a scris atunci şi s-a post-datat.

Am fi putut crede că prostiile catastrofale ale trecutului servesc la ceva, măcar memoriei colective. Ne-am fi putut imagina că o prăbuşire economică, acompaniată de convulsii sociale ar trebui să preîntâmpine alte căderi în ridicol. Am spus-o de multe ori, nenorocirea unei ţări stă ascunsă, de cele mai multe ori, în stiloul cu care un ministru semnează o prostie. Ei bine, am luat-o de la început. Altfel, dar cu aceeaşi pălărie. Suta de mii de şomeri înseamnă, printre altele, restrângerea consumului şi nenorocirea altor branşe economice care furnizau marfă pentru aceştia. Producţia în sine e o catastrofă, a dovedit-o Văcăroiu. Producţia exclusiv pentru export e semn de subdezvoltare. România ar trebui să ceară înscrierea în cartelul ţărilor bananiere. Guvernul Ponta pregăteşte alegerile citind de zor Biblia lui Băsescu & Boc. Conştiincioşi, ca o ceată de mici Ftiriadi în faţa zeului Marius Chicoş Rostogan, miniştrii, propagandiştii şi cozile de topor ale partidului aruncă şi copilul din copaia murdară. Orice acţiune de acest fel, realizată în mare grabă, atrage o nespusă şi mută suferinţă socială. De ce? Ca să ajungă dl Ponta preşedinte? Asta e tot? Preşedintele unei ţări plouate? Preşedintele unei sărăcii lucii? Preşedintele foamei, al disperării, al emigrării?

Ce aveţi în căpşoarele voastre, domnu' preşedinte, domnu' prim? Mai bine luaţi-vă de mână, că e dragoste curată la mijloc!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite