Impresia generală, între specialişti în economie, oameni de afaceri, mici întreprinzători, este că guvernarea PSD va duce prin măsurile anunţate la colapsul bugetar al ţării. Sindicatele sunt nemulţumite de trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat. Angajaţii se tem să salariile vor scădea. Oamenii care s-au mobilizat să protesteze consideră că legile justiţiei sunt făcute pentru ca PSD să obţină controlul politic asupra magistraţilor.

Practic, guvernarea PSD a reuşit să-şi ostilizeze în acelaşi timpcategorii care în mod normal nu s-ar afla pe aceeaşi parte a baricadei, cum sunt sindicatele şi patronatele.

Dincolo de toată această coaliţie a protestatarilor, mai există încă o categorie, mai mică numeric, dar care pune pe masă una dintre cele mai critice probleme ale societăţii româneşti: lipsa investiţiilor în infrastructură.

Când ies oameni în stradă pentru a cere aurostrăzi, e grav. Poate e un caz unic în lume să ai proteste pentru infrastructură. Dar a devenit clar pentru toată lumea că guvernarea PSD nu vrea să construiască infrastructură. Există fonduri europene, există tot sprijinul de la Bruxelles, Europa se roagă de noi să cheltuim banii pe care ni-i pune la dispoziţie, dar guvernanţii de la Bucureşti refuză cu încăpăţânare!

Fac asta din două motive.

Primul, banii europeni sunt greu de furat.

Al doilea, banii din buget destinaţi investiţiilor sunt folosiţi pentru creşterile salariale nesustenabile promise în campania electorală.

Efectele acestei politici sunt dezastruoase. Moldova şi partea din Sudul Munteniei sunt decuplate de restul ţării. Judeţe întregi se depopulează nu numai migraţiei externe, dar şi migraţiei interne. Investiţiile se concentrează în Vestul ţării, iar celelalte regiuni sunt condamnate la subdezvoltare.

Situaţia este atât de serioasă încât chiar în sânul PSD apar ezitări şi fisuri.

Judeţele cele mai sărace produc cei mai puternici baroni. Ceea ce este firesc, pentru că în aceste judeţe cei mai importanţi angajatori sunt instituţiile statului. Iar şeful local este cel care decide tot ce mişcă în judeţul respectiv. Teleormanul este doar un exemplu.

Până la urmă, între cei care cer justiţie independentă şi cei care vor autostrăzi nu este nicio diferenţă. Ei cred că România este condusă după un model feudal, în care o mână de privilegiaţi, parlamentari, miniştri, primari,preşedinţi de consilii judeţene şi tot aparatul lor, îşi dau legi pentru a seproteja, iar rezultatele guvernării lor nu generează decât sărăcie pentru restul populaţiei.

Situaţia este atât de serioasă încât chiar în sânul PSD apar ezitări şi fisuri. Sedinţele de guvern pentru adoptarea „revoluţiei” fiscale s-au tot amânat. Se pare că premierul Tudose parcă n-ar fi vrut să-şi asume singur responsabilitatea pentru adoptarea acestei ordonanţe. Se poate să fi fost şi un joc de imagine al premierului prin care să arate că este mai greu de convins. Dar nu mai contează. Măsurile au fost adoptate. Liviu Dragnea a câştigat.