Ce vedem, este doar o nesfârşită porcăială, 24 de ore din 24, o etalare de poziţii din ce în ce mai intolerante, acuzaţii de trădare, de acţiune directă împotriva statului şi intereselor naţionale. Fără măcar o umbră de speranţă că actorii scenei politice s-ar putea aşeza cumva în jurul unei mese de negocieri pentru a linişti situaţia.

Context în care pare cel puţin inutil, dacă nu chiar ridicol să reamintesc faptul că apăruse, cu un an în urmă, propunerea prezidenţială de realizare a unui proiect privind conturarea unei viziuni naţionale pe termen mediu şi lung. Una în care să fie formulate, prin acordul deplin al tuturor actorilor politici, un proiect de ţară care să enumere priorităţile noastre naţionale. Exact aşa cum au făcut instituţiile europene care au prezentat, succesiv, proiectul Europa 2020, apoi o viziune complexă pentru 2050, proiecte din care sunt deja realizate câteva obiective fundamentale. Următorul în linie fiind Europa apărării şi securităţii ce urmează să fie discutată oeste două săptămâni, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles.

Desigur, Preşedintele angajează România în proiectele majore europene şi euroatlanticer. Dar acest angajament, într-o situaţie de normalitate politică, ar trebui să fie consecinţa directă a acelor obiective pe termen lung dintr-un proiect naţional, asumat formal de toate partidele politice şi fără perspectiva de întoarcere, contestare sau chiar anulare în funcţie de preferinţele conjuncturale ale unuia sau altuia. Asta ar însemna confirmarea statutului de stabilitate şi predictibilitate politică al României. Şi, de ce nu, al maturităţii liderilor săi politici.

Se poate? Deocamdată nu, deoarece, cum se vede, muţi dintre pokiticienii noştri nu au învăţat lecţia nr.1 din cap.1 din manualele în care se descrie buna guvernare: calitatea de lider politic reprezenativ înseamnă identificarea interesului naţional pe care să-l poţi consolida prin propria ta politică de partid, prin valoarea unică a soluţiilor pe care le propui prin programul tău de guvernare. Vorbe goale, mofturi şi fasoane de curcă beată cum ar fi spus Mateiu Caragiale?

Pentru mulţi dintre ai noştri, cu siguranţă că da. Pentru alţii, acesta este modul de lucru obişnuit.

În acest sens, fără multă speraţă, aş propune ca ai noştri să se uite cu atenţie cum se organizează formarea noului nucleu de forţă în Germania. Şi la decizia adversarilor politici din alegeri, coliţia de dreapta CDU/CSU  condusă de Angela Merkel şi, respectiv, de Horst Seehofer şi socialiştii conduşi de Martin Schultz de se aşeza la masa de negocieri, prima întâlnire având deja loc la palatul prezidenţial Schloss Bellevue. Şi poate ar trebui să mediteze ai noştri, dacă pot să le înţeleagă consecinţele profunde, la spusele unuia dintre actorii angajaţi în negocieri. Căci iată ce declara pentru ZDF Peter Altmar, ministrul de finanţe din cabinetul actual al doamnei Merkel, referindu-se la nevoia lor de a acţiona rapid pentru a menţine credinţa tuturor în stabilitatea Germaniei: "Subliniem acest lucru deoarece noi credem că este vorba despre una dintre caracteristicile noastre fundamentale: alături de "Made in Germany" există şi "Stabilitate Made in Germany".

Ce ar trebui pentru ca şi noi să putem avea asemenea politicieni maturi şi cu învăţătura unor jocuri mai înalte, în favoarea a ceea ce ar trebui să fie cu adevărat interesul superior al naţiunii? Adică să avem şi noi a vorbi despre "Stabilitate Made in Romania"?