PNL, USR şi PLUS şi orgoliile lor minore

PSD şi-a arătat iarăşi şi mârlănia, şi dispreţul pentru democraţia parlamentară, şi lipsa de respect pentru competenţă. Dar, ca să fim cinstiţi, şi forţa. Faptul că nu este chiar atât de debilitat cum ne-ar plăcea să o credem tot la fel cum nici alianţa cu ALDE nu a ajuns încă la punctul terminus.

Şi uite aşa pretinşii social-democraţi români au izbutit să îşi impună marţea trecută favoriţii. Astfel încât vom avea pe mai departe o Curte Constituţională în mod evident favorabilă puterii.

În reuşita operaţiunii care s-a consumat în incinta Parlamentului României marţea trecută un rol deloc de nebăgat în seamă a avut jocul la două capete al UDMR. Ai cărei reprezentanţi au fost prezenţi în sală, asigurând astfel cvorumul, însă nu au votat. Doar s-au uita cruciş cu un ochi la slănină şi cu altul la făină. Udemeriştii au învăţat demult lecţia lui Caragiale şi gândesc precum personajele acestuia. Aceasta nu este nici cea din urmă Cameră, nici ultimul Parlament, nici cea din urmă guvernare din partea căreia vor putea dobândi favoruri.

Însă adevărul de bază este unul singur. Şi anume că principala vină pentru această noua izbândă a Puterii o poartă evident reprezentanţii Opoziţiei. Care acum, în loc să îşi asume bărbăteşte responsabilitatea şi să îşi recunoască deschis greşeala de a nu fi avut un candidat comun, scotocesc prin dosare şi acuză noian de vicii de procedură. Încercând să minimalizeze faptul că PNL a ţinut-o langa cu deputatul Ioan Cupşa, cu toate meritele lui imaginare, în vreme ce alianţa USR-PLUS nu a pus nici ea orgoliile deoparte şi l-a susţinut până în pânzele albe pe un anume domn Vlad Ştefan. Fără a-şi reaminti proverbul care spune că atunci când doi se ceartă, al treilea câştigă. Pentru moment, în loc să tragă învăţămintele necesare, îndeosebi cei din conducerea Alianţei se concentrează pe dezvăluirea petelor din biografia celor propuşi şi cocoţaţi în CCR de PSD şi pe dispreţul pentru legalitate al parlamentarilor social-democraţi români.

Nu este nici cea mai mică urmă de noutate în faptul că PSD-ului puţin îi pasă de legalitate, competenţă, onoare, onorabilitate. PSD îi caută şi, desigur, nu îi este defel greu să îi găsească pe incompetenţii şi cei cu trecut discutabil şi îi cocoţează în posturi. Fructificându-le vulnerabilităţile vizibile cu ochiul liber, PSD-ului îi va fi cum nu se poate mai uşor să îi manipuleze pe cei care ocupă posturi pentru care nu au nici cea mai mică îndreptăţire. 

Mai grav este însă cu totul altceva. Faptul că Opoziţia nu izbuteşte să se coaguleze, că funcţionează pe principiul unul hăis şi altul cea, pe datul în piciorul drept cu stângul.

Or, chiar dacă admitem ipoteza optimistă în conformitate cu care PSD va înregistra un scor prost nu doar la alegerile europarlamentare, ci şi la cele locale şi, mai apoi, la alegerile legislative din toamna-iarna anului 2020, e greu de admis ipoteza că doar PNL singur sau numai Alianţa USR-PLUS cu forţele ei reunite vor dobândi suficiente sufragii încât să poată asigura viitoarea guvernare. Mai mult ca sigur se va impune realizarea unei coaliţii. Mă întreb însă cum o vor face şi cum îi vor asigura funcţională dacă vârfurile PNL, USR şi PLUS nu au fost în stare să ajungă la un compromis într-o chestiune până la urmă nu de importanţă maximă. Şi chiar dacă, până la urmă, coaliţia va lua fiinţă, ce şanse reale de funcţionare eficientă şi fără certuri şi defecţiuni zilnice ar putea ea să aibă. Se va recurge iarăşi la tot felul de CoCoPO şi CoCoPa, vom asista la interminabile împunsături, dispute, certuri între domnii Orban, Barna şi Cioloş, dar şi între cei din garnitura a doua a factorilor de decizie din cele trei partide?

Adică se va confirma din nou dreptatea acelor analişti politici ce susţin că România nu a avut şi nici nu va avea ştiinţa guvernării în coaliţie?