Sînt pline ziarele şi emisiunile de televiziune de „ştiri-bombă“, „răsturnări de situaţie“ revelatoare, „dezvăluiri“ radicale, „analize“ subtile, scenarii, mărturisiri „cutremurătoare“ etc. S-ar zice că „transparenţa“ a atins cote unice: sîntem orbiţi de atîta lumină, asfixiaţi de atîta informaţie, eliberaţi de povara dubiilor, a subteranelor indescifrabile, a „secretului“ pecetluit pe veci.

În răspunsul la articolului scris de Moise Guran, în care se pleda pentru clarificarea şi asumarea doctrinară a noii construcţii politice*, Dacian Cioloş, preşedintele fondator al Mişcării România Împreună, explică „de ce trebuie să depăşim etichetele doctrinare, într-un moment în care vom avea mai multă nevoie de unitate ca niciodată“**.

Aşa-i că v-a înspăimântat nespus Protocolul SRI-Parchetul General? Foarte bine, asta era şi intenţia. Acum, dacă spaima s-a mai domolit, poate e timpul să citim mai cu atenţie nu doar protocolul în sine, ci şi legislaţia sub care acesta a operat. Căci dacă vorbim de ilegalităţi, este sănătos de examinat şi legea pe care protocolul se presupune că o încalcă.

La Moscova şi Bucureşti se regresează vesel spre totalitarism. Iar regimul dragniot nu se mai oboseşte să-şi mascheze intenţiile ci a trecut la oficializarea restauraţionismului său. Doar victimele tac. Oare de ce?

Regula dereglată a unei întâlniri colocviale este foarte simplă: discuţia devine dezbatere, iar aceasta se converteşte în zbatere şi scandal. Fenomenul se petrece în toate dezbaterile, mai ales de la TV.

Două instituţii de interes naţional care ar trebui să pună la dispoziţie documente importante care să ducă la aflarea adevărului despre unele evenimente controversate din trecutul României au fost preluate de apropiaţi ai fostului preşedinte Ion Iliescu. Este vorba de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Institutul Revoluţiei.

Liviu Dragnea se apropie de momentul în care va controla toate instituţiile fundamentale ale statului român. Niciun lider, de la Iliescu la Băsescu, nu a reuşit aşa ceva. Ultimul mare trofeu este capul lui Mugur Isărescu, dar controlul politic asupra Băncii Naţionale va scufunda România în întuneric, sărăcie şi izolare.

România Împreună are şanse egale cu toate celelalte iniţiative de relansare a politicii româneşti pe un făgaş nou. În ce măsură va reuşi, însă, rămâne de văzut - iar istoria recentă arată mai degrabă a cimitir, decât a relansare democratică.

Aşa după cum au era de aşteptat, reacţiile înregistrate după anunţul în conformitate cu care dl. Dacian Cioloş părăseşte son état de réserve şi intră în politică prin uşa din faţă, în calitate de fondator şi principal vector de imagine al partidului „Mişcarea România Împreună“ au fost extrem de variate.

Intrarea în scena politică a partidului „Mişcarea România Împreună“ justifică întrebarea din titlu. Încă o garnitură de tineri politicieni intră în ringul politic în speranţa că românii nu vor mai sta acasă la viitoarele alegeri, acum că oferta s-a diversificat. 60% dintre alegătorii români n-au venit la urne în precedentele alegeri,  pentru că n-au găsit vreo formaţiune politică care să merită votul lor.

Aseară am cărat o saltea din Aviatorilor în Ferentari. Saltea de boieri, superbună, mare cât jumătate de debaraua care poartă numele onorific de apartament în ghetou.

Se înmulţesc veştile proaste referitoare la situaţia economică a ţării. În primele două luni ale anului s-a înregistrat un deficit bugetar uriaş, cu 5,7 miliarde de lei mai mare decât în perioada de timp similară din anul 2017.

Intrăm pe teritoriul presupunerilor. Dar nu de orice tip, ci cele care, în buna şi vechea tradiţie de la Bruxelles, se bazează pe combinaţia de surse, declaraţii on deep background sau a rezultatelor întâlnirilor cu „oficiali europeni de nivel foarte înalt care au ţinut să-şi păstreze anonimatul“.

Clopotul Reîntregirii bate într-o dungă în Anul Centenar, vestind primejdiile ce încolţesc România – de la şubrezenia interioară la agresivitatea externă. E timpul ieşirii din logica meschină a derizoriului politicianist. Sîntem obligaţi să facem din 2018 anul relansării energiilor naţionale. E vremea Noilor Paşoptişti – a patrioţilor idealişti, competenţi şi oneşti!

Premise. Să recapitulăm la început câteva fapte. 1. Patru posturi de televiziune, printre care şi Televiziunea naţională, se dau de ceasul morţii să transmită ceea ce ni se anunţă a fi nu ştiu ce mare interviu-eveniment cu fugarul Sebastian Ghiţă.

Desecretizarea protocoalelor de colaborare între instituţii importante ale statului confirmă ceea cea mulţi bănuiam: nu există nimic nelegal în aceste documente. Doar în mintea celor care vor să scape de justiţie şi care le voiau o dovadă a „statului paralel” există presupunerea unui complot împotriva statului de drept român.

Luna martie a acestui an a marcat un moment simbolic în arhitectura relaţiilor internaţionale ale României şi anume sărbătorirea, în anul Centenarului, a 25 de ani de Francofonie instituţionalizată.

Nimeni de unul singur nu va putea să schimbe în bine toate lucrurile care nu funcţionează în România. Nu o mână de oameni şi nici măcar câteva zeci de profesionişti nu vor putea să rezolve problema ineficienţei administraţiei publice. Nici calitatea clasei politice, nici problemele legate de corupţie, nici nesimţirea agresivă a celor de la putere nu sunt uşor de schimbat chiar dacă vom fi câteva sute sau câteva mii.