Operaţiunea AUR vs „presa toxică“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anunţul postat pe pagina oficială de Facebook a Partidului Alianţa pentru Unirea Românilor, prin care liderii formaţiunii îşi îndemnau simpatizanţii să alcătuiască o listă cu „organele de presă” pe care le consideră indezirabile, un anunţ care a amintit de celebrele „execuţii pe stadioane” pe care le cerea în trecut PRM-ul defunctului Corneliu Vadim Tudor, a stârnit un război în toată regula în mediul online.

Iar scandalul a atins cote de-a dreptul isterice cu atât mai mult, cu cât cei de la AUR au trecut drept cap de listă un site de ştiri cunoscut pentru simpatiile evidente pe care le are pentru partidul USR, un partid care susţine valori total opuse celor pe care le promovează partidul lui Simion şi Târziu.

Răfuiala pornită de cei de la AUR cu o anumită parte a presei chiar în momentul în care sondajul de opinie realizat de către INSCOP plasează partidul pe locul doi în intenţiile de vot ale electoratului (cu 20,6%), şi confirmă astfel trendul ascendent pe care îl preconizau şi alte institute de sondare a opiniei publice încă din lunile noiembrie/decembrie, este o acţiune cel puţin bizară şi ar putea fi catalogată foarte uşor drept o eroare de strategie din partea unioniştilor.

Iar o simplă analiză obiectivă a efectelor pe care demersul celor de la AUR le-a generat în plan electoral indică faptul că acest atac la adresa unei părţi din mass-media a fost cel puţin neinspirat. Astfel:

  • George Simion, liderul AUR, era în atenţia tuturor reflectoarelor media din postura de victimă, în urma atacului cu cerneală, de la Iaşi, asupra sa. Însă, prin instigarea făcută la adresa anumitor publicaţii VICTIMA s-a transformat brusc în AGRESOR;
  • Doar o mică parte a electoratului AUR, cei cu o educaţie medie sau peste medie, cunosc sau au auzit de respectivele publicaţii/site-uri de ştiri pe care liderii partidului le cataloghează ca fiind „toxice”;
  • De regulă, doar partidele sau liderii aflaţi la putere se războiesc cu presa, nu şi partidele aflate în opoziţie, iar cel mai elocvent exemplu în acest sens este războiul purtat de preşedintele Traian Băsescu cu trustul fondat de Dan Voiculescu („Antena 3 e aici?”);
  • Prin atacul frontal lansat la adresa unui site considerat a fi portavocea partidului USR, cei de la AUR nu au nimic de câştigat din punct de vedere electoral. Site-ul este citit/accesat de către nucleul dur al USR, astfel că orice tentativă de a disloca părţi din acest electorat cu scopul de a-l transfera către AUR nu poate fi  sortită decât eşecului;
  • Atacul cu „liste de presă” nu face altceva decât să întărească şi să credibilizeze eticheta de „partid extremist” pe care AUR a primit-o deja de la o anumită parte a spectrului politic.

Cum beneficiile atacului AUR la adresa „organelor de presă toxice” sunt aproape nule, în timp ce riscurile, pe termen scurt şi lung, pe care au reuşit să le genereze în planul imaginii sunt evidente, demersul lui Simion şi Târziu aduce mai dregrabă cu punerea în scenă a unei operaţiuni pe care liderii AUR au fost solicitaţi să o execute.

De câteva săptămâni bune cele două mari partide aflate la guvernare sunt ţinta unor dezvăluiri făcute în legătură cu sumele uriaşe pe care le-au primit din bugetul statului, fonduri publice care au fost folosite în special pentru presă, dezvăluiri care au deranjat teribil atât conducerile PNL şi PSD, dar şi marile trusturi de presă care au încasat aceşti bani.

Astfel, potrivit datelor AEP, în anul 2021 PSD a primit 90.271.387 de lei, iar potrivit execuţiei financiare pe perioada ianuarie-septembrie, social-democraţii cheltuiseră 32,4 milioane de lei, din care 66,84% pentru presă şi propagandă.

De asemenea, PNL a primit, în anul 2021, 64.655.724 de lei de la stat, iar
până în septembrie cheltuise 18,9 milioane de lei, din care peste 11 pentru presă şi propagandă.

Dacă în cazul liberalilor, conducerea partidului a dezvăluit cu chiu, cu vai o parte din contractele pe care le-a încheiat cu diverse instituţii media, PSD-ul condus de Marcel Ciolacu ţine în continuare la secret toate infomaţiile în privinţa sumelor şi a contractelor pe care le-a încheiat pentru promovare în presă.

Nici marile trusturi nu se simt mai bine cu aceste dezvăluiri făcute de o anumită parte a presei, dezvăluiri care le pun în pericol şi le subminează credibilitatea în faţa publicului pe care l-au format în ani de zile. Dacă în trecut au reuşit să le inducă telespectatorilor ideea că se luptă cu regimul „dictatorului Băsescu” din pură convingere, sumele ameţitoare pe care le încasează acum de la partidele politice pentru a ataca sau, din contră, pentru a proteja anumite situaţii de interes public, le şifonează destul de tare prestigiul.

Cum devoalarea cârdăşiei partide politice – trusturi media, pe bani foarte mulţi, a început să deranjeze foarte tare tot mai multe cercuri de putere, în contra replică la aceste dezvăluiri s-a pus la cale operaţiunea „lista organelor de presă toxice”, o operaţiune executată ca la carte de partidul lui George Simion.

Ameţit de sondajele de opinie care indică AUR drept a două forţă politică din ţară, Simion a acceptat cu foarte mare lejeritate să joace rolul buzduganului în răfuiala dintre anumite centre de putere, fiind asigurat, foarte probabil, că partidul nu va suferi mari daune de imagine. Ce uită însă „cârlanul” Simion este că, după ce băieţii cei mari nu vor mai avea nevoie de serviciile AUR, procentele partidului o vor lua în sens invers doar la un singur semn.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite