Nevoia de telejustiţie

Elena Udrea iese de la DNA FOTO Mediafax

După un sfert de secol de postcomunism, în care clasa politică şi subcategoriile sociale ce cresc pe lângă ea şi din cauza ei au încălcat legile în mod repetat, sfidând cetăţeanul de rând, telejustiţia este fenomenul prin care societate românească are senzaţia că i se face dreptate, chiar că este invitată să participe la actul de justiţie.

Intenţia Consiliului Superior al Magistraturii de a lua o măsură prin care să protejeze imaginea celor anchetaţi de către justiţie este una corectă din perspectiva canonului european, dar revoltătoare pentru românul de rând, pentru cel ce a fost sfidat în toţi aceşti ani de cei care strigă acum că au dreptul la imagine. În mod normal, imaginile cu oameni încătuşaţi nu fac cinste unei comunităţi. Unei comunităţi normale. Nu este şi cazul României, care în prezent este o comunitate ce a început să se normalizeze sub aspectul relaţiei tuturor cu legea.

Mă întreb de ce până acum nu s-a pus această problemă atât de acut. Probabil pentru că până acum nu a fost aşa un aflux de oameni importanţi, politicieni şi afacerişti, spre organele de anchetă. Pare că cineva a stat până acum cu fundul pe dosarele lor, iar pe finalul lunii ianuarie s-a ridicat şi a plecat. Iar ei, protejaţii, au început să fie ridicaţi.

Aproape nu e zi fără vreo vedetă politico-economică luată la întrebări pe motive de corupţie, evaziuni, delapidări. Drept urmare, ştirile din prime time sunt transmisiuni din faţa DNA. De ce nu se îngrămădeşte presa să ne dea imagini cu suspecţi sau infractori mărunţi? În cazul lor nu se mai pune problema de a nu-i filma sau fotografia cu cătuşe la mâini, pentru că ei oricum nu ţin la propria imagine.

Mă întreb când a fost afectată imaginea Elenei Udrea: atunci când a sărit cu paraşuta, când şi-a asumat sloganul „bună pentru România”, când a croşetat în direct sau când a ieşit ca o eroină pozitivă cu cătuşele la mâini şi cu un deget pe nas?

Când a fost afectată imaginea lui Radu Mazăre: când s-a costumat în tot felul de personaje ciudate, când se cocoţa pe carele alegorice, când se lăuda cu călătoriile sale exotice în faţa unei comunităţi sărace sau când a mers cu cătuşe la mâini la anchetă? Când a fost afectată imaginea lui Becali: când se maimuţărea în direct pe toate posturile, când îşi îndrepta portiera la Maibach cu ranga sau când a fost încătuşat. Când a fost afectată imaginea lui Vanghelie: când ţinea discursuri despre „almanahe” şi alte „goagăluri” sau când a fost încătuşat? Când i-a fost afectată imaginea lui Mircea Băsescu: când a intrat în combinaţii cu persoane cunoscute ca fiind certate cu legea sau când a fost încătuşat?

Lista e lungă şi conţine persoane ce au populat mass-media în toţi aceşti ani. Sunt persoane ce nu ratau niciun moment de a se expune mediatic, fiind propuse ca modele de succes. Acum, mass media le caută, publicul aşteaptă să vadă ce mai zic ele în noua postură. Doar au fost modele atâţia ani!

La un moment dat, măsura propusă de CSM va fi luată, fiind în coerenţă cu modelul european. Dar, în această perioadă, când vedetele politico-mediatice sunt plimbate pe la organele de anchetă, telejustiţia îşi are rolul ei educativ, tocmai pentru că ea se adresează persoanelor care ţin foarte mult la imaginea lor publică. Aceste mici spectacole sunt încă moduri prin care mulţimii i se dă satisfacţie dar, mai ales, prin care cei ce trăiesc din propria imagine şi ţin la ea sunt invitaţi să se gândească de două ori când intenţionează să încalce legea. Asta este societatea românească în această perioadă în care descoperă că justiţia poate funcţiona. Când funcţionarea justiţiei nu va mai fi o excepţie, ritualurile compensatorii vor avea alte conţinuturi.