Neam blocat

În 4 zile punem punctul final unei nuvele cu final neaşteptat. 2017! Sau am terminat de văzut o dramă cu scor de maxim 5 pe IMDB. Cel puţin aşa am perceput eu anul care se încheie. Un an care promitea multe, însă, în final, s-a dovedit a fi un an eşuat.

S-ar putea să fiu subiectiv. Sau s-ar putea să mă fi uitat la un alt film. Drept urmare, îmi cer scuze în avans dacă unele observaţii sunt mult pe lângă.

Anul 2017, în România, avea tot viitorul în faţă. Ca un copil născut într-o familie modestă, dar iubitoare. Scena politică românească avea problemele ei, însă cei care preluau puterea în forţă păreau că sunt dispuşi să renunţe la interesele personale pentru binele ţării. Majoritatea zdrobitoare, opoziţia slabă, Preşedintele tăcut, DNA-ul pe fază. Proiectele curgeau unul după altul.

Nu ştiu cum se face, că deodată ne-am blocat!

Iar agenda publică a fost acaparată doar de o serie de evenimente, toate construite după acelaşi tipar. Majoritatea nu a mai fost atât de stabilă, opoziţia s-a trezit, Preşedintele a vorbit, DNA-ul a rămas pe fază. La această ecuaţie se adaugă poporul, care pare că nu mai poate fi dus de nas atât de simplu, după cum erau obişnuiţi să o facă unii, alţii prin anii 2000. Justiţia se poartă în anul 2017. Din cauza unor ambiţii mai degrabă personale, ne-am blocat într-o problemă care părea câtuşi de cât rezolvată.

România suferă mult pe anumite paliere precum infrastructură, educaţie, cultură sau sănătate. Simt că anul acesta s-au neglijat cu brio. Niciun proiect de anvergură, nicio reformă substanţială, doar scandaluri şi oameni de toate felurile. Personificarea puterii pleacă de la şeful partidului de guvernământ şi ajunge până la sub-secretari de stat. Se schimbă oameni pe bandă rulantă, însă direcţiile rămân, din păcate, aceleaşi.

Pe de altă parte, 2017 însemna un an de antrenament pentru Centenar. Până în prezent, nu avem niciun proiect cu care să ne mândrim. Sau măcar o iniţiativă. În plus, nu cred că avem nici o mână de oameni preocupaţi de Centenar. Cu excepţia câtorva avertizări sub forma: anul viitor vom avea centenarul, nu îmi amintesc ca cineva să fi discutat punctual pe această temă. Biserica Ortodoxă, prin construirea Catedralei, pare singura instituţie care şi-a proiectat ceva pentru anul următor. Bine, probabil şi DNA mai are ceva proiecţii, dar asta este o altă discuţie.

Din nou, evenimentele ne iau prin surprindere!

Simt că anul care tocmai se încheie ne-a cam ţinut în loc. Reuşim să ne împotmolim exact când lucrurile par să meargă în direcţia corectă. Acesta e talentul nostru, al Românilor. Câteodată am impresia că asta este soarta noastră, să fim un neam blocat. Blocat între Orient şi Occident, blocat între globalizare şi naţionalism, blocat între evoluţie şi stagnare.

La mulţi ani, cu speranţă în suflet şi multă răbdare!