Moise, te înşeli!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

L-am privit astăzi pe Moise Guran cum abandona lupta şi îşi recunoştea înfrângerea armatei lui de optimism şi cum capota în faţa deiluziei fotbalistice. De aici, concluzionează că eşecul este al nostru, al tuturor.

Nu o să comentez modul în care România a jucat la Campionatul European; pentru asta există comentatori sportivi. Nu o să comentez nici fotbalul românesc cu performanţele sau, mai degrabă contra-performanţele sale sportive. Pentru asta există profesionişti şi oameni de fotbal care conduc frâiele acestui sport la noi în ţară şi care trebuie să răspundă pentru eşec. Nici măcar nu o să comentez fotbalul de club din România pentru că de mult timp am încetat să mă mai uit la meciurile noastre. Asta pentru simplul motiv că tot campionatul este sub semnul şpăgilor, milioanelor de euro aruncate pe non-valoare, pe importuri de proastă calitate şi, cel mai important, pentru că sunt ignorate cu bună ştiinţă cluburile de tineret, singurele care pot da naştere la talente sportive ce vor urma să fie cultivate în sportivi de performanţă.

Aici, poate da, Moise are dreptate, este o dezamăgire naţională şi eşecul mai multor generaţii de fotbalişti.

Dar, căci, iată, există un DAR! Ştim cu toţii din psihologie că gradul de dezamăgire este direct proporţional cu aşteptările pe care ni le creăm. Cu cât ne dorim ceva mai mult şi cu cât proiectăm mintal acea victorie (la fotbal, în cazul acestor zile), cu atât dezamăgirea este mai mare. Da, putem să fim supăraţi pe noi, dar nu pentru eşecul unor fotbalişti nepregătiţi tactic, psihic şi nici măcar fizic (statistic au alergat cel mai puţin dintre toate echipele din grupe de până acum), ci pentru că am căzut în capcana propriilor noastre iluzii. Dorinţele noastre de reuşită în viaţă, de a avea o ţară mai bună le-am proiectat pe nişte modele greşite! Abia aici este vina noastră! Faptul că am făcut din nişte fotbalişti pe care îi ştiam de mulţi ani incapabili să performeze minimal nişte simboluri ale reuşitei noastre ca oameni, ca români!

Este adevărat, decade de ceaţă politică aruncată peste ochii unui popor şi aşa confuz, a făcut din România o ţară în care nu ştim să căutăm modele pe care să le investim cu capital simbolic. Nu că ele nu ar exista în „bătătura” noastră, doar că nu mai ştim să le vedem lângă noi.

Dragă Moise, mi-am permis să îţi adresez direct acest micro-editorial pentru că te-ai erijat natural într-un formator de optimism naţional. Ai căutat oameni care muncesc, români care creează, tineri în care ne-ai îndemnat să ne punem speranţa de viaţă în viitor. Bănuiesc că eşti un pasionat de fotbal, iar dezamăgirea generalizată pe care ai expus-o azi la televizor îşi are rădăcinile în aceleaşi aşteptări deşarte dintr-un sport muribund la noi. Dar, te înşeli. Priveşte către un alt sport de echipă care aduce performanţă după performanţă, este cel puţin la fel de spectaculos ca fotbalul, deşi mai greu de înghiţit pentru cei care preferă fotbalişti simulând faulturi şi cerând în fugă targa: „Echipa naţională de rugby a României a câştigat, sâmbătă, meciul cu Argentina XV, scor 20-8 (10-0), în finala turneului World Rugby Nations Cup, pe Stadionul Naţional <<Arcul de Triumf>>. România câştiga pentru a patra oară trofeul, după 2012, 2013 şi 2015.” (sursa aici).

Până la urmă, mentalitatea se construieşte urmărind modele. Modelele ni le alegem singuri. Alegerea noastră ne conduce spre optimism sau pesimism care, la rândul lui, ne determină să facem din nou alegeri. Eu am schimbat demult modelele sportive, te îndemn să faci la fel!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite