Modernizarea aşteptată

Aspiraţiile societăţii pentru a transforma România într-o ţară modernă cât mai apropiată de standardele occidentale au fost într-o prea mică măsură împlinite de către guvernările de după 1989. Reformele s-au făcut timid, cu jumătăţi de măsură, adesea incoerent şi chiar cu paşi înapoi, fără o reală şi aprofundată înţelegere a necesităţii şi implicaţiilor acestora.

Fără sprijinul şi insistenţele partenerilor din Uniunea Europeană şi Statele Unite probabil că nici măcar bruma de reforme democratice întreprinse nu ar fi existat, iar ţara ar fi fost şi mai mult încremenită în proiect.

Nemulţumirea răbufneşte cu deplină legitimitate tot mai des în stradă. În ianuarie – februarie 2012 am participat la protestele împotriva lui Traian Băsescu şi a guvernării PDL, în septembrie – noiembrie 2013 la cele împotriva proiectului cu cianuri de la Roşia Montană şi a explorării/exploatării gazelor de şist de la Pungeşti. În noiembrie 2014 cetăţenii s-au revoltat faţă de proasta organizare a alegerilor prezidenţiale în diaspora, iar în ultimele două săptămâni, ca urmare a tragediei cutremurătoare din clubul Colectiv de la concertul trupei GOODBYE TO GRAVITY, am ieşit din nou în stradă, de data asta criticând, cu toţii, absolut toate partidele care au guvernat România. Eşecul acestora de a democratiza şi moderniza România în răgazul avut de 26 de ani este evident. Dar el nu trebuie să devină un eşec al democraţiei. Avem nevoie să întărim insituţiile actuale cu oameni de calitate şi cu proceduri care să le facă mai eficiente şi mai flexibile. În acelaşi timp, nu trebuie să încurajăm alunecările populiste şi extremiste care cer demolarea pilonilor esenţiali ai unei democraţii care, cu toate neajunsurile lor, trebuie păstraţi şi îmbunătăţiţi, nu pulverizaţi. Alternativa la democraţie este dictatura.

Îmi doresc ca ţara noastră să găsească resursele necesare pentru a înlocui, prin alegeri libere şi corecte, oamenii nepotriviţi din, spre exemplu, actualul parlament, cu alţii mult mai capabili şi mai ataşaţi unor valori democratice pentru care să lupte în arena politică, indiferent de abordarea lor doctrinară. Rezervorul de cadre al principalelor partide – PSD şi PNL – este însă epuizat iar speranţa că ele ar fi capabile să se reformeze prin ele însele este astăzi mai degrabă o naivitate.

Pentru a aduce schimbarea necesară este nevoie de reforme inclusiv în următoarele privinţe care reprezintă priorităţi legislative pentru mine:      

1. Reforma electorală – pragul electoral de 5% avantajează PSD şi PNL descurajând alternativele. El va trebui redus la maximum 2%. Numărul de semnături necesar unui partid pentru a se înscrie în lupta electorală va trebui redus de la câteva sute de mii în prezent, la maxim 20.000 pentru un partid la nivel naţional. Timpii de antenă pentru independenţi la posturile publice vor trebui să fie nu de doar 10 secunde pe zi ca acum, ci minimum 60 de secunde pe zi.  

2. Modul de lucru al Parlamentului României va trebui să fie în acord cu principii juste de funcţionare, fără abuzuri şi discriminări – un deputat neafiliat nu are drepul de a lua cuvântul, spre exemplu, la actele normative în procedură de urgenţă, ceea ce reprezintă o gravă discriminare. Numeroase proiecte de lege se discută cu încălcarea Regulamentului, Rapoartele fiind aduse nu cu 5 zile înainte conform Art. 69, alin. 2, ci adesea chiar în timpul şedinţei, astfel că nu rămâne timp pentru citirea acestora şi reflecţia necesară asumării unui vot în cunoştinţă de cauză şi în acord cu conştiinţa proprie.

3. Separarea dintre stat şi biserică – nu se poate discuta de o Românie modernă atâta timp cât biserica are conexiuni şi influenţe atât de ample asupra mediului politic iar banii publici sunt irosiţi cu zecile şi sutele de milioane de euro anual din bugetul central şi din cele locale pentru construcţii de biserici. Am depus deja un proiect pentru stoparea finanţării din bani publici a Catedralei Mântuirii Neamului, dar va fi nevoie şi de o legislaţie prin care finanţarea cultelor să fie făcută prin direcţionarea unui procentaj din impozitul pe venit al fiecărui credincios (cei necredincioşi urmând să aloce respectiva sumă unor organizaţii umaniste sau altor ong-uri). De asemenea, serviciile contra cost ale cultelor vor trebui riguros fiscalizate şi impozitate. Învăţământul public va trebui eliberat de îndoctrinarea religioasă care produce grave efecte negative de ordin moral, intelectual şi cultural, malformând minţile copiilor care, la vârste fragede, au conştiinţele vulnerabile. A şocat, recent, spre exemplu, atitudinea unor profesori de religie din Bucureşti şi din ţară care au acuzat victimele din clubul Colectiv şi pe iubitorii muzicii rock, în general, că ar fi  ‘satanişti’. Astfel de profesori habotnici nu au ce lucruri bune să îi înveţe pe copii în secolul XXI şi ar trebui înlăturaţi din învăţământ!

4. Drepturi individuale – nu poate exista o democraţie reală fără respectarea drepturilor omului. Parteneriatul civil atât pentru cuplurile formate din persoane heterosexuale, cât şi pentru cele formate din persoane de acelaşi sex va trebui recunoscut şi în ţara noastră pentru a proteja aceste persoane vulnerabile şi lipsite de drepturi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a şi decis, de altfel, că statele membre ale Consiliului Europei sunt obligate să acorde o formă de recunoaştere cuplurilor LGBT sub forma parteneriatului ori a căsătoriei. Totodată legea întrunirilor publice nr. 60 din 1991, care este atât de veche încât precede Constituţia din acelaşi an, va trebui amendată, şi am depus un proiect de lege în acest sens, pentru a fi recunoscute şi adunările spontane, de genul celor care au avut loc din 2012 încoace. Dacă legea s-ar fi aplicat, atunci toţi participanţii ar fi trebuit amendaţi. Cum însă autorităţile nu au făcut acest lucru, de facto legea nu mai este aplicată. De aceea, ea va trebui pusă în acord cu noile evoluţii din societate şi cu standardele europene astfel încât să fie recunocute şi adunările spontane.

5. Protecţia mediului – am depus o lege pentru interzicerea mineritului pe bază de cianuri, o alta pentru interzicerea fracturării hidraulice şi o alta anti-defrişare, toate însă fiind respinse sau primind avize şi rapoarte de respingere de la comisii. Consider însă că fără legislaţii clare care să interzică acele tehnologii periculoase şi cu impact negativ asupra mediului şi oamenilor, nu vom putea construi o economie verde, nepoluantă.

6. Protecţia animalelor – nu în ultimul rând, marca unei societăţi civilizate o constituie compasiunea faţă de animale şi protecţia acestora. Iată câteva măsuri importante, cu implicaţii practice şi semnificaţii simbolice, şi pentru care am depus iniţiative legislative: stoparea uciderii în masă a câinilor comunitari care ar conduce la gestionarea acestei probleme într-o manieră umană; stoparea folosirii animalelor sălbatice la circuri întrucât acest lucru reprezintă o formă de cruzime incompatibilă cu valorile sociale, educaţionale şi morale ale unui stat modern; protecţia specială acordată delfinilor pe teritoriul României.       

Generaţia aşteptată s-a mobilizat în momente cheie şi şi-a transmis în stradă mesajul dorinţei de schimbare. Acum e momentul să se intre masiv în politică să se creeze partide noi care să se ridice, cu responsabilitate şi pragmatism, ca o alternativă politică faţă de PSD şi PNL! Dar, pe lângă răbufnirile periodice de stradă sunt de dus numeroase lupte în mod constant, în parlament ori în consiliile locale! Aşadar, haideţi, dragi tineri, veniţi, implicaţi-vă direct în politică! Este momentul potrivit pentru ca inteligenţa, energia şi dorinţa voastră de schimbare să prindă rădăcini, la alegerile din 2016, în instituţii dominate de mentalităţi prăfuite şi incapabile să ridice România! Veniţi să daţi consistenţă speranţei că puteţi face diferenţa!