Linia roşie pentru România – cât de sigur este viitorul euro-atlantic?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Foarte multe ştiri recente readuc în discuţie relaţia dintre România şi Uniunea Europeană. Dar nu din perspectivele aşteptate – este România pregătită pentru viitorul post-Brexit? Care dintre variantele de viitoare Uniune sunt susţinute de România?

Cum ne pregătim să cerem protejarea fondurilor europene care vin spre România în contextul tăierilor post-Brexit? Ce facem cu spaţiul Schengen? Cum ne raportăm la proiectul armatei comune europene?

Nu discutăm prea mult aceste aspecte concrete, cele care, de fapt, influenţează concret economia şi cetăţenii români. Dezbaterile actuale încep să semene tot mai mult cu cele din alte state din Europa de Est, punând în opoziţie destinul naţional al României cu cel al familiei occidentale. Şi asta în condiţiile în care niciodată până acum nu s-a pus problema în acest fel în România. Nu comentez politica internă şi mizele politice interne ale acestor dezbateri. O fac suficient de mult cei direct implicaţi. Aş vrea să ofer o perspectivă mai largă, a spaţiului regional, cu informaţii concrete, cifre, despre care este situaţia în cercetările făcute în ultimii ani (şi preiau date publice, garantate de instituţii prestigioase).

Cât de pro-occidentali sunt românii? Cât de mult pot să influenţeze direcţia în care mergem, ca ţară, disputele din ultimii doi-trei ani? Cât de ireversibil este traseul nostru ca naţiune europeană şi euro-atlantică? Am trecut deja de linia roşie şi revenim spre un trecut considerat mereu depăşit?

Există consecinţe pentru fiecare decizie pe care o luăm ca ţară. De unde plecăm?

  • Doi din trei români sunt pro-occidentali (fie că vorbim de SUA, UE, Vest în general, sau pur şi simplu anti-ruşi). Această pondere – 65% - este constantă în sondajele din ultimii ani, iar efectul este acela că România rămâne cam cea mai pro-occidentală ţară din regiune. Românii nu văd în Vest un concurent, ci un partener. Prin urmare, mândria de a fi român (împărtăşită de o proporţie la fel de mare) nu este incompatibilă cu dorinţa colaborării cu instituţiile vestice. Dimpotrivă – aceasta atitudine legitimează o deschidere spre Vest lipsită de prejudecăţi şi stereotipuri. Nu simţim că suntem neapărat mai buni decât vesticii, iar impresia că suntem exploataţi nu este mai pregnant legată de Vest decât este legată de orice sentiment de acest tip (cei cu venituri mici se simt, în general, exploataţi de şefii lor, de cei cu mai multă putere, de cei cu status social mai ridicat). La ce ajută distincţia asta? Ajută să înţelegem că românii pot accepta un discurs electoral despre rolul nefast al multinaţionalelor asupra veniturilor românilor, dar nu sunt la fel de deschişi în faţa ideii ca instituţiile europene şi euro-atlantice ne exploatează mai mult decât o facem singuri. Mai ales că orientarea pro-occidentală a românilor nu este o caracteristică ideologizată - şi cei de stânga sunt puternic pro-occidentali, aproape în aceeaşi măsură ca şi cei de dreapta.  

Date sondaj 2017. Sursa CPD@SNSPA

Sondaj atitudini provest 2017
  • Încrederea în Vest este dominantă, dar nu ireversibilă. Datele nu sunt mereu crescătoare. Vezi mai jos în datele Eurostat nivelul de încredere al românilor în UE. De la vârfurile de acum mai bine un deceniu, lucrurile au ajuns mult mai echilibrate în prezent. Iar liniile sunt oscilante, influenţate de situaţii punctuale clare...  

Date Eurobarometru - evoluţii încredere

Eurobarometru - evolutii incredere

Ce înseamnă asta? Un efect direct este acela că nimeni, dar nimeni nu poate garanta că atitudinea pro-occidentală nu poate fi schimbată, cu puţin efort. Este nevoie doar de o presiune legată de efectele concrete ale apartenenţei la familia occidentală, întreţinută constant timp de câţiva ani de zile prin ştiri false şi prin stimularea unor frustrări ale categoriilor de cetăţeni lăsaţi pe margine de valul integrării şi al globalizării...

Iată mai jos cum a scăzut, constant, în ultimii 3 ani, numărul românilor care cred că apartenenţa la UE înseamnă un lucru bun pentru oameni. Sigur, încă vorbim de un număr mult mai mare al celor care spun că apartenenţa la UE este un lucru bun decât al celor care cred contrariul. Dar raportul este mult mai echilibrat decât 68% vs. 5%, cât era în 2014.

Sursa date - sondaj CPD@SNSPA, despre beneficiile apartenenţei la UE

Sondaj despre beneficiile apartenentei la UE
  • Ofensiva anti-Vest în regiune este în creştere. Iniţial, cele mai multe ştiri despre rolul nefast al UE sau al SUA nu au apărut în surse cunoscute ale mass-media. Ani de zile, doar surse obscure întreţineau o astfel de atmosferă (fie că vorbim de site-urile în limba română ale propagandei ruseşti sau de grupuri conservatoare din zona reţelelor sociale, în care „calităţile“ dacilor se împletesc cu toate teoriile conspiraţiilor pe care românii, creativi, le descoperă zi de zi).  Pe ce se bazează succesul acestor surse obscure? Pe exploatarea frustrărilor interne, ale celor care au devenit victime ale globalizării. Cu răbdare, cu insistenţă, cu resurse (de exemplu, o pagină de Facebook care promovează propagandă estică oficială, postează câteva zeci (!!) de texte zilnic pe subiecte care alimentează aceste teme), mesajele ajung să devină sursă de inspiraţie pentru presă mainstream şi, mai grav, pentru vocile publice respectabile. Iar teorii care erau, pe vremuri, vehiculate doar la marginea respectabilităţii devin astăzi, uşor, teme principale pe agenda publică.

Zone care, altădată, erau protejate de speculaţii, precum Armata Română, au devenit subiect de atacuri şi propaganda, ca urmare a creşterii interesului faţă de prezenţa militară a SUA în regiune. Iată mai jos un grafic cu impactul unor subiecte referitoare la problemele asociate cu Armata, anul trecut, în anul cu cele mai importante exerciţii militare ale NATO pe teritoriul României.

Monitorizare online, 2017. CPD@SNSPA

Monitorizare online 2017

De notat că cele mai vizibile subiecte nu au fost exerciţiile militare respective, ci scandalurile asociate „pensiilor speciale“ sau achiziţiilor rachetelor Patriot.La ce duce o astfel de ofensivă? La erodarea încrederii în Armată, în capacitatea NATO de a ne apăra, la erodarea încrederii în SUA...

Sursa date - sondaje publice, centralizate de CPD@SNSPA

Incredere in institutii
  • Anul trecut a început o ofensivă negativă de comunicare legată de prezenţa militară americană în regiune. Campania nu a afectat doar acest subiect, ci şi încrederea românilor în Armata Română, în SUA, în relaţia transatlantică. Anul acesta va fi rândul relaţiei cu UE pentru a fi testată. Sigur că la asta contribuie şi criza post-Brexit, dar şi disponibilitatea noastră de a pune sub semnul întrebării o direcţie pe care o consideram naturală (aceea în care românii cedau mai multă suveranitate către UE, într-un proces care aducea tot mai multe beneficii societăţii şi economiei româneşti). De asemenea, nu avem cum să credem că tot ce se întâmplă în România este efectul unei propagande estice. Analiza acestui tip de propagandă ne-a adus în faţa unui concept foarte plastic – „useful idiots“. Adică acei naivi care, fără să se gândească (fie în interes propriu pe termen scurt, fie pur şi simplu din ignoranţă) rostogolesc teze pe care propaganda anti-occidentală le consideră utile. Ştiţi, de pildă, ce promovează site-urile ruseşti în legătură cu lupta anti-corupţie? Că este o construcţie artificială făcută de occidentali pentru a controla societăţile estice şi pentru a le subjuga. Sună cunoscut? Acest discurs este ceva mai vechi, de câţiva ani deja, bine documentat de ideologi precum Dughin şi uşor de impus unor oameni care sunt obosiţi de revenirea atât de lentă din criza anilor 2008-2009. Se poate descurca o societate est-europeană singură în faţa acestui tip de propagandă? Foarte probabil, nu. Iar efectul este resuscitarea unor mişcări regresive, care vor duce la radicalizări şi polarizări de tip nou.  
  • Ce ne face incapabili să reacţionăm? Lipsa de încredere. Nivelul capitalului social este foarte scăzut. Doar unul din zece români cred că pot avea încredere în alţi oameni, în timp ce restul consideră că este mai bine să fii prudent. Cifrele acestea, am mai spus-o, sunt 4-5 ori mai mici decât în democraţiile cu tradiţie. Efectul? Fără încredere, nu avem asociativitate. Fără asociativitate, nu avem participare. Fără participare, acceptăm o societate tot mai polarizată, tot mai tribalizată, şi căutăm să ne înconjurăm de oameni care gândesc exact la fel ca noi.

Ce putem face? Sunt câteva soluţii pe care Centrul pentru Participare civică şi Democraţie din SNSPA le promovează, împreună cu partenerii săi occidentali. Le enumăr aici, pe scurt:

  • se poate pune accent mai mare pe informarea pozitivă şi proactivă a românilor despre ce se face bine în relaţia euro-atlantică (cu NATO) şi europeană (împreună cu UE sau ţări din Vest); pentru că sunt multe lucruri pozitive care au schimbat în bine viaţa românilor în ultimii 10 ani;
  • se poate reveni la o intensificare a promovării virtuţilor modelului democratic liberal, occidental – cel pe care tinerii din anii 90 îl doreau cu disperare, şi care acum este tot mai ameninţat de fanteziile iliberale din jurul nostru...
  • se poate conştientiza ameninţarea propagandei anti-occidentale în jurul nostru; propaganda este construită dincolo de reţelele sociale (apropo, nu ele sunt de vină pentru fenomenul fake news; ele sunt doar un instrument de mobilizare – care a demonstrat că poate genera şi lucruri pozitive, nu doar radicalismele din prezent);
  • în fine, se poate stimula mai mult participarea civică – încrederea socială ajută la întărirea anti-corpilor sociali.

Soluţiile există. Depinde de noi să le căutăm şi să lucrăm pentru impunerea lor. Până la urmă, drumul democratic al României nu poate fi garantat decât prin implicare constantă, zi de zi. Alternativa este să acceptăm toate mizeriile care apar în spaţiul public şi să le punem în sarcina partenerilor occidentali, adică a celor pe care i-am dorit mereu ca aliaţi...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite