De ce avem nevoie de intelectuali în politică?

Prezenţa intelectualului în sfera politicului ar trebui să conducă la ceva constructiv. La echilibrarea unor energii şi la temperarea unor atitudini specifice animalului politic şi impregnate cu izul autohtonului. Intelectualii ar trebui să tragă semnale de alarmă şi să propună soluţii, să îndemne la pasiune pentru cultură, dialog, frumos, solidaritate, colaborare. Să antreneze societatea civilă în dezbateri, să genereze idei. Să identifice capitalul intelectual, resursa umană care pot transforma mocirla politicii autohtone într-o arenă a dialogului.

Generaţia din care fac parte are nevoie de suportul activ al intelectualilor pentru a nu transforma ţara într-o mare mocirlă. Iar pentru a evita înecarea noastră în mocirlă este nevoie de echipamentul necesar. Furnizorii acestuia sunt intelectualii. Chiar şi actorii luptei politice autohtone au nevoie de cineva care să le transmită că sunt prea murdari şi că au nevoie de haine curate. Nu cred că mai au nevoie de antrenori care le aruncă în arenă aceleaşi haine murdare şi le spun ca totul este în regulă.

Transformarea intelectualilor de stânga în intelectuali PSD

Agenda intelectualului de stânga ar trebui să fie încărcată cu teme ce ţin de accesul gratuit la educaţie şi cultură, eradicarea sărăciei, consecinţele globalizării, locuri de muncă pentru tineri etc. Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (SDG - Sustainable Development Goals), propuse de ONU, reprezintă teme care se mulează perfect pe profilul intelectualului de stânga.

Apelul lui Liviu Dragnea de a deschide uşa intelectualilor se înscrie în proiectul de reformare a PSD. Un prim gest a fost făcut prin cooptarea unor tineri intelectuali de stânga în structura de conducere a partidului: Georgian Pop, Andrei Dolineaschi, Victor Negrescu. Dacă până acum "intelectualitatea" de stângă era identificabilă în manifestarea publică a celor asociaţi PSD (Vasile Dîncu, Răzvan Theodorescu etc.) aceasta pare că începe să capete contur şi în interior, prin vocea unor persoane precum Ionuţ Vulpescu. Oricât de cârcotaş ai fi, performanţele ministrulului Culturii sunt de necontestat: reducerea TVA la 5% pentru cărţi, suportul acordat organizării festivalurilor culturale, finantarea revistelor culturale, relansarea taberelor de creaţie, Festivalul George Enescu etc. De menţionat este şi activitatea Institutului Social Democrat "Ovidiu Şincai" care plasează în spaţiul public teme precum big data, combaterea corupţiei, politici de tineret şi de ocupare a forţei de muncă etc.

Proiectul lui Dragnea este unul pe termen lung şi cred ca va mai dura până când şi alţi intelectualii de stânga vor deveni intelectuali ai PSD. Este nevoie de coerenţă organizaţională în acest sens şi de o transformare a nucleelor care formează partidul. O populare a acestora cu resursă umană calificată, cu un CV curat. Numai aşa poţi transmite o intenţie serioasă, autentică şi fără suspiciunea că ar putea să capete o mantie electorală sau populistă.

PSD trebuie să găsească în intelectuali o resursă de mobilizare a energiilor de stânga în jurul unor proiecte constructive. Nu să-i folosească în lupte electorale şi execuţii politice ale opoziţiei, aşa cum a fost acuzată dreapta intelectuală a regimului Băsescu.

Războiul stânga-dreapta nu trebuie să se desfăşoare în sfera intereselor de partid, a luptelor pentru fluxuri financiare. Ci trebuie transformat în dialog, în confruntări de idei. Apoi tradus în politici în interesul cetăţenilor. Iar această transformare poate fi realizată numai de o infuzie de intelectuali autentici, fără ambiţii oportuniste sau agende ascunse