Filiera Blair în fundaţia lui Victor Ponta. Cine este Irakli Garibaşvili, membru de onoare în Black Sea Regional Projects

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Fostul premier Victor Ponta l-a cooptat pe Irakli Garibaşvili, fost premier al Georgiei, ca membru de onoare în boardul Black Sea Regional Projects, fundaţia pe care a înfiinţat-o după ce şi-a dat demisia, în noiembrie. Garibashvili şi-a dat, la rândul său, demisia din fruntea Guvernului de la Tbilisi şi are legături cu fostul premier britanic Tony Blair, actual consulant politic care l-a ajutat şi pe Victor Ponta în diferite ocazii.

Astăzi au fost dezvăluite primele nume asociate cu fundaţia înfiinţată de Victor Ponta după plecarea de la Palatul Victoria. Fostul premier porneşte în acest proiect alături de şase foşti miniştri PSD, de fostul său purtător de cuvânt şi de trei consilieri:

1. Daniel Constantin, fost ministru al Agriculturii, actual copreşedinte ALDE

2. Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătăţii

3. Mirel Palada, fost purtător de cuvânt al Guvernului

4. Geanina Puşcaşu, fost consilier de stat, fost asistent al soţiei lui Ponta, europarlamentarul Daciana Sârbu

5. Robert Cazanciuc, fost ministru al Justiţiei

6. Sorin Câmpeanu, fost ministru al Educaţiei

7. Florin Jianu, fost ministru pentru IMM-uri

8. Cristian Socol, fost consilier al premierului pe probleme macroeconomice

9. Marius Nica, fost ministru al Fondurilor Europene

10. Dan Sultănescu, consultant politic

Pe lângă aceste zece nume, din fundaţia Black Sea Regional Projects face parte şi Irakli Garibaşvili, fost premier al Georgiei, ca membru de onoare al boardului. Garibaşvili şi-a dat demisia din fruntea Guvernului de la Tbilisi în decembrie 2015, funcţie pe care o ocupa din noiembrie 2013. Analiştii georgieni au catalogat demisia drept o tentativă a premierului de a-şi revitaliza imaginea şi o oportunitate de a candida la alegerile parlamentare din noiembrie 2016 din opoziţie, în contextul în care el şi partidul său se confruntă cu o scădere a gradului de aprobare în rândul populaţiei. 

Gruparea politică din care face parte Garibaşvili se numeşte Visul Georgian, partid înfiinţat în aprilie 2012 de miliardarul georgian Bidzina Ivanişvili. Ivanişvili este cel mai bogat georgian, cu o avere estimată la 5,2 miliarde de dolari de publicaţia americană „Forbes”. Averea miliardarului este strâns legată de afacerile pe care le derulează în Rusia, scrie presa georgiană, iar Ivanşili este descris drept un „sugar daddy” al politicii de la Tbilisi.  

image

Garibaşvili l-a cunoscut pe Tony Blair, fost ministru al Marii Britanii, la Adunarea Generală a ONU care a avut loc în septembrie 2015 la New York. În noiembrie, Blair a făcut o vizită în Georgia, unde s-a întâlnit cu premierul georgian. Cunoscând actualele afaceri de consultanţă politică internaţională ale britanicului, jurnaliştii georgieni au încercat să afle atât de la firma lui Blair - Tony Blair Associates, precum şi de la cabinetul lui Garibaşvili dacă există o relaţie contractuală între cei doi. Reprezentanţii politicianului georgian au declarat că nu există un contract între Guvern şi Blair, fără a specifica dacă există unul direct între premier şi fostul şef al Guvernului de la Londra. 

Vizita lui Blair la Tbilisi a avut loc între 18 şi 20 noiembrie. Cinci zile mai târziu, Ponta a mers şi el la Tbilisi, într-o vizită pe care a preferat să o ţină secretă. Era una dintre primele călătorii ale fostului premier, după ce şi-a dat demisia ca urmare a protestelor declanşate de tragedia din Colectiv. În schimb, premierul georgian a scris pe pagina sa de Facebook despre întâlnirea cu fostul său omolog român, precizând că a fost una privată. „Părţile au discutat perspectivele îmbunătăţirii relaţiilor între cele două ţări”, preciza Garibaşvili.

image

Premierul georgian a fost printre primii vizitaţi de Ponta după ce acesta din urmă şi-a dat demisia. FOTO Facebook

Garibaşvili nu este însă singurul lider care face legătura între Victor Ponta şi fostul premier britanic Tony Blair. În noiembrie 2014, premierul italian Matteo Renzi a venit la Bucureşti pentru a-i face campanie electorală „prietenului său”, Victor Ponta, pentru alegerile prezidenţiale. Pe atunci, Ponta şi Renzi erau cei mai tineri premieri din UE şi aveau câteva lucruri în comun: amândoi au declarat că-l au ca model politic pe fostul premier britanic Tony Blair.

În comun îl au şi pe Matt Browne, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Tony Blair, care i-a lăudat constant pe Renzi şi Ponta în ultimii ani.

În ceea ce-l priveşte pe Renzi, este cunoscut că l-a angajat pe Browne drept consilier. În schimb, Browne a scris câteva articole în care-l laudă pe Renzi, exact aşa cum face şi pentru Victor Ponta. Oficial însă, nici Ponta şi nici Browne n-au recunoscut că ar avea vreo relaţie contractuală. 

Notoria întâlnire cu Barack Obama

Presa britanică a scris despre un posibil contract între Victor Ponta şi fostul premier britanic Tony Blair încă de la notoria întâlnire pe care Blair i-a aranjat-o cu Obama la funeraliile lui Mandela. Deşi Ponta a negat că-l plăteşte pe Blair - fostul premier britanic are o firmă prin care oferă consultanţă guvernelor -, Blair şi prietenii lui îl ajută constant pe Ponta exact la fel cum îi ajută pe cei care-i plătesc pentru asta.

Despre o posibilă legătură contractuală între Victor Ponta şi Tony Blair a scris unul dintre cele mai prestigioase ziare britanice, „The Telegraph”. 

image

Afacerile de „consultanţă politică” prin care Blair câştigă milioane de lire sterline sunt de notorietate în Marea Britanie. Printr-o reţea de firme, fundaţii, think-tankuri şi grupuri de lobby, fostul premier britanic se foloseşte în primul rând de vasta sa reţea de cunoştinţe pe care şi-a creat-o de-a lungul carierei sale politice pentru a atrage clienţi în căutarea unei imagini mai bune pe plan mondial. De fapt, Blair vinde cunoştinţe şi relaţii. 

Tony Blair deţine firma Government Advisory Practice, care consiliază politicieni şi chiar guverne. În primul rând, Blair îşi ajută clienţii să intre în contact cu alţi lideri mondiali. 

guvernele din Peru, Kazahstan, Brazilia, Kuweit, Columbia şi Albania - toate cu probleme similare privind respectarea drepturilor omului. 

Matt Browne este unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Tony Blair. Browne şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii profesionale lucrând pentru Tony Blair - mai întâi drept consilier al acestuia, apoi ca director al Policy Network, o reţea înfiinţată de Tony Blair. De la Policy Network, Browne a plecat la APCO Worldowide, considerat unul dintre cele mai grupuri de lobby din lume. 

APCO l-a fi ajutat pe Blair într-unul dintre cele mai dificile momente din cariera sa, atunci când a sprijinit „Războiul împotriva Terorii”, demarat de americani după 11 septembrie 2001. Totodată, APCO este şi unul dintre finanţatorii grupului Foreign Policy Centre, înfiinţat de Blair în 1998. Mulţi dintre apropiaţii lui Blair lucrează sau au lucrat la APCO.

De la APCO, Browne a ajuns la American Progress, un puternic think-tank american, fondat de un fost consilier al preşedintelui Bill Clinton. American Progress s-a aflat însă în ultimii ani în mijlocul unui amplu scandal privind sursele din care se finanţează. După ce mari organizaţii americane de presă precum „The New York Times” au făcut dezvăluiri despre cum American Progress este finanţat de unele dintre cele mai mari corporaţii americane, grupul a publicat până la urmă o listă cu finanţatorii săi, confirmând dezvăluirile din presă. 

Din funcţia de asociat-senior în cadrul American Progress, Browne a scris mai multe articole în care-i laudă pe Renzi şi pe Ponta, pe care le-a publicat în primul rând o platforma thinkprogress.org, deţinută de American Progress, dar şi în „The Huffington Post”, unde susţine un blog pe care a publicat, în total, 10 postări, în intervalul octombrie 2011 - iunie 2012. 

Într-un  articol publicat pe blogul de pe „Huffington Post” pe 26 iunie 2012, Browne vorbeşte exact despre Victor Ponta, afirmând că acuzaţiile de plagiat aduse acestuia sunt un „truc murdar care ameninţă reînnoirea politică din România”. 

Redăm câteva fragmente din textul publicat de Browne şi preluat de presa română:

„Când Victor Ponta a devenit prim-ministru al României luna trecută, mulţi au sperat că acest lucru va reprezenta un punct de cotitura în cultura politică a ţării. Ca lider al Uniunii Social Liberale, Ponta şi-a propus o viziune convingătoare pentru reînnoirea economiei, societăţii şi democraţiei în România.  

  

Succesul lui Ponta pare că l-a supărat pe preşedintele Traian Băsescu. (...) Tânărul progresist se află în faţă celei mai mari provocări de până acum.  

  

 Ponta a negat vehement acuzaţiile (...) Premierul este de asemenea puternic apărat de membri ai lumii academice din România. Profesorii săi l-au apărat în mod public, precum şi cei pe care este acuzat că i-a plagiat.  

  

Cei care speră să vadă reînnoire politică în România sunt nevoiţi să spere că Ponta va rămâne ferm şi că trucurile murdare cu care se confruntă în prezent sunt simbolurile unei culturi politice care va rămâne în trecut.”

De fapt, în acea perioadă tulbure a început Browne să-l laude pe Ponta, sprijin care s-a intensificat în timpul crizei poltice din 2012, când Ponta a fost acuzat că a încălcat sistematic Constituţia pentru a-l demite pe preşedinte şi a veni la putere.

În iulie 2012, Browne a publicat un nou text de sprijin pentru Victor Ponta, în care a explicat cum aproape toate publicaţiile de renume mondial care au relatat despre criza politică din România sunt, de fapt, în eroare. Într-un articol intitulat „Protejând democraţia României. Actuala criză politică nu este despre întoarcerea la tiranie”, Browne scrie că:

„Jurnaliştii de la Washington Post, The Economist şi alţi comentatori internaţionali s-au grăbit să dea vina pe premierul Victor Ponta pentru actuală criză politică din România, care a dus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Cu toate acestea, acuzaţiile că premierul Ponta a subminat democraţia şi a ameninţat stabilitatea economică a ţării nu sunt doar eronate, ci voit înşelătoare. O analiză mai atentă a antecedentelor şi acţiunilor recente ale preşedintelui suspendat, precum şi a deciziilor Curţii Constituţionale în această chestiune, sugerează faptul că primul ministru apăra democraţia, nu o subminează.  

  

Băsescu s-a confruntat cu acuzaţii repetate de corupţie, fraudă electorală şi atitudine necorespunzătoare de când a devenit preşedinte în 2004, el fiind prima data suspendat în urmă cu cinci ani, după acuzaţiile că ministrul sau de Justiţie de atunci, Monica Macovei, a căutat să facă anchete penale motivate politic.  

  

Băsescu se pregăteşte acum să lupte împotrivă premierului Ponta, continuă autorii. Noul prim-ministru, care nu a împlinit încă 40 de ani, s-a afirmat că procuror general şi reformator în cadrul Partidului Social Democrat, formaţiune ce a format recent o coaliţie de guvernământ cu Partidul Liberal, sub numele de Uniunea Social Liberală. Când a devenit premier, în luna aprilie a acestui an (Guvernul Ponta a fost investit în luna mai, n.r.), era deja a treia persoană numită în această funcţie în mai puţin de şase luni.  

  

Între timp, extrem de nepopularul preşedinte Băsescu, disperat să-şi reînvie succesul politic, a încercat încontinuu să rearanjeze spectrul politic în favoarea să. Lovit de o serie de măsuri de austeritate dure, poporul român şi-a pierdut încrederea în preşedintele Băsescu, a cărui popularitate era deja în scădere din cauza mai multor încălcări constituţionale controversate, printre care schimbarea majorităţii de vot necesare pentru a-l suspendă, mai scriu semnatarii articolului.  

  

Odată ajuns în funcţie, premierul Ponta a încercat rapid să se concentreze mai degrabă asupra strategiilor politice decât asupra politicii. Prioritatea să a fost punerea în aplicare a unor reforme sociale şi economice menite să mute accentul guvernului pe locuri de muncă şi creştere economică. Promiţând să menţină angajamentele asumate în faţă Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale de către guvernul anterior, Ponta a căutat totodată să promoveze creşterea, prin îmbunătăţirea capacităţii ţării de a absorbi fonduri europene, arată analiştii americani. 

  

În paralel, noul premier a promis să îmbunătăţească salarizarea pentru angajaţii din sectorul public, cum ar fi profesori şi asistenţe medicale, şi să dea înapoi banii confiscaţi ilegal de la pensionari. Speranţa a fost de a sprijini investiţiile şi cererea internă şi de a-i ajută pe cei care au fost cei mai afectaţi de politică de austeritate a lui Traian Băsescu.” 

Browne a acordat chiar un interviu postului de televiziune Antena 3, acelaşi la care a apărut şi Renzi pentru a-l susţine pe Ponta. În octombrie 2013, Browne a acordat un interviu pentru Antena 3, în care afirma, printre altele, că „faptul că Ponta a venit aici, că a stat de vorbă cu domnul Joe Biden...Sunt impresionat de implicarea domnului Ponta. Numai folosind astfel de acţiuni puteţi să schimbaţi felul în care sunteţi priviţi”. 

Într-un alt articol publicat în mai 2014 pe thinkprogress.org, Browne spune că Ponta şi Renzi au avut cele mai bune rezultate la europarlamentare.

Câteva fragmente din text:

Cele mai puternice rezultate au venit de la progresiştii moderni aflaţi în functie - premierul roman Victor Ponta şi cel italian, Matteo Renzi. Ponta si Renzi sunt, în acelasi timp, şi cei mai tineri prim-miniştri în functie. În Italia şi în România, social-democraţii au obţinut scoruri fara precedent (n.n. la alegerile europarlamentare), iar cu atat mai impresionat este că au făcut-o aflându-se la guvernare. 

Agendele economice ale premierilor Ponta si Renzi, combinate cu abordarea lor moderna în a face politică, le-a permis să construiasca noi coalitii electorale pe care generaţiile anterioare de politicieni români şi italieni nu le-au atins. 

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite