Europeana Dăncilă?!

Actuala conducere politică a României tinde să se reducă doar la două figuri, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. S-ar putea ca aceşti doi con-fraţi să ajungă în situaţia fraţilor biblici, Cain şi Abel. Ceva mai isteţ fiind, adică mai viclean, Liviu Dragnea a preluat de la con-fratele său, Victor Ponta, conceptul de „stat paralel“, pe care acesta l-a auzit de la Erdogan.

Preluarea conceptului confirmă tradiţionala, istorica frăţie turco-română. Conceptul de „stat paralel“ este unul dinamic, adică el îşi poate restrânge, dar mai ales îşi poate extinde sfera, în funcţie de împrejurări, istorice şi ele. Adică în funcţie de alianţe, contra-alianţe şi mezalianţe. În forma lui generică, adusă la zi, acest concept suna aşa: intră în „statul paralel“ tot ceea ce se opune voinţei noastre personale, adică a mea, Liviu Dragnea, ca şi a con-fratelui meu, Călin Popescu Tăriceanu. Cel de al doilea prim-ministru, Mihai Tudose, a mărturisit că nu înţelege acest concept, de aceea, potrivit unei logici politice absolut coerente, el a fost demis (eliberat de sarcina unei înţelegeri mai profunde a „statului paralel“).

Ceea ce nu a înţeles Mihai Tudose, a înţeles însă recentul premier (premieră), Vasilica Viorica Dăncilă. Dânsa a înţeles să le „cânte din vioară“ celor doi mari Şefi, menţionaţi deja. Aşa ne-am trezit cu o Scrisoare, pe care, în premieră, premiera noastră i-o trimite lui Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene. Scrisoarea se referă la o listă (numită „lista neagră“) în care, cu câţiva ani în urmă, erau menţionaţi mai mulţi cetăţeni români aflaţi în cursul cercetării penale. Capul de listă era Adrian Năstase. Ne amintim cu toţii la câte subtilităţi juridice (logice şi sofistice) a recurs juristul Adrian Năstase pentru a amâna „sine diae“ decizia finală. Fără a studia temeinic datele acestei probleme, cu „lista neagră“, sunt convins că la mijloc era vorba de celeritate, adică de finalizarea proceselor, înainte de a o lua pe „calea veşniciei“ lor.

Prin acest demers al doamnei Dăncilă, „statul paralel“ îşi extinde aria sau sfera de influenţă, încât el nu mai este doar naţional, ci a devenit european, iar Jean-Claude Juncker este Şeful prezumtiv al acestuia.

Din această Scrisoare merită să citez doar un fragment: „Consider că se impun clarificări urgente, domnule preşedinte Junker, cu atât mai mult cu cât, la solicitarea mea, ministrul Justiţiei, domnul Tudorel Toader, m-a informat că transmiterea unor astfel de cerinţe imperative autorităţilor române de către Comisia Europeană a constituit o practică repetată. Sunt ferm convinsă că răspunsul dumneavoastră va include detalii relevante şi utile, care să ne permită, în continuare, obţinerea de rezultate semnificative în cadrul MCV, întemeiate pe valorile respectării democraţiei, statului de drept, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, într-o societate caracterizată prin lipsa oricărei discriminări, justiţie, dreptate, adevăr şi egalitate în drepturi“. Luată în întregul ei, sintagma citată este un model, o mostră de bombasticism lingvistic, încărcat cu clişee „de doi bani şi trei parale“. Sintagma ar putea fi comparată doar cu coafura doamnei Viorica Vasilica Dăncilă, înainte de a ajunge premier (premieră, în premieră). Sub această fantasmagorie lexicală se ascunde ceva foarte precis, dar numai subînţeles. Comisia Europeană nu are dreptul să se amestece în „treburile noastre interne“, adică în situaţia juridică a celor doi mari Şefi, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. Invocarea lui Tudorel Toader, ministrul care îşi declină orice răspundere personală în mersul şchiop al Justiţiei, este şi ea cu tâlc. Doar dânsul a încercat să o elimine pe Laura Codruţa Kovesi din poziţia fermă de Şefă a DNA. Concluzia este clară. Prin acest demers al doamnei Dăncilă, „statul paralel“ îşi extinde aria sau sfera de influenţă, încât el nu mai este doar naţional, ci a devenit european, iar Jean-Claude Juncker este Şeful prezumtiv al acestuia. Cât priveşte „interesul naţional“ el se reduce la interesele celor doi „combatanţi“, Dragnea şi Tăriceanu, fie că aceste interese sunt paralele, secante, sau coincidente;  până la un punct pe care îl vom afla destul de curând, sperăm.

P.S. Am citit răspunsul concis al lui Jean-Claude Juncker la această Scrisoare, răspuns însoţit de promisiunea că va reveni mai pe larg. Aştept cu nesfârşită curiozitate acest răspuns mai extins. Vom vedea mai clar dacă doamna Dăncilă este cu adevărat o Europeană sau este numai o subalternă, o „europeniţă“ care cântă cuminte, docil, în „struna Şefilor“ ei. Iar această „strună“ numai una armonioasă nu este.