Distrugerea Pilonului II de pensii: România copiază modelul Ungariei. Primii patru paşi au fost făcuţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Oficial, Ungaria nici nu a naţionalizat, nici nu a desfiinţat Pilonul II de pensii private. Dar prin câţiva paşi bine calculaţi, specifici acţiunilor de ambuscadă, Viktor Orban a reuşit să distrugă acest pilon, făcându-l total neatractiv pentru salariaţi. România a făcut deja primii patru paşi pe calea deschisă de Ungaria.

Secretomania cu care autorităţile române îşi înconjoară intenţiile pe care le au cu Pilonul II de pensii private ne sileşte să analizăm ce s-a întâmplat cu acest pilon în alte ţări şi să vedem în ce măsură regăsim acelaşi tipar de acţiune şi în România. Iar din acţiunile întreprinse până acum la Bucureşti, putem spune că autorităţile române par să fi ales modelul din Ungaria.

Primul pas: poliţistul rău şi poliţistul bun

Până la sfârşitul anului 2010, salariaţii din Ungaria plăteau pentru pensii următoarele cote de contribuţii, calculate ca procente din salariul brut:

* 24% - contribuţia angajatorului către sistemul public de pensii (Pilonul I)

* 1,5% - contribuţia angajatului către sistemul public de pensii (Pilonul I)

* 8% - contribuţia angajatului către sistemul de pensii private (Pilonul II)

În toamna anului 2010, partidul extremist Jobbik, aflat în coaliţia de guvernare condusă de Fidesz, a jucat rolul poliţistului rău: a lansat public primele propuneri privind nevoia de a se naţionaliza Pilonul II de pensii private. Premierul Viktor Orban a jucat atunci rolul poliţistului bun: „Am analizat propunerea, dar am respins-o, pentru că am depăşi o linie roşie ce ne-ar submina politicile economice”. Câteva zile mai târziu s-a răzgândit.

Un bun pretext: criza mondială

Pe 13 octombrie 2010, premierul Orban a decis suspendarea plăţilor către Pilonul II de pensii pentru o perioadă de 14 luni, de la 1 noiembrie 2010 până pe 31 decembrie 2011. Nu a explicat ce se va întâmpla după ce vor trece cele 14 luni şi a justificat măsura prin faptul că Ungaria trecea prin criza economică mondială. Cele 8 procente din salariile brute luate de la Pilonul II urmau să treacă la bugetul de stat, ca să acopere deficitul bugetar şi să reducă datoria publică a Ungariei, care era atunci de peste 80% din PIB.

Ungurii au înghiţit pilula: criza economică făcea ravagii în întreaga lume, iar măsura sistării temporare a contribuţiilor la Pilonul II părea una justificată.

Două luni mai târziu a venit lovitura de graţie: pe 13 decembrie, majoritatea parlamentară formată în jurul Fidesz a adoptat o lege de reformare profundă a sistemului de pensii. Conform acestei legi, salariaţii aveau un termen de o lună şi jumătate (până pe 31 ianuarie 2011) ca să opteze între Pilonul I (pensii de stat) sau Pilonul II (pensii private).

Să ai de ales între rău şi groaznic

Cei care nu exprimau nicio opţiune erau trecuţi automat, prin efectul legii, la Pilonul I. Banii cotizaţi până atunci la Pilonul II treceau la bugetul de stat, iar salariaţii urmau să primească înapoi doar randamentele („dividendele”) obţinute de fondurile care administraseră până atunci pensiile private. Destul de rău, nu? Să vedeţi ce urmează.

Cei care preferau să rămână şi la Pilonul II trebuiau să-şi exprime această opţiune în scris. Dar condiţiile de a rămâne erau absolut îngrozitoare, prin penalităţile pe care legea le prevedea. Aceştia pierdeau orice drepturi ulterioare la pensia de stat, chiar dacă angajatorul era obligat să le plătească în continuare contribuţia de 24%. Rămâneau, practic, cu porţia de pensie de stat constituită până la acel moment. De asemenea, perioada de activitate ulterioară datei de 31 ianuarie 2011 nu le mai era considerată vechime în muncă, astfel încât să se poate pensiona după 20 de ani de activitate, aşa cum le dă dreptul legea ungară.

Calculele făcute atunci arătau că cei care ar fi rămas şi în sistem privat puteau spera, la finalul carierei, la o pensie diminuată cu până la 75% faţă de cei care s-au reîntors integral în sistemul de stat. În aceste condiţii, nu e de mirare că până la termenul-limită, din cei aproximativ 3,1 milioane de salariaţi, 97% au preferat să-şi transfere banii acumulaţi către bugetul de stat şi să rămână asiguraţi numai pe Pilonul I. Doar 3% - în jur de 100.000 de persoane, în general tineri şi oameni foarte bogaţi – au rămas în ambele sisteme.

Ambuscada a reuşit

Ulterior, ca urmare a problemelor de constituţionalitate pe care le ridica legea de reformă a pensiilor, penalităţile de rămânere în Pilonul II au fost relaxate semnificativ, dar era deja prea târziu: oamenii îşi exprimaseră opţiunea, banii fuseseră transferaţi la bugetul de stat şi în mare măsură erau şi cheltuiţi. Ambuscada a fost perfectă, operaţiunea a reuşit.

Se poate observa că, oficial, Guvernul Orban nici nu a desfiinţat, nici nu a naţionalizat Pilonul II de pensii. Dar prin legea de reformă a pensiilor, a impus nişte condiţii care l-au făcut total neatractiv – ba chiar periculos - pentru salariaţi. Consecinţele se văd azi: din cele 18 firme care administrau fonduri private de pensii în 2010, au mai rămas în viaţă doar patru. Datoria publică a ţării a fost redusă pe termen scurt, dar în acest moment a revenit la cota de 80% din PIB, pe care o avea în 2010. Iar conceptul de pensie privată este pe cale de dispariţie în Ungaria.

Viktor Orban a putut duce la bun sfârşit operaţiunea de distrugere a pensiilor private pentru că s-a bucurat de un context favorabil. În primul rând a avut un pretext imbatabil – criza economică mondială - şi în al doilea rând a instrumentat eficient un blitz-krieg legislativ, materializat prin legea de reformă a pensiilor, prin penalităţile pe care aceasta le conţinea şi prin termenul scurt în care salariaţii au fost nevoiţi să opteze înainte să se dumirească despre ce este vorba.

Până unde a ajuns România

În România lipseşte pretextul: nu avem de-a face cu o criză economică, iar autorităţile de la Bucureşti se laudă cu o creştere susţinută în ultimii ani. De aici şi dificultatea Guvernului de a prezenta motivele pentru care, în ultimul an, vrea să facă ceva cu Pilonul II, dar nu reuşeşte să explice ce anume. Se fac analize, spun toţi oficialii, dar nimeni nu spune de ce.

Cu toate acestea, primii paşi făcuţi de Viktor Orban au început să fie făcuţi deja şi la Bucureşti, după cum urmează:

* Un joc de imagine de tip „poliţistul bun – poliţistul rău” se poartă deja de un an de zile - şi au fost cel puţin trei episoade de acest tip, în care un oficial anunţa ceva sumbru despre Pilonul II, pentru ca imediat altcineva să dezmintă.

* Primul ministru, miniştrii, chiar şi Liviu Dragnea neagă categoric naţionalizarea sau desfiinţarea Pilonului II - şi după cum am văzut în Ungaria, nici nu e nevoie de aşa ceva ca să-l distrugi. Dar toţi admit că s-ar putea pune problema unei suspendări temporare a plăţilor către acest pilon – iarăşi, fără să spună de ce. Viktor Orban tot cu o suspendare temporară a plăţilor a început.

* Autorităţile de la Bucureşti vorbesc insistent despre nevoia ca românii să poată opta între Pilonul I şi Pilonul II, dar nu oferă niciun fel de detaliu privind condiţiile sau penalităţile fiecăreia dintre opţiuni. Iar detaliile sunt importante, căci iată, ungurii au avut de optat între rău şi groaznic.

* Ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, lucrează în secret la un proiect de lege privind o reformare profundă a sistemului de pensii, fără să ofere niciun fel de indiciu privind sensul sau principiile reformei. Acesta, o nouă lege a pensiilor, a fost şi vehiculul folosit de Viktor Orban în blitz-kriegul legislativ din decembrie 2010.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite