Demenţa şi-a găsit cuib în Parlamentul României

E de-a dreptul incredibil ce se întâmplă zilele acestea în viaţa politică românească. Parlamentul şi comisiile lui aşa-zise “de specialitate” (toate mustesc de personaje cu studii universitare precare  şi titluri universitare cumpărate) s-au transformat într-o maşină de votat legi, proiecte, propuneri, amendamente, amendamente la amendamente care, teoretic, anunţă că ar vrea să salveze România de la dezastru.

Rezultatul se anunţă a fi tocmai la polul opus. Dacă anul acesta bugetul pare a se închide cu un deficit mult peste 4% (nu ştiu dacă aţi observat, dar nici măcar cei mai înalţi oficiali ai guvernului, în frunte cu premierul Ludovic Orban şi cu ministrul de Finanţe, Florin Cîţu, nu se mai încumetă să avanseze o cifră fiindcă aproape zilnic apare câte ceva care trebuie plătit urgent, care are scadenţă, dar pentru care guvernarea PSD-ALDE nu a prevăzut fonduri, iar fostul ministru, Orlando Teodorovici dă nestingherit din gură fiindcă a avut grijă ca nici el, şi nici d-na Dăncilă să nu îşi asume în scris nici urmă de răspundere), guvernanţii promit că anul viitor vom avea un deficit bugetar de doar 3,6%. Numai că, ce să vezi?, în ciuda apelului prim-ministrului Ludovic Orban care a cerut responsabilitate atunci când se fac propuneri pentru un nou proiect de lege cu impact bugetar, fiecare partid îşi încoardă muşchii, propune legi populiste, de natură să-i aducă la anul voturi în tolba lui electorală.

Sigur, poziţia fruntaşă o ocupă cei din PSD cărora le-a trecut prin tărtăcuţa altminteri complet goală ideea dublării alocaţiilor lunare pentru copii. De unde bani? Nu ştiu pesediştii în cauză că legea spune că nu poate fi angajată nici o cheltuială fără să îi fie indicată precis sursa de finanţare? Ştiu, dar vor să arate cât sunt ei de generoşi, de grijulii şi cât de răi la suflet liberalii.

Ca să vedem cât de neserios şi iresponsabil este PSD-ul ajunge doar să amintim că un anume ins gras, unsuros, sulfuros, transpirat, cu figură de şef de alimentară de odinioară, oricând gata să îi servească preferenţial, cu spinarea încovoiată şi frecându-şi slugarnic mâinile, pe tovarăşii de la PCR, pe nume Adrian Solomon, introduce în bătaie de joc un amendament legislativ profitând de dezbaterile referitoare la eliminarea pensiilor speciale, şi pe urmă zice că a făcut-o doar aşa, de kiki. Mai marii din partidul lui tot de kiki se dezic, dar amendamentul a trecut şi unsurosul în chestiune care e preşedintele Comisiei de Muncă din Camera Deputaţilor râde iresponsabil, cu figura cuiva care are nevoie urgentă de ajutor medical psihiatric.

Nici liberalii nu se lasă mai prejos. După ce au adoptat  legea referitoare la eliminarea supra-accizei la carburanţi, acum ridică mâinile în vederea votării scăderii TVA. Cum ar putea să facă altfel? Ei au propus proiectul legislativ cu pricina din motive populiste pe vremea când erau în opoziţie şi acum nu au cum să voteze împotrivă.

Seara îl vedem la televizor pe dl. Florin Cîţu spunând că dacă toate aceste aventuri legislative vor deveni lege deficitul bugetar va sări  anul viitor mult peste 5%. Doamna vicepremier Raluca Turcan, prezentă şi ea pe micul ecran, dar la o altă televiziune, spune că guvernul se va vedea în situaţia de a recurge la prorogări masive.

Or, având în vedere demenţa care şi-a găsit cuib în Parlamentul României mă aştept chiar să se propună şi o lege de murături. Aşa, ca-n Caragiale. Nimeni să nu mai aibă voie să plătească impozite şi taxe. Mai mult. De ce să nu se adopte şi o lege care să hotărască că nimeni nu mai are voie să muncească? Şi să trăim toţi pe datorie.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro