Decizia CCR privind amnistia şi graţierea, pe înţelesul tuturor
0
CCR a decis că trebuie lăsat la latitudinea Parlamentului sau preşedintelui să stabilească pe cine poate graţia sau amnistia. Mai mult, în Constituţie nu ar putea fi trecută limitarea categoriilor de pedepse pentru care se face graţierea. Nu în ultimul rând, decizia nu înseamnă invalidarea referendumului din 26 mai.
Partidele politice au avut reacţii diverse după ce CCR a decis că ambele iniţiative legislative care vor modificarea Constituţiei au prevederi care depăşesc „limitele revizuirii“ Legii fundamentale, adică anumite prevederi cerute nu pot fi înscrise în Constituţie, ci pot fi reglementate prin diferite acte normative, cum e cazul legilor.
Redăm mai jos elementele esenţiale în ceea ce priveşte proiectele de lege, decizia CCR, precum şi legătura lor cu referendumul pe Justiţie din 26 mai.
1.Decizia Curţii Constituţionale priveşte două proiecte depuse în Parlament, unul de deputaţi şi senatori ai PNL, USR, PMP şi Pro România, altul depus de aleşii PSD şi ALDE, prin care vor modificarea Constituţiei, în urma rezultatului de la referendum din 26 mai.
2.Ambele tabere au prins în proiectele lor interzicerea alegerii în funcţii publice a persoanelor condamnate definitiv, faptul că preşedintele nu poate acorda graţiere individuală pentru fapte de corupţie, nu pot fi date ordonanţe de urgenţă pentru aministie, graţiere sau pentru modificări în Justiţie.
Mai mult, formaţiunile din Opoziţie vor ca în Constituţie să fie precizat că nu pot fi date legi organice pentru acordarea amnistiei şi graţierii colective pentru fapte de corupţie. Nici Guvernul nu ar putea să aibă un proiect normativ prin care să fie permisă graţierea colectivă privind persoanele care au săvârşit fapte de corupţie.
3. PSD şi ALDE cer atacarea la CCR a unei ordonanţe în cel mult 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că acea ordonanţă ar urma să-şi facă efectele.
PNL, USR, PMP şi Pro România solicită CCR să poată verifica constituţionalitatea ordonanţelor la sesizarea preşedintelui, a 50 de deputaţi sau 25 de senatori, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a Avocatului Poporului. În prezent, doar Avocatul Poporului poate sesiza CCR în ceea ce priveşte ordonanţele.
4.Curtea Constituţională a fost de acord cu faptul că în Constituţie se poate preciza că persoanele care au o condamnare penală definitivă nu pot pot fi alese pentru administraţia locală, Parlament sau ca preşedinte al ţării. Cu toate acestea, dacă intervin elemente care duc la „înlăturarea consecinţelor condamnării“, acestea pot candida. De asemenea, CCR recomandă ca o prevedere de acest fel să nu se facă la nivel de Constituţie, ci mai bine degrabă prin lege, adică de Parlament.
5.CCR consideră faptul că ar încălca limitele revizuirii Constituţiei precizarea că, prin lege organică sau prin decret prezidenţial nu pot fi graţiate persoane condamnate pentru fapte de corupţie. Motivul: e încălcat „principiul egalităţii” şi „demnitatea umană”. Adică, de ce ar fi permisă graţierea cuiva care furat sau a şantajat, dar nu se poate permite graţierea cuiva care a fost închis pentru o faptă de corupţie, cum ar fi, să spunem, abuz în serviciu.
6.CCR precizează, de asemenea, că oportunitatea unei măsuri a graţierii stă în pixul preşedintelui sau a parlamentarilor. În comunicatul CCR nu se vorbeşte de puterea Guvernului în ceea ce priveşte oportunitatea graţierii sau amnistiei.
7.Tot CCR a precizat că ar putea fi modificată Legea fundamentală în aşa fel încât să nu poată fi date ordonanţe de urgenţă în ceea ce priveşte „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora“ şi „organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi“.
8.CCR e de acord cu prevederea ca atât aleşii, cât şi preşedintele României sau Curtea Supremă, nu doar Avocatul Poporului, să poate ataca la CCR o ordonanţă de urgenţă. Însă tot Curtea Constituională precizează faptul că iniţiatorii proiectului Opoziţiei nu au fost clari, adică dacă vor atacarea înainte de publicare sau după. E importantă precizarea deoarece o ordonanţă poate avea efecte imediate dacă apare în Monitorul Oficial.
9.CCR nu a luat nicio decizie privind validarea sau invalidarea referendumului din 26 mai, cel prin care Iohannis a întrebat electoratul dacă e de acord sau nu cu: 1. „interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie“; 2. „cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională“.
Prin referendum e reflectată opinia electoratului despre o temă, adică a aproape 6 milioane de oameni. În decizia de miercuri CCR arată prin ce formulă ar putea să aibă loc o graţiere care să nu ia în considerare faptele de corupţie, adică faptul că e la latitudinea Parlamentului sau a preşedintelui ţării
Într-adevăr, prin decizie luată, CCR a arătat că interzicerea amnistiei şi graţierii pentru persoanele condamnate pentru fapte de corupţie nu poate fi interzisă prin Constituţie, ci printr-o normă inferioară.
10.Referendumul are o putere mai mult simbolică, prin acesta fiind arătat faptul că românii nu sunt de acord cu iertarea celor găsiţi vinovaţi pentru fapte de corupţie. Jurnalistul Liviu Avram a expicat, pe larg, despre utilitatea referendumului şi partea problematică.
Se încarcă comentariile...
