Naivitatea şi bunul-simţ al profesorilor s-au unit cu amatorismul şi reaua-credinţă a unor guvernanţi ageamii, atunci când nu au fost pur şi simplu hoţi. Rezultatul: un sistem în care se predă/învaţă după metode învechite, bazate pe reproducere şi în care interesul fundamental - dreptul copiilor şi tinerilor la educaţie - este ocolit sistematic prin tot felul de aranjamente care mai de care mai păguboase.

De câteva zile circulă pe internet documentele pe care le-am catalogat, încă din 25 octombrie, în paginile acestui ziar, drept mită electorală pentru profesori. Înainte de a spune câteva cuvinte despre fiecare document, vreau să fac câteva consideraţii generale. În primul rând, un sistem de educaţie în care valorile fundamentale ale civilizaţiei omeneşti (adevăr, bine, frumos, dreptate) sunt considerate vorbe goale, abstracţii sau cuvinte fără sens nu are cum să producă copii şi tineri, deci viitori adulţi, care să fie în măsură să trăiască după alte reguli decât cele ale minciunii, hoţiei şi fărădelegii. Clasa politică este, din acest punct de vedere, direct răspunzătoare de dezastrul valorilor din ultimii 25 de ani. În al doilea rând, a lua măsuri conjuncturale, care să cârpească ceva într-o parte, poate fi echivalent cu distrugerea sistemului, mai ales atunci când nu există strategii clare şi bine definite. Înclin să cred că exact asta face recenta promisiune a guvernanţilor de a acorda o subvenţie de 700 lei personalului didactic şi auxiliar din învăţământ.

Acordul guvernului cu sindicatele (înregistrat în 27.10.2014 şi semnat de primul ministru şi 8 miniştrii ai cabinetului, respectiv de preşedinţii Federaţiilor Sindicale Naţionale ,,Spiru Haret”, ,,Alma Mater” şi FSLI) prezintă 17 măsuri ce urmează a fi luate în domeniul învăţământului. Unele măsuri sunt luate ,,pe genunchi” (dat fiind termenul scurt de pregătire, cum e cazul propunerii de schimbare a programelor şi sistemelor de evaluare) sau chiar aberante (cum e cazul propunerii de schimbare a Legii educaţiei, în condiţiile în care legislaţia din educaţie a fost schimbată multi-anual în ultimii 20 de ani; negocierea eşalonării drepturilor salariale câştigate de cadre în instanţă etc). Alte măsuri sunt inflaţioniste sau dezastruoase din punct de vedere economic (pensia anticipată).

Propunerile de creştere a salariului sunt un adevărat praf în ochi: guvernanţii (din ultimii 25 de ani) au (şi au avut) toate instrumentele la îndemână ca să crească salariile nu cu 30 la sută pentru următorii trei ani, cum se propune acum, ci cu 300 la sută FĂRĂ a se ajunge la inflaţie (scăderea cheltuielilor inutile, creşterea investiţiilor în infrastructură şi construcţii, supraimpozitarea veniturilor foarte mari şi a proprietăţilor persoanelor foarte bogate, îmbunătăţirea colectării taxelor etc.).

Ajung acum la celebrul punct ... 13, ce prevede adoptarea unui act normativ privind dreptul personalului didactic de a beneficia ,,anual de o sumă forfetară” de minimum 100 euro pentru dezvoltare personală. Sunt probleme multe aici; mă voi opri la câteva. Fiind bani europeni, a trece aşa ceva într-un acord cu sindicatele este o măsură incorectă şi manipulatorie. Faptul că subvenţia e o mită deghizată se vede şi din Metodologia aplicării proiectului cu titlul ,,Personalul didactic din sistemul de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat - promotor al învăţării pe tot parcursul vieţii”. La articolul 4.3 se precizează că la debutul proiectului, se acordă fiecărei persoane din grupul ţintă ,,o singură dată, o subvenţie, sub formă de sumă forfetară de 700 lei pentru dezvoltare profesională”. Dar dacă este acordată ,,o singură dată” înseamnă că nu este acordată ,,anual”, cum prevede Acordul.

Alt lucru de neînţeles cu privire la Metodologie este că nu se precizează durata proiectului, ceea ce înseamnă că se va derula numai între ianuarie şi iunie 2015, când persoanele din grupul ţintă vor avea obligaţia să dea raportul (lunar? zilnic? minut cu minut?) la minister. În plus, fiind bani europeni, este şi mai greu de înţeles, dacă nu cumva este ilegal, ca banii să vină înainte de derularea vreunei activităţi. În caz că suma este cu adevărat forfetară, şi acordată la începutul activităţii, ar fi normal ca guvernanţii să ofere toate detaliile proiectului (Contract nr. POSDRU/174/1.3/S/149155), astfel încât să ne convingem cu toţii că banii nu provin din altă parte.

Legat de acest aspect, există serioase suspiciuni. Recent, guvernanţii au oprit toate lucrările de infrastructură, iar toată lumea bănuieşte că banii au fost deturnaţi (în sens propriu) spre manevre electorale murdare. Se vede cum în lipsa unei transparenţe totale cu privire la provenienţa banilor, şi în prezenţa unor suspiciuni de ilegalităţi, cred că numai organele abilitate ale statului (DNA, Parchet etc) au dreptul şi obligaţia de a se autosesiza, de a verifica şi apoi de a ne spune şi nouă cum stau lucrurile.

Un alt argument pentru a susţine că totul e o mega-mită electorală este că drept activităţi specifice pregătirii profesionale sunt considerate: studiul individual, participarea la simpozioane, elaborarea de recenzii, vizite, cursuri de perfecţionare şi conversie, stagii de cercetare, studii de doctorat etc. Dar toate aceste activităţi intră în ,,fişa postului” oricărui cadru didactic. Asta înseamnă că e superfluu a cere prestarea unor asemenea acţiuni ca să fie raportate ca activităţi distincte în cadrul unui proiect. În loc, ar fi normal să fie dublat sau triplat salariul ca să facem asemenea activităţi, adică să ne dezvoltăm profesional, să cercetăm sau să fim mai buni dascăli.

Trebuie bine subliniat aspectul că banii sunt extrem de importanţi, sunt bineveniţi pentru toată lumea din învăţământ, date fiind salariile de mizerie, la limita supravieţuirii fizice. Eu, personal, refuz banii nu pentru că nu am nevoie de ei, ci pentru că prin acordarea lor se îngroapă definitiv toate problemele importante ale sistemului pentru cel puţin un an (adică până la alegerile viitoare). Li s-a închis gura atât şefilor Federaţiilor Sindicale Naţionale (Simion Hăncescu, Marius Nistor, Anton Hadăr. Să nu uit: care o fi explicaţia pentru care preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, prof. Sorin Cîmpeanu, apare printre semnatari?), cât şi nouă, amărâţilor şi multi-păcăliţilor de dascăli, prin uriaşa, astronomica sumă de 700 lei.

Refuz această subvenţie (şi) pentru că este acorată tocmai acum, de alegeri, când este interzis prin lege orice fel de pomană electorală. Sper, şi în acest caz, că DNA şi alte instituţii ale statului se vor sesiza (este vorba de o megamită de 50 de milione de uro, pentru 300 000 de cadre didactice; iar aceşti bani se virează până vineri, 14 noiembrie, direct în contul fiecărui cadru didactic). Aşadar, în loc să mărească secţiile de vot din străinătate la 1000, premierul Ponta găseşte cu cale să ne mai umiliească o dată, ca şi cum ar fi Ceauşescu cu ai săi 100 de lei.

Pentru toate acestea, dar şi pentru alte o mie de motive, despre care am mai scris, şi voi mai scrie, refuz mita/subvenţia guvernanţilor.