De ce Nicuşor Dan? Şi de ce pentru ultima oară

Nicuşor Dan, la Adevărul Live FOTO Sever Gheorghe

Nu este prima oară când îl votez pe Nicuşor Dan, am făcut-o şi în 2012. O fac şi acum, dar cred că va fi ultima oară. Voi explica un vot care este acordat după o perioadă lungă de reflecţie şi de implicare civică. Precizez că l-aş fi votat indiferent de scorul din sondaje pentru că votul nu este dat în funcţie de şansele de câştig, ci de semnificaţia acestuia.

În 2012 Nicuşor Dan era un candidat independent, mai apropiat de militantul civic pro-patrimoniu decât de politicianul conducător de partid ce urma să devină. Motivul atunci, valabil şi în prezent, era că el reprezenta o breşă într-un sistem de relaţii politice şi de afaceri care ţineau Bucureştiul captiv. În acel moment nu am perceput candidatura lui într-o cheie ideologică, deşi educaţia mă îndeamnă să caut întotdeauna ideile şi valorile politice. Acest lucru este fundamental pentru că ideile şi valorile politice fac politicienii previzibili şi justifică raportul de reprezentare între aleşi şi alegători. Programul lui părea mai degrabă de dreapta, fapt confirmat şi ulterior. Dar atunci, ca şi acum, nu se înfruntau viziuni politice alternative, ci două lumi, una a clientelismului de partid vag ideologic şi una a nucleelor active din societatea civilă care construiau un alt model de organizare politică. În anul 2012 votul pentru Nicuşor Dan avea o funcţie simbolică, era o variantă sigură şi septică, fără însă a se conecta la marile tensiuni şi transformări politice ale anului. Era anul protestelor, străzii, violenţei, cetăţeniei şi contestării, anul în care dezbăteam autoritarismul, corupţia, austeritatea, statul de drept, Europa.  

Din 2012 şi până acum societatea s-a schimbat, a devenit mai activă şi şi-a diversificat agenda. Protestele legate de proiectul de la Roşia Montană, exploatarea gazelor de şist, limitarea exercitării votului, tăierea pădurilor, abuzuri de tot felul şi problemelor din sistemul de sănătate au fost parte a unui ciclu de indignare şi contestare. Aceste proteste ne-au făcut însă să reflectăm de fiecare dată la lucruri ce ţin de structura societăţii. Cine are puterea şi cum o foloseşte? Ce model economic şi social ne alegem? Cum rezolvăm problemele vechi ale subdezvoltării şi corupţiei? Cum reformăm statul şi serviciile publice? Alegerile locale sunt oarecum paralele cu aceste dezbateri. Nu s-a făcut legătura între guvernarea locală şi multe dintre lucrurile care ne preocupă şi sunt parţial în responsabilitatea acesteia. Guvernarea locală pare privită într-o cheie administrativă, excluzând politicul care îi dă de fapt sens.

Estimez că până în 2020 vor apărea platforme, organizaţii şi candidaţi integri, dar care se află mult mai aproape de viziunea mea socială şi ecologică. Şi votul meu va merge acolo.

Candidatura lui Nicuşor Dan, de data aceasta într-o formulă colectivă de partid, îşi păstrează în linii mari coordonatele din 2012, mai degrabă administrativă decât politică. Iar peisajul nu s-a schimbat, suntem în continuare blocaţi în lupta dintre cele două tabere ale aceluiaşi cartel, PSD şi PNL. De aceea şi votul, dat în logica simplă a opoziţiei între două lumi. Dar anticipez că ar putea fi şi ultimul vot pentru acesta, iar în 2020 opţiunea să fie alta. După un ciclu al contestării civice 2012-2016 este foarte probabil să existe şi un ciclu al participării. Avantajul principal al lui Nicuşor Dan este acela că a fost printre puţinii care şi-au asumat intrarea în politică atrăgând susţinerea celor dezamăgiţi de ea. În momentul în care vor apărea şi alte formaţiuni şi platforme în mod similar organizate, mult mai curate comparativ cu cartelul vechilor partide, va apare nevoia unei diferenţieri. Asta presupune asumarea unei viziuni asupra societăţii, unor valori politice profunde,  adoptării unui stil şi simbolici specifice. Noua politică va trebui să fie în mod egal curată şi pluralistă. Iar acest lucru ţine de maturizarea civico-politică. Estimez că până în 2020 vor apărea platforme, organizaţii şi candidaţi integri, dar care se află mult mai aproape de viziunea mea socială şi ecologică. Şi votul meu va merge acolo.

În iunie 2016, la alegerile locale din Bucureşti, voi vota Nicuşor Dan şi candidaţii USB, cu speranţa că asta va contribui la lărgirea breşei în sistemul politic şi administrativ actual. Breşa îşi aşteaptă combatanţii, uniţi de dorinţa de a avea o politică mai curată. Iar breşa va fi într-adevăr democratică dacă va fi şi pluralistă. Scăpăm de cartelul PSD-PNL doar oferind societăţii toate alternativele de care are nevoie şi pe care acesta nu le-a oferit de fapt niciodată.