Dârzenie şi îndrăzneală în politicile sociale: primul an de mandat

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ianuarie 2018 este luna bilanţurilor. Prin excelenţă, perioada de vacanţă parlamentară oficială, este luna bilanţurilor realiste şi a planificărilor serioase şi aplicate pentru anul ce începe.

Cu alte cuvinte, pot spune fără echivoc că luna ianuarie înseamnă primul an de mandat în calitate de deputat ales în circumscripţia electorală 36, Teleorman, şi parte a Comisiei parlamentare pentru muncă şi protecţie socială şi a Comisiei parlamentare pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi.

Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte primul an de mandat ca parlamentar – a fost cel puţin provocator, în sensul bun al cuvântului, tapetat cu multă dârzenie şi îndrăzneală legislativă. Deşi experienţa din Parlament, (precum şi în Guvern) nu îmi este una străină, responsabilitatea de deputat este mult diferită faţă de cea de consilier.

Concret

Rezumând, anul 2017 l-am putea descrie drept ca perioada cu multe sesizări adresate Avocatului Poporului (discutăm de o serie de proiecte de lege sau ordonanţe guvernamentale). Totodată, a fost anul eforturilor, unele dintre ele fără succes, atunci când vorbim despre Legea salarizării, despre transferul contribuţiilor de la angajator în sarcina angajatului, despre nenumăratele modificări cu privire la Codul Fiscal, dar şi despre amânarea unui proiect a Legii pensiilor.

În acelaşi timp, a fost anul în care am văzut şi am fost parte din cea mai amplă mişcare civică din istoria României – discutăm de protestele lunii ianuarie 2017. A fost un sentiment eterogen: pe de-o parte, empatizam puternic cu toţi oamenii din stradă şi eram de acord cu nemulţumirile acestora, de cealaltă, mă nemulţumea că imaginea instituţiei Parlamentului era iarăşi (alături de cea a Guvernului) într-un scandal legat de separaţia clasei politice în general, faţă de interesele cetăţeanului de rând. Cu un lucru bun am rămas de atunci: pentru că în orice criză este o oportunitate, s-a deschis o cale de mult uitată a dialogului între partide şi societate civilă.

Proiectul pentru care am insistat puternic (şi voi proceda omonim şi în 2018) este cel care se referă la egalitatea de şanse. Acesta derivă din 2 probleme pe care reprezentanţii guvernamentali (încă) le ignoră cu desăvârşire: violenţa domestică şi creşterea natalităţii. Cazurile de violenţă domestică şi/sau de decese datorate acesteia sunt alarmante, iar lipsa protecţiei acestora de către statul român va lăsa cicatrici mari care se vor resimţi în familiile viitoare. Totodată, lipsa gândirii unor măsuri pe termen mediu şi lung care să încurajeze tinerele familii va duce la repercusiuni grave în ceea ce priveşte depopularea României, fără a lua în calcul efectele în societatea în care trăim, inclusiv cele sociale. Anul 2017 a însemnat o experienţă excelentă în discuţiile cu societatea civilă, alături de reprezentante ale organizaţiilor care luptă împotriva violenţei, ale organizaţiilor care se bat zi de zi pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi nu numai.

Am învăţat clar că segmentul muncii, dar şi al serviciilor sociale nu sunt domenii ale partidelor de stânga.

Am învăţat că salariul minim poate fi discutat cu mediul privat, dar şi cu Sindicatele.

Am învăţat că persoanele cu dizabilităţi pot şi trebuie să aibă acces la serviciile şi instituţiile publice.

Am învăţat că mamele nu sunt asistate social, în ciuda mesajelor din spaţiul public.

Am învăţat că munca, determinarea şi dorinţa de a face bine nu sunt doar sloganuri pe care le întâlnim în campaniile electorale.

Am învăţat că poţi face bine atunci când ai timp să te întâlneşti cu cetăţenii, că nu există 2 probleme identice pentru 2 persoane şi am învăţat că a asculta este, câteodată, poate cel mai important instrument politic pe care îl are un deputat. Timpul este preţios, da, dar realitatea ţării în care trăim este de 1000 de ori mai importantă.

Am învăţat că nu poţi şti tot despre toate, dar te poţi documenta şi poţi lucra foarte bine cu colegii din diferite domenii.

2017 în cifre parlamentare

45 de iniţiative parlamentare semnate alături de colegii mei liberali, 5 moţiuni simple sau de cenzură împotriva Guvernului, 7 întrebări adresate Miniştrilor, dar şi 14 luări de cuvânt în Plenul Camerei Deputaţilor.

Pentru 2018

Linia politico-instituţională va fi aceeaşi: politici sociale reale, fezabile, în interesul tuturor cetăţenilor, fără niciun fel de discriminare sau apartenenţă. Avem datoria să ne corelăm realist şi asumat agendele cu interesul omului de rând, să îl reprezentăm adecvat şi, sub nicio formă, să jucăm doar o carte a oportunismului de moment.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite