Au curs valuri de cerneală cu explicaţii asupra comportamentului CCR şi al şefului acesteia, dar încă un bilanţ al deciziilor greşite luate de această instituţie supremă se impune.

Dorneanu este înfrânt la Curtea de Apel Bucureşti

Valer Dorneanu a emis o decizie administrativă prin care condiţiona publicarea opiniilor separate sau concurente ale judecătorilor CCR de aprobarea sa. În procesul deschis de avocata Elenina Nicut la CAB, judecătorul i-a dat dreptate în prima instanţă, constatând că prin emiterea hotărârii, calificată drept act administrativ, CCR a încălcat propria lege de funcţionare şi art 31 din Constituţie.

Cu alte cuvinte avem o instituţie supremă, de verificare a legilor şi respectării Constituţiei, dar ea însăşi nu respectă legile şi Constituţia! Lupul paznic la stână! Aici a adus Dorneanu CCR!

Decizia CSM

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca o parte din declaraţiile domnului Valer Dorneanu - preşedintele Curţii Constituţionale a României - în cadrul unui interviu transmis de postul de televiziune B1 TV în data de 7 octombrie 2017, au fost de natură a aduce atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei, cu consecinţa subminării autorităţii acesteia, inclusiv a sistemului judiciar în ansamblul său.

Mai mult, afirmaţia dlui Dorneanu: nu aş vrea să număr în câte cazuri se simte o influenţa politică în hotărâri judecătoreşti comune şi în câte la noi, reprezintă o recunoaştere implicită că şi la CCR se dau decizii cu influenţa politică, dar mai puţine!

Poziţia CSM este tranşantă şi-l acuză pe Dorneanu că în loc să verifice ca legile să fie în acord cu Constituţia, le încalcă şi decredibilizează justiţia.

CCR emite păreri ce ţin de Codul bunelor maniere

Este firesc ca persoană citată să se prezinte şi să răspundă solicitărilor comisiei parlamentare de anchetă, spune CCR într-o recentă decizie a sa.

Îmi pare rău, contribuabilii plătesc cu salarii grase judecătorii CCR, dar nu pentru a ne spune ce este firesc şi ce nu. Decidem noi singuri. Îi plătim să ne spună ce legi, sau articole de legi, sunt constituţionale sau nu. Atât. În rest, ne descurcăm singuri, nu avem nevoie de sfaturi.

Că totul este o aiureală rezultă şi din următorul pasaj: constatarea şi stabilirea abaterilor disciplinare este, însă, de resortul exclusiv al titularului acţiunii disciplinare, în cazul în care persoana citată nu îşi îndeplineşte aceste din urmă obligaţii, comisia de anchetă neputând avea o asemenea competenţă“.

Adică, totul este o nebuloasă. Comisia poate chema pe oricine la audieri, „este firesc“ ca persoana să se prezinte, dar Comisia nu are niciun mijloc de constrângere a persoanei, dacă aceasta refuză. Curat constituţional, coane Dorneanu!

Decizia CCR: Ministerul Public nu are competenţa de a desfăşura activităţi de cercetare penală cu privire la legalitatea şi oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor.

CCR induce o confuzie voită. Ministerul Public nu anchetează legalitatea şi oportunitatea unui act normativ, ci fapte penale adiacente elaborării unui act normativ. Sau nu are voie?

Ministerul Public reacţionează când are o reclamaţie privind posibile fapte de corupţie care însoţesc elaborarea unui act normativ. Nu trebuie să le verifice? Cazul cel mai recent, Belina şi braţul Pavel. De aspectele „penale“, adiacente elaborării actelor normative nu are cum să se ocupe CCR, pentru că nu este abilitată şi nu are instrumentele necesare. De aspectele „penale“, în acest caz pentru abuzul în serviciu, se ocupă parchetele cenzurate de instanţe, nu CCR. Ce spune CCR este că elaborarea actelor normative este considerată, apriori, fără legătură cu fapte penale. Ce convingere optimistă!

CCR vrea să controleze constituţionalitatea hotărârilor judecătoreşti!

S-a trecut relativ uşor peste următoarea frază, halucinantă, dintr-o decizie a CCR:

„Astfel, controlul de constituţionalitate a hotărârilor judecătoreşti, pe calea plângerii de neconstituţionalitate, nu este încă normativizat. Prin urmare, Curtea reţine că exercitarea unui control de constituţionalitate asupra hotărârilor judecătoreşti implică o verificare a conformităţii acestora cu Constituţia, control care poate fi realizat numai de Curtea Constituţională, nu şi de instanţele judecătoreşti, iar decizia instanţei constituţionale astfel pronunţată poate constitui motiv de revizuire a hotărârii judecătoreşti anulate pe motive de neconstituţionalitate.

CCR dă iarăşi cu bâta în baltă, chiar şi pentru nejuristi. CCR este chemată să verifice, conform legii de funcţionare, constituţionalitatea unor legi, tratate, regulamente ale Parlamentului. Atât. De unde până unde visează CCR că ar putea verifica şi decizii judecătoreşti?

Deciziile judecătoreşti nu pot fi constituţionale sau neconstituţionale. Pot doar să încalce legi existente. Pentru corectarea acestor abateri există căile de atac, chiar extraordinare, există Inspecţia Judiciară, CSM-ul. Aceste instituţii se ocupă de hotărârile judecătoreşti. Nu CCR, care nu are nicio atribuţie în acest sens.

CCR adaugă la legislaţie, deşi legea de funcţionare nu-i permite acest lucru

Cazul pragului la abuzul în serviciu. În decizia CCR referitoare la această chestiune se spune, în ciuda faptului că s-a considerat necompetentă în această speţă, următoarele:

„Legiuitorul are obligaţia de a reglementa pragul valoric al pagubei şi intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.

De unde până unde are dreptul CCR să dea indicaţii legiuitorului ce să facă? Poate legiuitorul nu vrea să stabilească un prag, sau îl stabileşte după alte criterii decât cele indicate de CCR. La o sesizare ulterioară pe acest aspect, CCR va spune ce nu este constituţional în lege şi din ce motive. Nu-şi dă cu presupusul ce ar trebui să facă parlamentul.

Există o listă lungă de astfel de excese ale CCR, care nu respectă legea sa de funcţionare. Rămâne întrebarea fundamentală: dacă judecătorii CCR greşesc, pe ei cine-i trage la răspundere? Nimeni! De aceea îşi şi permit să sară peste atribuţiile stabilite de lege şi să se bage în toate cele.