Culisele divorţului PSD-ALDE. Cine câştigă şi cine pierde în urma ieşirii ALDE de la guvernare

Decizia ALDE de a ieşi de la guvernare este finalul unei adevărate telenovele politice care l-a avut în prim-plan pe liderul Pro România, Victor Ponta. Conştient că cele şase procente câştigate la alegerile europarlamentare nu sunt suficiente pentru a-i asigura o poziţie importantă pe scena politică, Ponta a trecut la atac şi a acţionat exact în locul cel mai vulnerabil cu putinţă: relaţia PSD-ALDE.

În stilul caracteristic, Victor Ponta a tulburat apele, mai precis minţile, celor din ALDE, încurajându-i să solicite PSD susţinerea lui Tăriceanu în campania pentru prezidenţiale. Ştia foarte bine, ca fost pesedist, că social-democraţii şi Viorica Dăncilă nu vor putea accepta o astfel de alternativă. Adevărul este că pe Ponta nu l-a interesat niciodată cu adevărat susţinerea candidaturii lui Tăriceanu, ci doar crearea unui conflict între PSD şi ALDE, un conflict pe care el să-l medieze. Zis şi făcut! A început să mimeze de dragul unităţii stângii o negociere cu PSD, în care a pus tot felul de condiţii. Culmea este că, din naivitate sau din anumite calcule politice, Viorica Dăncilă şi o parte dintre liderii partidului au crezut în demersul lui Ponta. PSD a acceptat o formulă de guvernare în care ALDE şi Pro România să primească trei portofolii de ministru, două de vicepremier şi mai multe posturi de secretari de stat. O ofertă inutilă, pentru că Ponta nu dorea să ajungă la vreo înţelegere. A supralicitat, dând impresia că ţine partea ALDE şi candidatura lui Tăriceanu, făcând solicitări imposibil de acceptat pentru baronii din PSD, care au sesizat jocul lui Ponta şi au anunţat că nu doresc o alianţă cu el. Căzut în plasa lui Victor Ponta, Tăriceanu a continuat negocierile cu PSD pe agenda stabilită de liderul Pro România, care, inevitabil, avea să ducă la ruperea alianţei de guvernare. Ajuns în acest punct, Ponta i-a plasat lui Tăriceanu pe farfurie candidatura lui Mircea Diaconu, una stabilită din timp de liderul Pro România şi consilierii din SRI şi SIE care i s-au alăturat, iar preşedintele ALDE a fost nevoit s-o accepte, primind în schimb asigurări că va avea un loc important la masa negocierilor ce vor urma după căderea Guvernului Dăncilă. Mai precis, că, pentru susţinerea noului guvern format de PNL, Alianţa Pro România-ALDE o să aibă acces la suficiente resurse pentru a atrage parlamentarii şi mai ales primarii din PSD în rândul lor, consolidându-şi astfel poziţia politică.

După locale, cu un PSD trecut în mare parte în barca sa, dar poleit cu altă denumire, Alianţa Pro România-ALDE ar retrage susţinerea guvernului PNL şi ar trece la atac frontal împotriva acestuia şi a lui Klaus Iohannis, astfel încât la parlamentarele din 2020 să obţină un scor suficient de mare pentru a juca cartea guvernării.

Evident, din toată această strategie pusă la punct de Ponta şi de sfătuitorii săi, cel mai afectat va fi PSD, care va ajunge, dacă nu reuşeşte să găsească soluţii salvatoare, la localele şi parlamentarele de anul viitor, undeva la 12-15% în preferinţele votanţilor. Klaus Iohannis şi PNL ar câştiga pe termen scurt: Iohannis – un nou mandat de preşedinte şi guvernul, prin intermediul PNL. Actualul preşedinte va fi greu de învins în condiţiile în care va poza în cel care a înlăturat PSD de la putere. Dar combinaţia PNL cu Ponta va sta în picioare până la alegerile locale, moment în care liberalii riscă să intre sub focul încrucişat al celorlalte partide (USR-PLUS, PSD şi Alianţa Pro România-ALDE). Ponta şi colaboratorii săi speră ca scena politică din preajma alegerilor parlamentare de anul viitor să fie extrem de divizată, astfel încât Alianţa Pro România-ALDE să fie în centrul tuturor negocierilor pentru formarea guvernului.