Cu ochii-n opt. Tăbliţele bilingve de la Tg. Mureş

Nu prea înţeleg de ce demontează prefectura tăbliţele bilingve într-un oraş ca Tîrgu Mureş, unde populaţia este într-un procent de 45% maghiară. De fapt, n-aş înţelege gestul ăsta nicăieri.

Mentalitatea de ”stat naţional unitar” produce numai greşeli şi provincialisme la tot pasul. Într-un oraş reşedinţă de judeţ în care nu există o gară nu europeană, măcar decentă, procuratura se ocupă de tăbliţele bilingve care ar însemna ceva pentru jumătatea populaţiei (destul de trist că poate nu ar însemna nimic pentru cealaltă jumătate, acela mai mare, dar asta e o discuţie pentru care nu am spaţiul necesar). La aproape 30 de ani de la revoluţie, cînd toată Europa se zbate în capcana naţionalismului visceral, România vrea să facă parte din nou dintre aceia, mulţi, care se întorc în timp. Colac peste pupăză, într-o regiune în care ar avea toate motivele să fie european în sensul ”tare”, curat şi înălţător al termenului.

Mai mult, într-un oraş în care s-au petrecut evenimentele de tristă amintire din luna ”martie negru”. În acest oraş, oficialităţile ar trebui să fie cu ochii-n opt, nu în patru. Să nu facă gesturi gratuite care pot răni sensibilitatea multor locuitori.

Am tot sperat şi încă mai sper că cei care ne conduc nu sunt acolo unde sunt doar pentru că s-au aflat la locul potrivit în timpul potrivit. Mai pe şleau, sper că cei care ne conduc au şi cap, nu numai picioare.