Congresul PSD luat în serios: iliberalismul ocupă Bucureştiul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La prima vedere constatăm lipsa de democraţie minimală, acapararea totală a puterii din partid şi Guvern (cu derivaţie în administraţia locală şi companiile de stat) de către L. Dragnea,

topirea oricărei disidenţe interne (simbolică imaginea dnei Andronescu şi a dlui Bănicioiu plecând de la Congres singuri, ca doi simpli pietoni, zgribuliţi), toate însoţite de kitsch-ul şi ţopenia care ieşeau prin porii unor personaje perindate la microfon sau aliniate în primul rând. 

Există însă un plan mai profund, care se citeşte, printre rânduri, dar destul de clar din discursul lui Liviu Dragnea. Acest plan devoalează o voinţă politică, un nou curs politic major şi un plan concret, o adevărată platformă personală Liviu Dragnea, PSD fiind doar un instrument, principalul, de realizare a acestei platforme.

Sintetizez şi enumăr în continuare pilonii acestei platforme, fără să mai citez cuvintele din discursul lui L. Dragnea care îi indică clar, pentru a nu încărca textul articolului, oricine poate relua discursul şi le va identifica uşor.

1. Platforma vizează mersul Naţiunii, nu numai al Guvernului, nu numai al PSD.

2. Platforma ignoră cadrele clasice ideologice şi ale democraţiei, nu există stânga-dreapta, opoziţia parlamentară sau civică nu există, presa de asemenea, justiţia este doar un instrument de abuz, în viziunea lui Liviu Dragnea.

3. Platforma este direct adresată poporului, peste partide, peste puterile statului, peste opoziţie, peste presă, acestea pur şi simplu au fost şterse prin lipsa oricărei menţiuni.

4. Platforma este consacrată dezvoltării infrastructurii şi economiei naţionale, ignorând celelalte faţete ale unei societăţi deschise europene (democraţie, libertate, presă, justiţie), cu pretextul inatacabil al bunăstării românilor; discursul premierului Viorica Dăncilă a venit să întărească în siaj linia.

5. Platforma o ”rupe” cu linia clasică pro-europeană a României şi caută să asambleze undele unei triangulaţii SUA, China, Israel; dintr-o astfel de mişcare, o rezultantă axiomatică este Rusia, nerostită deocamdată, probabil din prudenţă, iar o privire de ansamblu dezvăluie un profil de abordare a ţării şi a lumii de tip Viktor Orban-Fidesz-Visegrad.

6. În consecinţă, platforma tinde să reformateze societatea românească şi să reorienteze axele de ancorare ale României în Europa şi în lume.

7. Platforma are nevoie de un vector conducător la nivel zero, prin urmare, constituie anunţul nerostit al candidaturii lui Liviu Dragnea la alegerile prezidenţiale din 2019.

Am scris pe acest blog în urmă cu câteva săptămâni despre ”Noul deal românesc: i-liberalismul cu faţă umană”. Până acum nu a fost cuprins într-un discurs oficial, ci a rezultat din vorbe disparate şi acţiuni politice mai mult sau mai puţin articulate. Acum îl avem cuprins într-un discurs cu ambiţii prezidenţiale ţinut de un lider care şi-a subjugat un partid de sute de mii de membri care deţin direct România publică, cu excepţia câtorva instituţii în zona de justiţie şi siguranţă publică, şi prin derivaţie şi influenţă, o bună parte din sectorul economic şi civic privat. În fond, Teldrum e o companie privată, de exemplu.

Ce de de făcut? Există o linie de opoziţie civică conturată, există o opoziţie parlamentară, atât cât e de ”numeroasă” la vot şi inspirată în discursuri şi poziţii, există opoziţie deschisă în zone media care combat cu aplomb catastrofa numită PSD şi Dragnea, Realitatea TV este unul din aceşti vectori. Sigur, acestea nu pot schimba ”aritmetica parlamentară” şi tot ceea ce va dori Liviu Dragnea se va transforma în lege, teoretic până în 2020.

Convingerea mea este că pentru a opri democratic acest curs în 2020, dacă altceva nu se întâmplă până atunci, e nevoie de un efort mai mare de explicare a constantelor axiomatice ale politicilor de dreapta, cum ar fi ancorarea lor neclintită în valorile art. 2 al Tratatului Uniunii Europene: democraţie, libertate şi drepturi ale omului, regula de drept şi justiţia, solidaritate şi echitate socială. Mult, mult mai atent explicate şi cât mai aproape de firul ierbii. Politicienii de dreapta trebuie să se întoarcă la campania de tip ”grassroots”, la firul ierbii, în societate. Acum, mulţi dintre ei spun ceva la televizorul de dreapta si altceva la televizorul de stânga şi, la firul ierbii, primarilor de exemplu, pe unele subiecte sensibile...

De asemenea şi la fel de important, e nevoie de câteva resetări esenţiale în politica de dreapta, axată pe următoarele direcţii:

1. Regândirea unor poziţii pe teme majore, nuanţarea lor şi configurarea într-un mesaj mai realist dar şi mai nuanţat în acest timp; a insista pe poziţii radicale care nu sunt îmbrăţişate de popor, nu va aduce rezultatele necesare, e nevoie de o a treia cale (mă refer la politici şi mesaj, nu neapărat la entităţi politice noi), între i-liberalismul PSD şi rigiditatea prezentă a opoziţiei.

2. Recunoaşterea unor greşeli acolo unde s-au făcut.

3. Dreapta unită într-o formulă politică ”federalistă”, care să lase componentelor individualitate şi autonomie pe majoritatea liniilor politice, dar care să prezinte un program unic şi o echipă unică mixtă de guvernare; dacă vrem votul poporului, trebuie să anunţăm din timp cele x măsuri şi y legi pe care le vom adopta la guvernare şi să nominalizăm miniştrii, secretarii de stat etc. prin care o vom face. E greu, foarte greu, dar este singura cale.

Timpul necesar construirii alternativei există, dar, parafrazându-l pe Marin Preda, timpul nu mai are răbdare. Dragnea are 100 de m în faţă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite