Cocarda gândac de Colorado, respectiv cea ce însoţeşte medalia Sfântul Gheorghe, de unde şi numele său, şi regimentul nemuritor, o defilare a celor care au avut rude moarte în cel de-al Doilea Război Mondial, cu portretele acestora, de 9 mai, la parada de la Moscova.

În ambele cazuri, este vorba despre simboluri discutabile. Cocarda galben-negru este cea a Imperialismului Ţarist, dar preluat de către Vladimir Putin ca expresie a neo-imperialismului post-sovietic şi al dominaţiei ruse în spaţiul post-sovietic – simbol interzis într-un număr de state. Cât despre aşa-numitul regiment al nemuritorilor, este un simbol introdus în urmă cu 4 ani şi cu relevanţă reprobabilă în credinţa creştină, dincolo de rolul atribuit de renaştere a patriotismului şi cunoaşterii istoriei de către poporul şi tinerii ruşi.

De aceea m-a mirat faptul că Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a afişat ostentativ cocarda gândacului de Colorado – un dăunător rapace şi bine cunoscut al culturilor agricole, şi ele  cu impact emoţional vizibil negativ într-un stat agrar precum Republica Moldova – la fel cum am apreciat că un asemenea exemplu nu a fost urmat de alţii la Chişinău, chiar dacă în Parlament socialiştii pro-ruşi au marcat la fel de ostentativ 9 mai. Apoi am văzut cum un veteran striga de lângă preşedintele Republicii Moldova să trăiască Armata Sovietică şi conducătorul său Iosif Visarionovici Stalin! Un strigăt primit cu îngăduinţă de către Dodon şi nesancţionat imediat de mulţimea prezentă. Mai mult, nici o replică nu a apărut din mass media a doua zi, nici măcar de la partidele pro-europene sau pro-româneşti aflate în campanie electorală pentru alegerile locale chiar în capitala Chişinău.

O replică trebuia să primească şi veteranul în cauză, măcar una care să îi sublinieze neadecvarea şi faptul că se află într-un stat independent şi că Stalin a fost un criminal şi un ocupant. Nici vârsta, nici experienţele sale nu-l puteau scuti să o audă, măcar la nivel mediatic. Iar Preşedintele Igor Dodon trebuia înfierat pentru această manifestare contrară statutului său de preşedinte al unui stat independent, care a pătimit în istorie de la Armata sovietică de ocupaţie. Dar probabil că pe preşedintele Republicii Moldova consideră că a fost eliberat de trupele lui Stalin de sub români. Sigur familia sa e din categoria celor care au avut de pătimit, ar trebui să-i fi spus lucrul acesta, chiar dacă nu era născut pe atunci.

Am văzut cu plăcere blocarea şi ulterior ridiculizarea satirică la Kiev a tembelismului imagologic creat artificial acum 4 ani la Moscova prin defilarea cu regimentului nemuritorilor. Ideea militaristă a reîncolonării urmaşilor morţilor într-un război are efectul psihologic al reenergizării patriotice a acestor urmaşi. Dar mândria faţă de părintele şi bunicul căzut la datorie devine macabră în contextul plimbării portretelor prin piaţă. De la o pomenire creştină a morţilor - moment de pietate şi reflecţie, durere, îngândurare şi întoarcere la Dumnezeu – Putin l-a transformat, iar alţii l-au urmat, într-unul de celebrare a zilei naţionale şi de sărbătoare a înrolării viilor în virtualele batalioane ale morţii. Macabru! Paseist! Nostalgia după gloria trecută prin prisma lipsei unor realizări prezente cu care să poţi să te lauzi.

E liberă şi exprimarea, e liberă şi opţiunea sa pentru a-l adula pe Stalin, dar să spui o asemenea enormitate, că Stalin a adus României Transilvania, în anul Centenarului, mi se pare deja prea mult.


Ceremonia organizată de Ambasada Rusiei la Bucureşti cu ocazia Zilei Europei FOTO Facebook/Ambasada Rusiei în România

Nu în ultimul rând, merită menţionat aici că, de Ziua Europei, la 9 Mai, fostul Ambasador al Rusiei la Chişinău, mutat între timp la Bucureşti, Valeri Kuzmin, trona la recepţia de la Palatul Cotroceni cu cocarda gândac de Colorado în piept. La Bucureşti e scuzabilă ignorarea lui, pentru că politicienii şi artiştii, sportivii invitaţi nu ştiu cu ce se mănâncă semnul neadecvat din pieptul lui Kuzmin, dar afişarea simbolului imperialismului ţarist, devenit cel al neo-imperialismului putinist velico-rus, a fost o jignire a românilor de ziua Independenţei de stat a României, celebrată în acelaşi moment, la 9 mai. Dar atâta poate Kuzmin, care a raportat, probabil, acasă încă o ispravă de relevanţă la Bucureşti, acolo unde eu şi probabil încă vreo două persoane din reuniune ştiau semnificaţia cocardei galben-negre, restul crezând că Ambasadorul rus e suporter al echipei de fotbal FC Braşov, care se chinuie prin divizia a treia a campionatului din România.

Să mai amintim aici despre episodul în care Directorul Centrului Rus de Ştiinţă şi Cultură de la Bucureşti, Natalia Mujennikova, a declarat că îi pare rău pentru că Iosif Vissarionovici Stalin este „criticat aici, uitându-se cui datorează România Transilvania“, potrivit unui articol publicat pe pagina de Facebook a instituţiei, reluat de către presa românească. Nu e puţin cam mult? E liberă şi exprimarea, e liberă şi opţiunea sa pentru a-l adula pe Stalin, dar să spui o asemenea enormitate, că Stalin a adus României Transilvania, în anul Centenarului, mi se pare deja prea mult. Măcar la nivel diplomatic o sesizare trebuie făcută că afirmaţiile de această factură jignesc grav românii, ocupaţi de Stalin şi târâţi în comunism, iar Transilvania a fost eliberată cu sângele şi jertfa trupelor române, ca şi Ungaria şi Cehoslovacia până la munţii Tatra, acolo unde ne-a prins sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.