Claudiu Iordache, replică pentru un fost coleg: Nu e prima dată când se lasă angajat în combinaţii tenebroase, bazate pe insinuări şi dezonorante neadevăruri

Claudiu Iordache, fost directot al Institutului Revoluiei Române  (RRD), schimbat din funcţie în urmă cu o lună de gruparea Ion Iliescu-Gelu Voican Voiculescu, răspunde la scrisoarea deschisă a istoricului Constantin Corneanu, adresată preşedintelui Klaus Iohannis, publicată de acesta pe blogurile adevărul.ro.

„În legătură cu Scrisoarea Deschisă a istoricului Constantin Corneanu, adresată Preşedintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis, şi publicată de acesta pe Blogurile Adevărul, doresc să fac următoarele precizări:

Istoricul Constantin Corneanu, în acest moment, nu este angajat la Institutul Revoluţiei şi nu a putut fi, deci, martor la «adevărurile din culisele unei demiteri a Directorului General, din data de 30 martie 2018», fiind, pur şi simplu, absent! Nu e prima dată când se lasă angajat în combinaţii tenebroase, bazate pe insinuări şi dezonorante neadevăruri! I-a fost solicitat, probabil, şi acest «bir» pentru a fi adus din nou în schema de personal a Institutului Revoluţiei, în situaţia în care ziaristul Octavian Ştireanu a refuzat un demers asemănător!

Domnul Constantin Corneanu, în anul 2015, încadrat în Cabinetul Demnitarului din IRRD, a fost îndepărtat în urma manevrelor la care s-a pretat (împreună cu alţii) pentru a submina poziţia celui care îl angajase într-un moment stânjenitor al vieţii sale – adică eu! Instanţa nu a decis revenirea sa, doar plata indemnizaţiei pentru ultimele luni pe care le mai avea în contract!

A existat, într-adevăr, cu ani în urmă, un moment în care, în urma unui control al Curţii de Conturi, ni s-a recomandat să desfacem contractele de muncă ale celor care erau pensionari la momentul respectiv, în baza unor decizii guvernamentale din perioada mandatului Boc-Băsescu! Persoanele vizate au rămas însă şi pe mai departe pe statele de plată ale Institutului!

În legătură cu comportarea mea în cadrul Institutului Revoluţiei: aceasta a fost constant colegială! Dacă dl Corneanu ar mai avut un pic de onoare şi-ar fi amintit cum a fost primit în Institut!

În legătură cu încercarea Grupului de Bucureşti de a acapara resursele Institutului Revoluţiei Române (buget, sediu, activităţi, statul de funcţiuni): acest Proiect a fost pus deja la dispoziţia Preşedintelui Statului, proiect ce divulgă ultima încercare de a-l mai plasa pe Ion Iliescu în fruntea unui Comitet care să-i servească ambiţiile!

În legătură cu schimbarea ROF-ului: acesta a fost avizat la vremea respectivă de către Preşedintele Iliescu, în condiţiile în care Colegiul Naţional n-a mai participat la şedinţe, dată fiind absenţa repetată şi prelungită a preşedintelui său!

În legătură cu încercarea dlui Corneanu de a defini rolul lui Ion Iliescu ca fiind al “liderului Revoluţiei”: a existat o şedinţă de lucru în care Constantin Corneanu, prezentându-şi lucrarea, şi-a exprimat această convingere! Am făcut observaţia că-şi poate compromite cercetarea afirmând că Ion Iliescu a fost liderul Revoluţiei, amintindu-i că Ion Iliescu nu a fost liderul Revoluţiei în zilele Timişoarei, nici în 16 decembrie, nici în 17, nici în 18, 19, 20 decembrie, cum nu a fost lider nici la Arad, nici la Cluj, nici la Sibiu, nici la Braşov, nici în 21 decembrie la Bucureşti! Efectul a fost că m-a reclamat la «liderul Revoluţiei» Ion Iliescu, căruia i-a prezentat, împreună cu alţi membri ai Colegiului de Bucureşti, şi o «broşură» cu citate din cărţile mele apărute în ultimii 27 de ani, scoasă la iveală şi într-o întrunire din Colegiul Naţional, broşură ce a produs “mânia proletară” a Preşedintelui Institutului!

Redau mai jos intervenţia lui Cazimir Ionescu din şedinţa Colegiului Naţional IRRD din 9 martie 2018 pe acelaşi subiect:

Răzvan Theodorescu: Lui Corneanu?

Cazimir Ionescu: Da, lui Corneanu i s-a cerut să scoată că Iliescu e liderul Revoluţiei. Păi dacă eu vreau să scriu în cartea mea că Iliescu e liderul Revoluţiei, care e problema directorului general? 

Menţionez, de asemenea, că aproape toate aceste cărţi (inclusiv cea din care C. Corneanu a extras un citat - eseu tipărit în anul 1994!), conţinând critici uneori dure ale rolului pe care Ion Iliescu l-a jucat în timpul Revoluţiei şi în perioada ce i-a urmat, i-au fost transmise la momentul lansării lor şi domnului preşedinte! Pe blogul meu voi prezenta câteva fragmente din aceste cărţi, scrise inclusiv în timpul mandatului meu de Director General al IRRD!

În fond, în aceasta a constat tot «colaboraţionismul» meu! Mi-am asumat să rămân lângă ei, în Institut, pentru o cauză: aceea a scrierii istoriei adevărate a Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi pentru o datorie de suflet: aceea de a nu lăsa să fie uitaţi cei care s-au ridicat împotriva dictaturii lui Ceauşescu şi au luptat pentru libertate în Revoluţia lui Decembrie!

În ceea ce priveşte alegaţiile dlui Corneanu că aş fi fost un apropiat al preşedintelui Ion Iliescu: În anul 1990 mi-am dat demisia din funcţia de prim-vicepreşedinte al FSN, dată fiind diferenţa de scopuri şi opinii privind viitorul României. Am fost obligat să trăiesc ani întregi la marginea societăţii, în timp ce parveniţii Revoluţiei ocupau poziţiile înalte ale Statului. M-am reîntâlnit cu Ion Iliescu în anul 2004, şi preşedintele de atunci al României m-a întrebat dacă găsesc necesară apariţia unui Institut dedicat Revoluţiei. Am răspuns afirmativ. Mi-a solicitat să devin consilier de stat pentru a lucra la acest proiect în ultimele sale luni de mandat! Am acceptat, condiţionând această acceptare de asigurarea că Institutul va urmări: “Cercetarea minuţioasă, nepărtinitoare, nemanipulată, independentă a dovezilor şi mărturiilor celor care au supravieţuit Revoluţiei, va putea oferi pentru prima dată românilor Cartea de Istorie a Revoluţiei din Decembrie 1989” (Caietele Revoluţiei, nr. 1/2005).

Până în anul 2017 înţelegerea a fost respectată! În urma Comunicatului Parchetului Militar din acelaşi an (conform căruia se declanşase urmărirea penală în Dosarul Revoluţiei, pentru săvârşirea infracţiunii de crime împotriva umanităţii, a fostului preşedinte Ion Iliescu), refuzând să fac declaraţii în numele Institutului Revoluţiei în favoarea preşedintelui Iliescu, acesta a trecut la atac! Evident, cu armele trecutului său întunecat, prin interpuşi, pieziş şi mişeleşte! Ce dovadă mai clară decât modul în care a acţionat Grupul de Bucureşti (cu excepţia domnului Petre Roman) pentru demiterea mea de la conducerea IRRD – repet, abuzivă, câtă vreme n-au reuşit să susţină legal nici o acuzaţie, să dovedească nici o faptă dintre cele ce mi-au fost imputate, printre strigăte şi insulte, în ultimele şedinţe ale Colegiului Naţional? Au recunoscut-o chiar ei, în şedinţa din 30 martie 2018 în care au forţat demiterea mea, după cum reiese din stenograma şedinţei:

Claudiu Iordache: Deci am făcut noi înşine un raport pe care l-am pus la mapă. Institutul propune membrilor Colegiului, îşi asumă ceea ce au făcut, dânşii urmează să ne propună la rândul dumnealor, să ne prezinte cu această comisie un raport final.
Emilian Cutean: Noi nu. 
Petre Roman: Dar staţi puţin, s-au ridicat aici trei probleme, te rog să vorbeşti. 
Claudiu Iordache: Dar raportul pe care aceştia l-au încheiat trebuia să ajungă... (este întrerupt de Cutean) 
Emilian Cutean: Dar noi nu am făcut un raport, domle! 
Claudiu Iordache: Păi nu aţi spus că aţi făcut un raport?
Emilian Cutean: Nu l-am făcut!
Petrica Balint: S-a constatat ceva.
Claudiu Iordache: Deci nu aţi făcut niciun raport!
Emilian Cutean: Nu! Am venit cu 3 chestiuni, nu am vrut să facem raport.
Eugenia Iorga: Şi nici nu avem date.
Gelu Voican Voiculescu: Rămâne între noi! 
Razvan Theodorescu: Staţi puţin, cu datele, ce a spus dl. Cutean cred că ne convine. Nu s-a făcut un text scris, s-au ridicat nişte probleme

Cât priveşte ultima frază a Memoriului d-lui Corneanu, un istoric ce pare mai devotat cauzei iliesciene decât profesiei sale, şi pe care puţini l-ar întrece în oportunism şi în talentul înnăscut de a mistifica, nu pot decât să-l parafrazez, afirmând că aceasta nu este decât “tristă şi dezgustătoare”!

Iar în rest, toţi aceştia, Emilian Cutean, Cazimir Ionescu, Răzvan Theodorescu, Eugenia Iorga, Gelu Voican Voiculescu, cu ura, agresivitatea, lipsa de scrupule şi cinismul lor, sunt, în sfârşit, stăpâni peste cadavrul Institutului, pe care nu vor mai avea cum să-l însufleţească vreodată! De altfel, este emblematic faptul că primul comunicat pe care l-au trimis opiniei publice în numele IRRD, după demiterea mea abuzivă, a fost un atac la adresa Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis!

În finalul acestui răspuns la alegaţiile nefericite ale domnului Corneanu, îmi exprim speranţa că Preşedintele Statului va interveni, în anul 29 al Revoluţiei Române, pentru a împiedica transformarea unui Institut de Cercetare Istorică într-un Institut de manipulare a istoriei noastre recente, în favoarea celor care, după ce au confiscat Revoluţia Română, vor să confişte, cu orice preţ şi prin orice mijloace, şi Institutul care i-a fost dedicat!“, se arată în replica semnată de Claudiu Iordache.