Cele cinci motive care au rupt relaţia dintre Tăriceanu şi Daniel Constantin

Surse din conducerea ALDE au povestit pentru „Adevărul“ cinci momente esenţiale din ultimul an care au provocat ruptura dintre Călin Popescu-Tăriceanu şi Daniel Constantin, soldată cu revocarea fostului lider PC din Guvern şi marginalizarea lui în partid.

Liderii coaliţiei de guvernare s-au reunit luni dimineaţă pentru a decide soarta lui Daniel Constantin în Cabinetul Grindeanu, după ce ALDE i-a retras sprijinul politic pentru funcţiile de vicepremier şi ministru al Mediului. Aşa cum a scris „Adevărul“ cu o zi înainte, Liviu Dragnea a fost de partea lui Tăriceanu, în consecinţă premierul Sorin Grindeanu l-a revocat din funcţie pe Daniel Constantin şi a trimis imediat propunerile de înlocuire către preşedintele Klaus Iohannis. Astfel, Graţiela Gavrilescu, actualul ministru pentru relaţia cu Parlamentul, va prelua Ministerul Mediului, dar şi funcţia de vicepremier, cele două locuri rămase vacante după demiterea lui Constantin.

Locul Graţielei Gavrilescu în fruntea Ministerului pentru relaţia cu Parlamentul va fi luat de senatorul ALDE Viorel Ilie. Numirea noilor miniştri este doar o formalitate, întrucât şeful statului nu intenţionează să refuze vreuna dintre cele două propuneri, potrivit unor surse de la Cotroceni. Aşa s-a terminat parteneriatul politic dintre Călin Popescu-Tăriceanu şi Daniel Constantin.

„Adevărul“ a stat de vorbă cu oameni din ambele tabere pentru a afla cum s-a gripat relaţia dintre cei doi, în condiţiile în care este total surprinzător ca un partid mic aflat la Putere să fie măcinat de lupte interne. Concluzia: au existat cinci episoade în ultimul an care au alimentat neîncrederea dintre Tăriceanu şi Constantin şi care au condus, inevitabil, spre un „divorţ“ politic.

Înainte de toate, trebuie spus că alianţa dintre Călin Popescu-Tăriceanu şi Daniel Constantin a funcţionat din interes şi a fost dominată mereu de suspiciune. Daniel Constantin, din postura de lider al PC, avea nevoie de încă o locomotivă electorală pentru a tracta partidul în Parlament, iar lui Tăriceanu îi lipseau structurile în teritoriu, zestre cu care a venit PC. Aşa s-a ajuns la un compromis rezonabil şi mai ales câştigător. Numai că, potrivit unor surse din ALDE, Daniel Constantin trăia cu teama că va fi izolat, iar Tăriceanu cu neliniştea că liderul PC îi va rupe partidul.  În ultimul an, îndoiala a tot săpat relaţia dintre cei doi parteneri politici. Iată câteva momente-cheie.

Alegerile locale. Prima dispută dintre Constantin şi Tăriceanu a avut loc imediat după alegerile locale. Cei doi s-au înţeles ca lista ALDE pentru Consiliul General al Capitalei să fie deschisă de Sorin Cîmpeanu, fost ministru al Educaţiei, şi Tomniţa Florescu, profesor la Universitatea de Arhitectură din Bucureşti. Înţelegerea era ca cei doi, cu o imagine foarte bună în Bucureşti, să tragă în sus lista ALDE pentru Primăria Capitalei, urmând apoi să se retragă şi să lase următorii candidaţi de pe listă să ajungă consilieri generali, o funcţie care oricum nu are anvergură politică sau financiară. Sorin Cîmpeanu, omul de încredere al lui Daniel Constantin, s-a retras, în timp ce Tomniţa Florescu, prietenă de familie cu Tăriceanu, nu doar că n-a mai vrut să facă un pas în spate, dar a ajuns şi viceprimar. „Atunci au fost primele contre, însă miza era prea mică, aşa că au trecut peste, numai că imediat s-a ajuns la listele pentru alegerile parlamentare, iar acolo miza era imensă“, au spus surse din ALDE pentru „Adevărul“.

Alegerile parlamentare. Negocierea dintre Tăriceanu şi Daniel Constantin pentru locurile eligibile la parlamentare a fost „pe viaţă şi pe moarte“, după cum au povestit sursele citate. Constantin i-a reproşat lui Tăriceanu că încearcă să impună pe listă candiaţi cu probleme penale, cum ar fi Daniel Chiţoiu, Dian Popescu, Gigi Chiru sau Remus Borza, în timp ce Tăriceanu i-a reproşat că vrea să obţină prea mult pentru „oameni care nu aduc voturi, deşi nu sunt penali“. Până la urmă, cei doi au căzut la o înţelegere, siliţi însă de statutul partidului, care impunea ca listele de semnături să fie semnate de ambii copreşedinţi. Practic, dacă nu se puneau de acord, ALDE nu mai putea participa la alegeri. Totuşi, acest şantaj politic reciproc a mai lăsat oameni pe dinafară. Spre exemplu, Daniel Barbu, unul dintre locotenenţii lui Tăriceanu, n-a mai prins un loc eligibil. Ca să-i răspundă cu aceeaşi monedă lui Constantin, Tăriceanu a cerut ca Sorin Cîmpeanu să fie trecut abia pe locul trei la Camera Deputaţilor în Bucureşti, loc neeligibil iniţial, dar care s-a convertit în mandat ca urmare a votului bun scos de ALDE în Capitală. „Faptul că Daniel Barbu n-a intrat în Parlament, dar Cîmpeanu da, l-a nemulţumit profund pe Tăriceanu“, a rememorat unul dintre liderii ALDE din linia a doua de conducere.

Am fost pur şi simplu şantajat de Daniel Constantin în legătura cu anumiţi colegi care urmau să candideze la parlamentare, cu care nu eram de acord. Călin Popescu Tăriceanu, co-preşedinte ALDE

Dacă am promovat anumiţi oameni de calitate, iar asta  înseamnă a şantaja, atunci da, l-am şantajat pe domnul Tăriceanu. Daniel Constantin, co-preşedinte ALDE

Zvonuri de trădare. În preajma alegerilor parlamentare, mai mulţi liberali susţineau că, în cazul în care PNL şi PSD vor scoate scoruri apropiate, Daniel Constantin va rupe o parte din ALDE şi va pune umărul la o majoritate de drepata. Numai că victoria categorică a PSD asortată cu înfrângerea ruşinoasă a PNL a schimbat radical planurile. Totuşi, surse din ALDE spun că Tăriceanu le-a mărturisit apropiaţilor în acea perioadă, când ALDE era cotat la limita intrării în Parlament, că se teme mai tare de „trădarea lui Constantin decât de pragul electoral“.

Ministerul Mediului, înjumătăţit. Alegerile au trecut, PSD a făcut Guvernul cu ALDE, iar Tăriceanu s-a răzbunat pe Constantin imediat, la împărţeala ministerelor. Cu Dragnea aliat, Tăriceanu s-a opus ca ALDE să primească Ministerul Agriculturii pentru Daniel Constantin – portofoliu pe care acesta îl mai deţinuse în guvernele Ponta – şi a cerut Ministerul Mediului, din care a desprins Apele şi Pădurile, pe care le-a grupat într-un minister separat, oferit social-democraţilor. Astfel, Constantin s-a ales cu un  minister de „carton“ şi cu funcţia de vicepremier, pur decorativă. În plus, potrivit surselor citate, Tăriceanu şi Dragnea au încercat să-l umilească pe Sorin Cîmpeanu, oferindu-i Ministerul Comunicaţiilor, în timp ce acesta râvnea la portofoliul Educaţiei.

Convocarea Congresului. Tot mai nemulţumit că trebuie să împartă funcţii cu Daniel Constantin, când, de fapt, ALDE se confunda cu imaginea sa, Tăriceanu a insistat pentru convocarea unui Congres rapid în care să fie ales unic preşedinte al partidului. Constantin s-a opus şi a cerut alegeri mai întâi în filiale. Planul său era să-şi impună cât mai mulţi oameni în teritoriu, pentru a echilibra puterea lui Tăriceanu. „Adevărul e că Tăriceanu are o imagine foarte bună, dar Constantin controlează multe organizaţii, s-a bătut pentru oamenii săi“, au susţinut sursele ALDE. Până la urmă, Tăriceanu i-a propus lui Constantin funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului, însă cu condiţia ca acesta să renunţe la pretenţia de a mai revendica pentru oamenii săi posturile de vicepreşedinţi. Practic, Tăriceanu a vrut să aplice metoda „sancţionare prin promovare“. Constantin n-a căzut în capcană, dar s-a trezit exclus din Guvern şi marginalizat – cu perspective de excludere – în partid.