Cearta codurilor (I)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Toată lumea ştie ce este o ceartă. Ea are un diapazon foarte larg, încât, dincolo de „coabitarea” cea paşnică, ea începe discret cu zâzania, apoi  trece pe la „uşa cortului”, şi ajunge la scandal, dacă nu şi mai rău. Cât priveşte Codul, acesta este un ansamblu coerent de Legi sau de Norme.

În sfera naturii sunt prezente Legile, care există dintotdeauna şi care nu pot fi înfiinţate sau desfiinţate, aşa cum ne-ar plăcea nouă. De aceea, Codul genetic acţionează ca destinul, încât un copil are trăsăturile mamei sale, nu ale vecinei. Dacă este vorba de tatăl copilului, lucrurile se pot încurca, dar numai ca recunoaştere a tatălui adevărat, nu ca acţiune naturală a Codului genetic, care în acest caz este al vecinului.În sfera naturii mai există şi un peşte care se numeşte „cod”, iar aici trebuie să luăm cuvântul „peşte” la propriu, nu la figurat, caz în care am putea da peste un alt vecin, într-o altă situaţie umană. „Omenesc, prea omenesc!”, ar zice şi Nietzsche.
 

Dacă în natură sunt prezente Legile, în sfera vieţii sociale sunt prezente Normele, care sunt create, elaborate de către oameni. Doar în Justiţie aceste Norme sunt numite „Legi juridice”, pentru a le sublinia tăria lor, caracterul lor absolut necesar. Unul dintre cele mai vechi coduri este „Codul lui Hamurapi”, care conţinea Norme (Legi) caree reglementau diverse domenii ale vieţii de atunci.La rândul lui, şi „Decalogul”, adică cele „Zece Porunci” este tot un cod. De la „Vechiul Testament” până la „Noul Testament”, acest „Decalog” a trecut prin mai multe faze de elaborare. După ce a fost cristalizat, el a fost interpretat „în fel şi chip”, cum ar zice un marxist, dar nu a mai fost schimbat. Treptat, codurile s-au specializat, încât azi, de la „Codul penal”, prin „Codul fiscal”, sau „Codul muncii”, până la „Codurile manierelor elegante”, avem tot felul de alte coduri. Ultimele pot fi modificate, pentru că şi „manierele” s-au modificat în ultimii 25 de ani, după cum uşor se poate vedea, inclusiv în ceea ce numim „Cearta Codurilor”.
 

În perioada preşedinţiei lui Traian Băsescu, s-a lucrat timp îndelungat, până la elaborarea (codarea) „Codului penal”, ca şi a „Codului de procedură penală”. Primul arată ce trebuie să facă juriştii în situaţiile numite „penale”, al doilea arată cum trebuie să procedeze dânşii, ca şi alte persoane implicate, pentru ca sancţiunea să fie una dreaptă, respectiv corectă.


Nu a trecut decât puţină vreme de la aprobarea acestor două coduri în parlament şi, din acelaşi parlament, vin iniţiativele modificării unor Legi. Chiar şi statistic, cele mai multe propuneri de modificare vin din partea unor membrii ai PSD, şi cele mai multe dintre ele se referă la aceeaşi problemă a imunităţii. În „Marţea neagră” s-a pregătit o lovitură de graţie, una nu prea graţioasă, care, din fericire, a eşuat. Prin aceste modificări se viza, ca să zicem aşa, „graţierea” penalilor parlamentari, chiar înainte de trimiterea lor în judecată. Dar, chiar şi numai prin interpretarea „subtilă” a  unor articole din Codul actual, sau din „sfânta” noastră „Constituţie”,  s-a ajuns la salvarea unora dintre colegii de partid, respectiv de partidă. Calea acestor fărădelegi legale, menite să protejeze „cinstitele matrapazlâcuri”, poate fi blocată numai de către preşedintele ţării, împreună cu CCR. Problema imunităţii rămâne una deschisă, iar „Cearta” în jurul ei poate lua în continuare diverse ipostaze şi „înfăţişări”.


În alţi termeni, aceeaşi „Ceartă a Codurilor” revine cu ocazia elaborării şi aprobării „Codului fiscal”. Ca şi doamna Ecaterina Andronescu, nici eu nu sunt specialist în domeniul fiscal, cum nu este, după propria-i mărturisire, nici juristul, doctor în Drept, Victor Ponta. Dar, îi ascult pe specialişti cu cea mai mare atenţie de care sunt în stare.


Ca simplu cetăţean, ca să folosesc o expresie pesedistă, am aflat de această ceartă („dihonie”) de la guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, dintr-o conferinţă de presă a dânsului. Concis şi la obiect, guvernatorul afirmă că între prima formă a proiectului, supus dezbaterii publice, şi ultima lui formă, care urmează să fie aprobată de către preşedintele Klaus Iohannis, există câteva diferenţe, unele chiar esenţiale, diferenţe care implică nişte riscuri. Aplicând acest Cod fiscal, se va ajunge la un procent al deficitului bugetar mai mare de 1%, acesta fiind convenit în acordurile Guvernului Ponta cu „Troica externă”, cum este numită popular. Nu am niciun fel de dificultate în a opta între încă guvernantul Victor Ponta şi Guvernatorul BCR, Mugur Isărescu, care, guvernator a fost după 1989, şi aşa a rămas până azi, trecând şi printr-o „paranteză” instructivă de premier. Pe vremea comuniştilor, Constantin Noica era absolut convins că o cultură poate fi restructurată prin intervenţia radicală şi coerentă a numai Zece (10) oameni de cultură eminenţi. Şi chiar în acele vremuri, gânditorul nostru umbla prin ţară în căutarea „Celor Zece”. Dacă ar fi să reluăm formula „Celor Zece” şi pentru  restructurarea vieţii politice a României de azi, atunci, după, sau lângă preşedintele Klaus Iohannis, ar urma în mod firesc şi necesar, Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
 

Nu după multă vreme, aceeaşi informaţie privind iminenta „Ceartă a Codurilor”, cu referinţă la „Codul fiscal”, am aflat-o dintr-o intervenţie în mass-media a unui specialist, consilierul în management, Valentin Ionescu. Dânsul este invitat la diverse posturi TV, încât, dincolo de informaţia bogată şi precisă, i-am putut observa şi logica riguroasă, însoţită de o atitudine „neutrală” în sens pozitiv, adică echilibrată sau echidistantă. Or, referindu-se la „Codul fiscal”, Valentin Ionescu foloseşte o excelentă metaforă, una chiar „revelatorie”, cum i-ar spune Lucian Blaga. Adică, acest „Cod fiscal” conţine „un măr aurit”, lângă care mai există şi diverşi „şerpişori”. Ceea ce înseamnă că este vorba despre un „dar otrăvit”. Dacă mai facem un pas înapoi, adică în istorie, putem da peste caracterizarea, plastică şi ea, pe care cronicarul o face unui voievod netrebnic, sau neisprăvit, care „Pe din afară este măr înflorit, iar pe dinăuntru este lac împuţit”. Mai departe, vom vedea cum curge şi decurge „Cearta Codurilor”, cu codările şi cu decodările cele mai diverse, că aşa se petrec lucrurile în democraţie, mai ales dacă ea este una „originală”.


Memento: Şi să nu uităm că avem trei puncte de sprijin şi trei pârghii, pentru schimbarea profundă a României de azi:

1) Preşedintele Klaus Iohannis, care tace şi face;

2) DNA, împreună cu instituţiile conexe, care îşi fac datoria tot mai ferm;

3) Noi, împreună cu partea cea mai bună a poporului nostru, dacă aceasta se va angaja în alegeri aşa cum a făcut-o în ziua de 16 noiembrie 2014.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite