CCR îl va obliga pe Iohannis să-i înlocuiască pe Kovesi şi Augustin Lazăr cu Şerban Nicolae şi Eugen Nicolicea

Nu vă duceţi după fentă! Discuţia nu este despre independenţa procurorilor sub autoritatea ministrului Justiţiei. Discuţia este despre cine va conduce parchetele importante din ţara noastră. Aceşti şefi îşi vor alege adjuncţii, şefii de secţii şi departamente după chipul şi asemănarea lor. În acel moment, Dragnea va asigura „independenţa“ procurorilor şi va conduce şi justiţia din România.

Aceasta-i miza esenţială. Restul sunt abureli, vrăjeli, bune de zăpăcit lumea

Un exemplu. CCR sesizează Comisia de la Veneţia şi preşedintele Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene în legătură cu „atacurile virulente“ declanşate împotriva sa. Preşedintele CCR, Valer Dorneanu, se declară amuzat de discuţiile privindu-l pe judecătorul Petre Lăzăroiu, care vin din partea unor habarnişti în ale Constituţiei. Cum spuneam, abureli, mistificări, cu care să prostească poporul.

Scrie în Constituţie la art. 142:

(2) „Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit“? Scrie. Rezultă că CCR funcţionează neconstituţional de când a apărut legea sa de organizare, legea 47/1992, care prevede la art.68:

(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin.(2), este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curţii Constituţionale, pentru un mandat complet de 9 ani.

Culmea. Chiar CCR constată prin Decizia nr. 136/2018 publicată în Monitorul Oficial din data de 4 mai 2018, că este neconstituţională soluţia legislativă conţinută în cuprinsul art.68 alin. (3) din Legea nr.47/1992, republicată, care permitea depăşirea acestei perioade. Nici nu putea altfel, Constituţia este prea clară pe acest subiect.

Ce explicaţii găseşte Valer Dorneanu, ca să aburească poporul?

„Cu privire la invocarea, cu scopul delegitimării mandatului domnului judecător Petre Lăzăroiu, a Deciziei Curţii Constituţionale nr.136 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.383 din 04.05.2018, menţionez că aceasta priveşte o lege de modificare şi completare a Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nepromulgată şi declarată neconstituţională şi care, în prezent, se află în procedura parlamentară de reexaminare“.

Ce vrea să spună Valer Dorneanu? Că legalitatea bate neconstituţionalitatea. Că deşi neconstituţional, art. 68(3) este legal în continuare în vigoare. Chiar şi dacă CCR l-a considerat neconstituţional, totul este perfect. Dacă ar fi vorba de o lege oarecare, aş înţelege. Dar când e vorba de legea de funcţionare a CCR, „Dumnezeul“ Constituţiei din ţara asta, nu mai înţeleg. CCR funcţionează din 1992 pe o lege declarată chiar de ea neconstituţională, şi n-a găsit de cuviinţă, în toţi aceşti ani,  să îndrepte şi să-şi clarifice legea de funcţionare. Acestea sunt lucrurile esenţiale. Restul sunt „abureli“ juridice.

CCR va dicta, prin gura ministrului Justiţiei, şefii parchetelor

După cum evoluează lucrurile, este clar. Preşedintele va fi obligat prin decizii ale CCR să revoce şi să numească pe cine doreşte ministrul Justiţiei în fruntea parchetelor. Pe Şerban Nicolae şi Eugen Nicolicea, sau pe alţii asemenea lor. Pentru că, nu-i aşa, se invoca un conflict juridic de natură constituţională între guvern şi preşedinte, iar decizia CCR este general obligatorie. Nu se discută. Se execută, inclusiv de către preşedintele Iohannis. (Preşedintele CCR, Valer Dorneanu: „deciziile CCR trebuie respectate întocmai de toate autorităţile publice, toate instituţiile publice, toţi cetăţenii şi întreaga societate“). Dacă nu, CCR va da şi pedepse. 50 bice pe spinarea celui care nu respecta deciziile sale.

Cum actuala decizie a CCR se referă strict la persoana dnei Kovesi, după o procedură trasă la indigo va fi demis Augustin Lazăr, cu argumentele ministrului Toader, iar apoi numirea şefilor de parchete. Tot la propunerea ministrului Toader. Pentru CCR nu contează articolele din Constituţie care spun altceva.

Art 1 (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. 

Art. 133 (1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

Art. 80 (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Decizia 375 din 2005 a CCR:

„Dacă Preşedintele României nu ar avea nici un drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României, prevăzute de art. 94 lit. c) coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constituţie, ar fi golite de conţinut şi importanţă“, se arată în motivarea  Curţii care însoţeşte această decizie.“

 Concluzii

Vis împlinit. „Am câştigat alegerile dar nu avem toată puterea“. Acum vor avea toată puterea. Cu deciziile CCR nu se poate pune nici străinătatea nici populaţia. Acesta era planul copt îndelung. Poate CCR va găsi neconstituţională legea pe care este judecat Dragnea. Atunci dosarul se închide şi toată lumea pleacă acasă. Doar deciziile CCR sunt general obligatorii, nici Dumnezeu nu le poate contrazice. Acesta este pericolul mortal în care se află România. Cu mâna CCR, actuala putere să-şi impună voinţa de a demola statul de drept bazat pe independenţa justiţiei.