Armistiţiu în PSD?

Mi s-ar părea cum nu se poate mai pripit să spunem tranşant cine a câştigat şi cine a pierdut în urma întâlnirii de ieri dintre preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, şi premierul Mihai Tudose. În nici un caz nu cred că ea ar fi prilejuit „discuţia bărbătească“ anunţată luni seara de mult prea înfierbântatul prim-ministru.

Cred că, mai degrabă, totul s-a rezumat la un fel de negociere de pe urma căreia nici una dintre părţile aflate în conflict să nu iasă mult prea tare şifonată.

Informaţiile de presă susţin că s-ar fi stabilit deja lista miniştrilor remaniabili şi că aceasta ar urma să fie validată joi de forurile statutare ale partidului. Lucrul a fost confirmat deja şi de premierul Mihai Tudose. Doar în momentul în care vom afla cert cine rămâne şi cine pleacă, care miniştri vor fi sacrificaţi şi care vor scăpa de ghilotină, de abia atunci vom putea să spunem categoric dacă steaua lui Dragnea chiar a început să apună şi dacă Mihai Tudose este cu adevărat noul star al partidului, aşa cum susţin o seamă de analişti politici, ori putem vorbi cel mult despre o negustorie. Fiindcă una e dacă vor părăsi Executivul inşi de mic calibru, aşa cum sunt mereu certaţii Răzvan Cuc de la Transporturi, Florian Bodog de la Sănătate, eventual şi agramatul Liviu Pop care face de râs însăşi ideea de educaţie în România, alta dacă pe lista remaniaţilor se vor afla şi doamnele Rovana Plumb şi Lia Olguţa Vasilescu, recunoscute ca având serioase probleme penale. Dar şi ca susţinătoare ori deţinătoare ale unor teribile secrete ale d-lui Liviu Dragnea. Nici măcar eventuala plecare a vicepremierului Sevil Shhaideh nu ar putea fi decodată drept un indiciu irefutabil al totalei pierderi de viteză şi de influenţă în partid a d-lui Liviu Dragnea. Cred că ar fi vorba mai curând despre o concesie făcută premierului ca parte a unui aranjament în vederea salvării aparenţelor. Sau despre o ofensivă de imagine a d-lui Liviu Dragnea care doreşte să ne dovedească că democraţia şi cinstea nu ar fi dispărut cu totul din fondul principal de cuvinte al social-democraţilor români.

E clar. Liviu Dragnea, dincolo de tot mai îngrijorătoarele lui tendinţe dictatoriale, are dramul de înţelepciune necesar pentru a nu repeta întocmai scenariul debarcării lui Sorin Grindeanu. Dragnea ştie foarte bine că poziţia îi este substanţial şubrezită prin comparaţie cu aceea din lunile mai-iunie, când şi-a îndeplinit fără probleme pofta de a-l trimite acasă la Timişoara pe fosta lui invenţie politică, Sorin Grindeanu. Marţi, cu puţin înainte de ora 13:30, atunci când şi-a făcut intrarea în sediul PSD din Kiseleff, era aproape sigur că dl. Dragnea va vrea să fumeze pipa păcii cu dl. Mihai Tudose. Laudele aduse premierului de numărul 2 din PSD, dl. Bădălău, nu au fost decât confirmarea strategiei d-lui Dragnea. Care este la această oră şi a celor pentru care un abandon al acestuia ar fi echivalent cu un mega-cutremur.

Pe de altă parte, nimeni din înalta ierarhie a social-democraţilor nu este interesat la această oră ca dl. Tudose să demisioneze fiindcă o nouă schimbare de premier ar fi cel mai elocvent semn că cel mai mare partid din România se dovedeşte incapabil să guverneze. Un lucru de care ar putea profita preşedintele Klaus Iohannis ce s-ar vedea îndreptăţit să nu accepte nominalizarea unui nou premier din partea coaliţiei PSD-ALDE.

Marea problemă politică a României în acest moment e însă că nu există alternativă la guvernarea PSD-ALDE. Nici PNL, nici USR nu se află în situaţia de a fi izbutit să formuleze o replică fermă la stilul haotic, autocratic în care înţelege să conducă ţara alianţa PSD-ALDE. În plus, ţinând cont de actuala configuraţie politică a Parlamentului, un eventual guvern de tehnocraţi nici măcar nu poate să spere că ar putea trece de votul de învestitură.