Are DNA dreptul să ancheteze împrejurările emiterii OUG 13 de către guvern?

Suntem la un moment cheie de lămurire a raporturilor dintre puterile statului, a ce înseamnă separaţia puterilor în stat, dar şi aplicarea principiului „checks and balances”. Mihai Politeanu, Elena Ghioc şi Răzvan Patachi, membri ai mişcării civice Iniţiativa România, au depus la Direcţia Naţională Anticorupţie un denunţ penal împotriva premierului Sorin Grindeanu şi a ministrului Justiţiei, Florin Iordache.

Acuzaţiile aduse de cei trei denunţători

• Favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin (1) din Codul penal – „Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate […]”
• Prezentarea, cu rea-credinţă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prevăzută de art. 8 alin (1) lit. b) din Legea 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.

Spun cei trei: „În opinia noastră, demersurile lui Sorin Grindeanu şi Florin Iordache de promovare a graţierii şi modificării Codului penal şi Codului de procedura penală prin ordonanţe de urgenţă au avut loc cu încălcarea legii şi cu scopul de a zădărnici tragerea la răspundere penală şi executarea unor pedepse, în folosul unor colegi de partid, prieteni sau sponsori politici condamnaţi, trimişi în judecată sau anchetaţi penal în ultimii ani”.

Ministerul Justiţiei declară:

„Considerăm că declanşarea unei anchete de către DNA cu privire la modul de elaborare a unei Ordonanţe de urgenţă este o gravă imixtiune în activitatea autorităţii executive şi o afectare fără precedent a echilibrului puterilor constituţionale.”

Reclamaţia preşedintelui Senatului

La rândul său, preşedintele Senatului, dl Tăriceanu, s-a adresat CCR reclamând un conflict de natură constituţională între puterile statului.

„Conflictul juridic de natură constituţională pe care preşedintele Senatului îl aduce în atenţia Curţii Constituţionale a României a fost generat de demersurile procurorilor din cadrul DNA, constând în anchetarea circumstanţelor în care a fost elaborat proiectul de ordonanţă de urgenţă al Guvernului referitor la modificarea şi completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedură penală, fapt care a creat blocaje instituţionale”, se arăta într-un comunicat de presă transmis de Senat.

„Preşedintele Senatului consideră că, procedând la anchetarea oportunităţii, circumstanţelor şi împrejurărilor elaborării proiectului de act normativ, reprezentanţii Ministerului Public au uzurpat unele dintre competenţele Guvernului, prin Ministerul de Justiţie, fapt care a condus la apariţia prezentului conflict juridic de natură constituţională, în sensul deciziilor CCR”.

Tăriceanu cere Curţii Constituţionale să statueze că „organele de urmărire penală nu pot ancheta oportunitatea elaborării unor acte normative”.

După prezentarea contextului, rămâne întrebarea: are DNA dreptul să ancheteze cum a fost elaborată şi prezentată OUG 13?

N-ar fi prim oară când miniştri sunt anchetaţi, trimişi în judecată, condamnaţi, dar nu pentru emiterea unor acte normative. A existat o anchetă în cazul memorandumului ce acordă gaze ieftine pentru uzinele chimice ale lui Ioan Nicolae, în care au fost implicaţi Videanu, Vosganian, şi alţi demnitari, ancheta care este încă nefinalizată.

Problema esenţială este aceasta: şi dacă actele normative, care reprezintă decizii politice, oportunităţi apărute în actul de guvernare, se fac, cu bună ştiinţă, pentru favorizarea unor infractori, pentru salvarea prin efectul principiului legii mai favorabile a unor condamnaţi, trimişi în judecată, cercetaţi penal? Nu răspunde nimeni?

Dar dacă actele normative emise nu ţin cont de impactul aplicării lor, şi riscă să dea foc întregii ţări, nu răspunde nimeni? Doar pentru ca guvernul le consideră „oportune”?

În cazul concret al OUG 13, guvernul nu a ţinut cont că:

• Nu există o urgenţă care să justifice emiterea unei OUG, care-şi produce efecte imediat şi devine „lege mai favorabilă”.
• Caracterul conspirativ al iniţierii şi redactării ordonanţei de urgenţă privind graţierea
• Domeniul legislaţiei penale este prea important pentru a fi completat şi adăugat doar de guvern, fără implicarea parlamentului. Validarea sau nevalidarea ulterioară de către parlament, nu-i schimbă caracterul de „lege mai favorabilă” care intră automat în funcţiune.
• Nota de fundamentare a OUG 13 susţine în mod eronat urgenţa punerii de acord cu decizia CCR privind „abuzul în serviciu” şi condamnările României la CEDO.
• Guvernul a extins graţierea la condamnările cu suspendare, la amenzile penale, dar şi la toate infracţiunile, inclusiv de corupţie sau cu violenţă, în cazul deţinuţilor de peste 60 de ani, în contradicţie cu afirmaţiile din nota de fundamentare.

Toate aceste împrejurări şi altele justifică anchetarea de către DNA a contextului în care au fost elaborate cele două OUG-uri, dintre care doar OUG 13 a fost publicată în Monitorul Oficial.

Abrogarea OUG 13, si aprobarea în parlament a OUG 14, de abrogare a OUG 13, constituie o recunoaştere a gafei comise, a erorii produse in emiterea unui act normativ. Exact motivul pentru care DNA s-a implicat în anchetarea elaborării celor două OUG-uri.

Argumentul că guvernul se subordonează doar parlamentului nu se aplică în aceste situaţii: guvernul şi parlamentul sunt, de regulă, de aceeaşi culoare politică, şi nu se sabotează reciproc. Mai degrabă îşi manifestă conivenţa în diferite situaţii.

Ce spune Legea răspunderii ministeriale

Iată şi prevederi ale Legii răspunderii ministeriale, Legea 115/1999, republicată, care dă organelor de anchetă penale dreptul de a ancheta guvernul său membri ai acestuia pentru următoarele infracţiuni:

Art 8

• b) prezentarea, cu rea-credinţă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului.
• b) refuzul nejustificat de a prezenta Camerei Deputaţilor, Senatului sau comisiilor permanente ale acestora, în termenul prevăzut la art. 3 alin. (2), informaţiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităţii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) din Constituţia României, republicată;

Art. 9.

(1) În cazul săvârşirii de către membrii Guvernului a unor infracţiuni în exerciţiul funcţiei lor, altele decât cele prevăzute la art. 8, se aplică pedeapsa prevăzută de legea penală pentru acele infracţiuni

(2) În cazurile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi la art. 8, pe lângă pedeapsa principală se va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai ocupa o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de conducere pe o perioadă de la 3 la 10 ani.

Din aceste exemple rezultă că guvernul şi membrii guvernului pot fi cercetaţi penal, inclusiv pentru acte şi împrejurări legate de activitatea în guvern. 

DNA trebuie să aibă grijă să nu pună în discuţie oportunitatea politică a unor acte normative emise de guvern, ci doar respectarea legii în elaborarea acestora şi consecinţele de natură penală pe care le-ar putea produce. De exemplu, favorizarea infractorilor.

Nu ancheta DNA este decisivă. Doar judecătorii apreciază dacă acţiunea procurorilor a fost legală sau nu, dacă miniştrii implicaţi vor fi pedepsiţi sau nu etc. Adică, nici miniştrii nu sunt deasupra legii, inclusiv în activitatea legata de guvern, deşi Tăriceanu pretinde altceva.

Oricum, începerea urmăririi penale împotriva unui ministru se decide de către preşedintele ţării, sau de către Camera Deputaţilor şi Senat, în cazul în care ministrul este şi parlamentar. Şi au fost destule cazuri în care Parlamentul a refuzat să-şi dea acordul pentru începerea cercetării penale.

Vom vedea decizia CCR, singura în măsură să constate dacă există sau nu un conflict de natură constituţională între puterea executivă şi puterea judecătorească.