Angajament şi răspundere în politicile sociale: proiectele pentru anul 2018

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu siguranţă, cei mai mulţi dintre dumneavoastră sunt, în aceste zile, cu ochii aţintiţi pe două chestiuni cu caracter puternic influenţator: fluturaşul de salariu şi avalanşa de ştiri din spaţiul public, strict legate de acesta.

Nu voi intra în detaliile politice ale chestiunii, există numeroase alte surse care au tratat şi tratează subiectul respectiv în toate aspectele sale, însă având contextul propice, este momentul în care trebuie să prezint o serie de proiecte pentru care voi lupta să fie definitivate în stadiul legislativ, coerent şi asumat.

Concret

Este vorba despre trei proiecte mari, din domeniul social, ce vor avea un impact real şi benefic asupra societăţii:

  • Reglementarea (prin ancorare economică) a salariului minim;
  • Accesibilizarea (concretă) şi incluziunea în piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi;
  • Construcţia de creşe şi grădiniţe în sediile instituţiilor publice.

Să le luăm pe rând, în câteva cuvinte.

Reglementarea salariului minim

Este proiectul cel mai avansat, din punct de vedere al întâlnirilor, feedback-ului, înglobării tuturor simulărilor adaptate pieţei muncii autohtone. Concret, salariul minim nu se va mai stabili politic, ci va fi stabilit printr-o formulă matematică. De ce? Întrucât matematica nu este interpretativă politic. Discutăm despre o formulă matematică, transparentă, stabilită în funcţie de mai mulţi indici macroeconomici şi de numărul înregistrat al angajaţilor în România. Fără aceste elemente, nimeni nu va mai putea creşte sau scădea salariul după ureche, electoral, doar pentru a ţine o serie de oameni captivi într-o buclă a fericirii amare – creştem salarii, dar de fapt viaţa e mai scumpă. În prezent suntem în faza în care aşteptăm şi punctul de vedere al instituţiilor europene şi a FMI, după care vom purcede către conturarea iniţiativei legislative.

Accesibilizarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi

Partea interesantă, referitor la acest capitol, este că proiectul de lege există deja. Aducem o îmbunătăţire corectivă necesară: instituţiile care nu bifează un caiet concret de sarcini vor fi amendate. Cu alte cuvinte, doresc o accesibilizare reală, nu doar pe hârtie: de la infrastructura oraşelor (mijloace de transport în comun, semnale acustice în intersecţii sau zone periculoase, rampe şi borduri prietenoase etc.) până la accesibilizarea tuturor instituţiilor publice (lifturi, toalete etc.). Există foarte multe cazuri de persoane cu dizabilităţi ce sunt perfect capabile să se înscrie în câmpul muncii, să performeze, însă nu reuşesc din cauza lipsei de infrastructură capabilă să le ofere această şansă. În traducere liberă, statul nu are decât de câştigat pentru că va crea locuri noi de muncă şi va înscrie numeroase persoane în câmpul producţiei şi relevanţei sociale.

În prezent se lucrează la proiect, iar după ce va fi definitivat, vom trimite sesizările de accesibilizare tuturor instituţiilor implicate, le vom acorda un timp de 2 ani de zile pentru a-şi remedia neajunsurile şi unde este cazul vom interveni coercitiv.

Construcţia de creşe şi grădiniţe în instituţiile publice

Proiectul meu de suflet, de altfel. Instituţiile publice vor oferi un spaţiu adecvat mămicilor unde îşi vor putea lăsa copiii în timpul orelor de lucru. Practic, împuşcăm doi iepuri dintr-un foc: proaspetele mămici se pot întoarce înapoi în câmpul muncii în timp util (există foarte multe cazuri de lipsă de readaptare la momentul întoarcerii la birou), iar copiii beneficiază de îngrijire corespunzătoare aproape de mamele (creând în acelaşi timp noi locuri de muncă). Important este că la nivel european şi nu numai, aceasta este o practică întâlnită destul de des, folosită atât în domeniul public, cât şi în cel privat. Există companii în mediul privat care au avut aceeaşi iniţiativă şi deja dă rezultate.

În prezent, proiectul este încă în fază incipientă. Am identificat cadrul legislativ necesar a fi modificat şi am colectat datele din instituţiile publice cu privire la estimarea numărului de copii sub 6 ani, care ar putea beneficia de aceste servicii. Urmează în perioada următoare discuţiile consultative cu ONG-urile de profil, dar şi cu alte entităţi publice şi private, care îşi vor manifesta interesul de a face parte din acest proiect.

În concluzie, anul 2018 va fi unul plin de provocări. Ca deputat, îmi doresc o serie de soluţii proactive, care să îi ajute concret pe cei pe care îi reprezint în Parlamentul României, indiferent că este vorba de centru sau provincie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite