Alina Mungiu-Pippidi: Falsa problemă a poziţionării USR
Mare maestru Trump ăsta, cum a reuşit el în două săptămîni să facă lumea să vorbească mai puţin despre cum a colaborat familia lui cu ruşii ca să se facă ales. Cum? Păi, pe lîngă Coreea de Nord, unde nu e meritul lui, specialiştii lui în comunicare au venit cu o idee de geniu: să nu mai deconteze armata schimbările de sex la transsexuali din asigurare, ca pînă acum.
Lasă că erau puţine, că nu ştia nimeni de ele, că nu erau, cu alte cuvinte, o problemă pentru nimeni. Destul să aflăm că eroicul preşedinte care lasă milioane de săraci (care l-au votat) fără asigurare medicală ne va economisi vreo cîteva milioane simbolice făcînd pe transsexuali să-şi plătească schimbarea de sex din buzunar. Nu e grozav? În sfîrşit un preşedinte bărbat, ca Putin (nu din întîmplare sunt aşa de buni prieteni), genul care se pozează cu un tigru, nu ca Obama, cu un caniche în braţe.
Cam acelaşi rol, şi nu din întîmplare tot pe subiectul gender, joacă şi povestea cu căsătoria homosexuală la USR. Lasă că nu a propus-o nimeni, şi că totul e fum generat de Coaliţia pentru Familia Altora, care a ignorat o dată în plus cifrele catastrofale publicate de INS/Eurostat privitoare la mortalitatea infantilă, că de ce să te lupţi cu ceva real cînd poţi trăi mai bine inventînd probleme care nu există. Povestea a fost o diversiune abil inventată, căreia i-au căzut în plasă mulţi oameni cumsecade, dar cam naivi, că ăsta e genul dominant care a mai rămas să urmărească politica autohtonă, menită să distragă atenţia de la problemele existenţiale ale USR. Cu mare succes.
Ce ar trebui să facă USR, înainte de orice altceva, e să se despartă de infiltraţi.
Problema numărul unu a USR e infiltrarea. Chiar dacă USR nu e unicul partid infiltrat, el era partidul alternativă, aşa zis anti-sistem. Cum de a s-a ajuns ca partidul antisistem să nu aibă curaj să deschidă gura pe nici un subiect legat de Sistem, că în comisia şi aşa de doi bani de control a SRI nu are nimeni curaj să se ducă, darămite să facă ceva acolo, de ce nu ridică USR steagul rescrierii unor legi noi, moderne şi democratice, ale Siguranţei naţionale? Că de, ştiut fiind că partidul se va crea- nu îl puteam totuşi crea în secret, ca pe partidul bolşevic, deşi ar fi fost mai bine, a fost infiltrat la greu. Nu mai bine vorbim noi de falsa problemă a căsătoriei homosexuale decît de faptul că liderul progresist conservator Cristian Ghinea a alocat un singur mare proiect european în mandatul său la MFE, cel prin care SRI căpăta toate datele noastre personale, oficial, să le interconecteze, proiect din cauza căruia precedentul ministru, care a făcut greşeala să alerteze Bruxelles-ul, a trebuit să plece? Chiar nu se întreabă nici un progresist de ce nimeni din reţeaua de sprijin a lui Ghinea din presă nu îl întreabă şi nu l-a întrebat niciodată în cursul interviurilor mult mai multe decît cele acordate altor lideri USR, cum de aşa ceva a fost posibil? Oare nu cumva pentru că simpla discuţie ar aduce la cunoştinţa oamenilor faptul în sine (atît de necontestabil încît ONG-urile APADOR, SAR, Active Watch, Miliţia Spirituală şi ApTI luptă în mai multe instanţe, parcă era vorba că USR e partidul societăţii civile), rolul real al lui Ghinea, şi ar deturna atenţia de la marea problemă a căsătoriei – nelegală, deci imposibilă la ora la care vorbim- a doi homosexuali şi marea soluţie de a o face şi mai ilegală, adică neconstituţională? Chiar există oameni pe care nu îi duce capul nici atîta? Ce ar trebui să facă USR, înainte de orice altceva, e să se despartă de infiltraţi, că nu e doar unul, şi nici dintr-o singură sursă, că nu e întîmplător că ajunge la Parlamentul European, chiar dacă marginal, unul care cere desfiinţarea MCV, de exemplu, şi dacă cîştigă infiltraţii USR va urma drumul Noii Republici, M10 sau altor creaţii ale Sistemului care au găsit totdeauna naivi pentru a-i readuce la matcă. Pentru că acesta a fost scopul lor, să nu permită crearea de direcţii proprii, de lideri independenţi de Sistem, şi cu mare succes, cel puţin organizatoric, s-au tot creat antisistemici care au fost vărsaţi pe partidele din sistem în alianţe cu rezultate, e drept, jalnice, ultima oară nu mai departe de toamna trecută.
A doua problemă, şi mai profundă decît abaterea atenţiei de la problema infiltrării şi manipulării pe faţă a direcţiei USR, este împiedicarea USR să-şi găsească menirea pentru care merita format un partid nou: pentru că cele vechi s-au dovedit incapabile să rezolve nişte probleme de bază. Or, politica publică asta este, rezolvarea de probleme, şi partidele, vehiculul intelectual şi organizaţional prin care se întîmplă asta. Ca atare, exerciţiul de a fi folositori celor care votează nu începe prin a strînge declaraţii de principiu de la 1700 de oameni, ale căror principii nu interesează pe nimeni decît pe ei – şi sperăm că nu au venit în politică doar că nu aveau unde să îşi exprime principiile, că asta ar fi, din nou, un exerciţiu ca în anii nouăzeci, unde toţi care nu aveau unde să se exprime formau un partid înainte de a şti ce merită exprimat pentru publicul a cărui reprezentare era căutată. Nu, partidul trebuia să înceapă cu o colecţie de probleme. Doctrina vine după, prima întrebare era „Care sunt problemele publicului pe care vrem să îl reprezentăm”? Şi cum am putea afla altfel decît vorbind cu publicul, şi nu în exerciţiul narcisistic de a ne tot întreba între noi, că o mie şapte sute de păreri nu sunt, din păcate, mai valide ca una singură, tot aşa cum un chestionar ELLE completat la coafor cum e bărbatul viselor tale de 200.000 de femei nu va produce nici un bărbat pentru nici una. O întrebare pusă greşit (ce doctrină avem noi) unui grup ad hoc care s-a nimerit acolo la un anumit moment nu poate produce nimic serios. Politica nu e un reality show.
De asta ţin pumnii USR, cu scuzele de rigoare faţă de toţi cei care îmi fac constant reproşuri, unele frustrate, altele ironice, dar toate cam acre, că au votat această improvizaţie din cauza mea, dar le ţin pumnii cu luciditate.
Lista asta de probleme, dar pe bune, nu există, sau există la ora asta la un nivel la care nu merita să creezi un partid nou şi de asta toţi profesioniştii pe care am încercat să îi recrutez pentru Nicuşor Dan acum un an m-au cam trimis la plimbare. Corupţia? Ăsta e nivelul? Dacă o formulaţi aşa, nu o să o rezolvaţi niciodată. Partidul de guvernămînt dă cu prioritate bani la primarii lui şi mai după aia pe la opoziţie? Păi sunt sub douăzeci de ţări din lume unde nu merge aşa, şi acesta e ultimul lucru care poate fi rezolvat, şi oricum nu de către un partid de opoziţie. Lipsa autostrăzilor? Păi, dacă citeşti aici un expert vezi că nici asta nu e chiar aşa, ba chiar că acest fel de formulare face parte din problemă. Nu mai sunt elite profesionale în România, care să înţeleagă problemele din diverse zone, să ştie nu doar şi soluţiile la ele, dar şi obstacolele din calea acestor soluţii? Din fericire, mai sunt, că aud mereu de la ele, şi asta trebuie să facă un partid reprezentativ, urban şi profesionist, să creeze un liant cu aceste elite, să le reprezinte. Desigur, dacă problema 1, 2 şi 3 e căsătoria homosexuală şi la asta partidul implodează înainte de exista un partid demn de acest nume nu o să mai ajungeţi vreodată la ce merită discutat, şi pentru care chiar merită să te cerţi.
De asta ţin pumnii USR, cu scuzele de rigoare faţă de toţi cei care îmi fac constant reproşuri, unele frustrate, altele ironice, dar toate cam acre, că au votat această improvizaţie din cauza mea, dar le ţin pumnii cu luciditate. Că dacă vor cîştiga infiltraţii, povestea cu partidul alternativ şi meritocratic a murit de azi, cum multă lume i-a cîntat deja prohodul, şi viitorul ne va mai aduce doar alte ADR-uri sau alte acronime din astea. Dar şi dacă nu cîştigă, drumul e foarte lung pînă la procesul care va crea un partid care să merite, ce să mai vorbim pînă la existenţa acestui partid, şi un eventual scor semnificativ în alegeri care va permite acea schimbare în bine pe care ne-o dorim cu toţii.
Puteţi comenta acest text pe România Curată
Se încarcă comentariile...
