Întors în urmă cu puţină vreme dintr-o călătorie la Berlin, dl. Tănase are avantajul de a fi cunoscut pe viu atmosfera campaniei electorale din cea mai puternică ţară a Europei. Dezinteres, convingerea fermă că UCD (CDU) şi Angela Merkel vor câştiga, fără mari probleme, pentru a patra oară, un fel de dulce somnuleţ de după-amiază în care traiul bun, lefurile destul de consistente i-au scufundat pe majoritatea germanilor, în pofida asaltului imigranţilor – cam asta era imaginea pe care i-a lăsat-o lui Stelian Tănase Germania în prag de alegeri.

Fotografia post-scrutin a ţării pare să fie foarte puţin mişcată prin raportare la cea de dinainte de data de 24 septembrie, după ce au fost date publicităţii exit-pollurile, rezultatele parţiale şi, în fine, rezultatele definitive ale scrutinului. Merkel a repurtat o victoria aşteptată (32%), însă a pierdut 8,5% faţă de alegerile din 2013, Partidul Liber Democrat (FDP) şi-a adjudecat 20, 5% din voturi, cu mai puţin de 5, 2 % decât în 2013. Se aşteaptă ca cele două partide plus Verzii (ecologiştii) să înceapă negocieri pe care unii comentatori politici le anticipează a fi dificile. Acestea s-ar putea prelungi chiar până în decembrie, însă chiar şi aceşti analişti admit că tot d-na Merkel va forma guvernul.

Surpriza neplăcută a alegerilor de duminică e că AFD, un partid de extremă dreaptă, a obţinut 12, 6% din sufragii şi că astfel şi-a asigurat intrarea în Parlament. AFD este un partid eurosceptic, anti-Islam, anti-imigranţi. Rezultatele lui neaşteptat de bune sunt unanim puse în sarcina greşelilor şi atitudinii mult prea permisive a omnipotentei doamne Merkel. Se mai vorbeşte despre faptul că nou venitul Martin Schulz a făcut o impresie proastă, iar SPD se complace de ani de zile într-o opoziţie extrem de obedientă şi o cvasi-fascinaţie pentru fustele doamnei Markel.

Opiniile în privinţa consecinţelor acestei noi situaţii sunt însă destul de divergente. Unii ne invită la calm, alţii fac referiri la precedente istorice din 1932-1933. Precedente care, după cum ştim, s-au decontat cum nu se poate mai prost pentru întreaga lume.

În comentariul publicat pe acelaşi blog de acelaşi Stelian Tănase luni dimineaţa, politologul ajunge la concluzia că Germania s-a dovedit o ţară predictibilă şi că astfel va rămâne şi pe mai departe. În schimb, inenarabilul şi, din păcate, tot mai nocivul, tot mai toxicul condei al lui Ion Cristoiu, veritabilă plagă a jurnalisticii româneşti, iar aşterne pe hârtie, pe cristoiublog şi în fiţuica penalilor Evenimentul zilei enormităţi în cascadă. Titanul din Găgeşti delirează şi distinge în rezultatele alegerilor din Germania o victorie o democraţie. Concretizarea faptului că în Germania votează poporul, iar în România - Doamne păzeşte şi iartă-l pe Ion Cristoiu! - ar vota Statul Paralel, Binomul.

Individul acesta tot mai jalnic, mai deplasat, mai iresponsabil, care mai are şi obrăznicia de a se pretinde cîteodată chiar istoric, cu mentalitate de activist numai bun de a fi trimis să lucreze la Academia de partid Ştefan Gheorghiu”, se încăpăţânează ori se face a nu înţelege că istoria musteşte de exemple în care oamenii au votat greşit.

Opinia mea e că ceea ce s-a întâmplat duminică în cabinele de vot din Germania reprezintă încă o dovadă că din istorie nu învăţăm nimic.