Articol preluat din Dilema veche

Ştim tot. Eu, unul, mă declar, totuşi, mai neştiutor ca niciodată. Pot, la o adică, să am unele „convingeri“, să presupun cîte ceva, să tatonez, timid, într-o direcţie sau alta. Dar certitudini nu pot să (mai) am. Mi se pare, mai degrabă, că tot ce mi se spune îmi amplifică ignoranţa în loc să o dizolve sau, măcar, să o diminueze. În fapt, dezvăluirile voalează, „comunicarea“ torenţială mă amuţeşte, „ştirile-bombă“ nu fac să explodeze nebuloasa contextuală, cu obscurele ei conspiraţii indescifrabile, ci îmi dinamitează mie creierii, mă lasă lat dinaintea unui morman de ipoteze care nu prea ţin laolaltă. Simt instalîndu-se, tot mai confortabil, în măruntaiele mele, „dilemele“ cetăţeanului turmentat…

Carevasăzică: există sau nu „statul paralel“? E totuna cu „încrengătura“ Coldea-Kövesi, respectiv SRI – DNA? Dl Ghiţă cam asta sugerează. Dar atunci de ce era el, Ghiţă, atît de prieten cu dl Coldea (concedii şi chefuri comune etc.)? Şi de ce petrecea cu dna Kövesi? De naiv ce era sau de „paralel“ ce era? Dar, pînă la urmă, cine e băiatul ăsta inconsistent, şmecheraşul ăsta de doi bani, capabil, totuşi, să facă din neantul propriu o „prezenţă“ mediatică ubicuă? La rîndul lui, dl Dragnea apare şi dînsul ba ici, ba colo. Ba tranşînd porci cu băieţii răi, ba victimă a malversaţiunilor lor. E dl Dragnea „paralel“ cu dl Tăriceanu sau e pe aceeaşi linie cu el? Care linie? Linia patrioţilor sabotaţi (de sorosişti) sau linia unui stat paralel, paralel şi cu statul propriu-zis, dar şi cu ce cred unii că e „statul paralel“! În fond, cîte „state paralele“ există? Pînă la urmă, fiecare partid şi fiecare politician echivalează statul paralel cu „duşmanul“. De curînd, a apărut şi ideea (democratică?) potrivit căreia statul paralel e, pur şi simplu, opoziţia, care nu lasă guvernul să guverneze. Madam Firea declară că, între zidurile primăriei, un fel de stat paralel s-a constituit prin alianţa consilierilor nepesedişti împotriva marelui ei proiect de reinventare a Bucureştiului. Una peste alta, oriîncotro te uiţi, vezi numai fascicule de linii paralele şi nici un drum limpede şi eficient. Ca să nu mai spun că e greu de înţeles cum se face că un partid de guvernămînt „susţinut de popor“, un preşedinte al Camerei Deputaţilor uns (neglijent) cu toate unsorile şi un preşedinte al Senatului care are aerul că înţelege tot (şi încă ceva pe deasupra) nu sînt în stare să ţină în frîu „statul paralel“, „forţele ostile“, sabotorii calificaţi, preocupaţi strict de năruirea patriei. Păi, dacă nu sînt în stare, să plece! Să lase pe alţii la butoane. Sau poate, dacă actualul stat paralel e atît de viguros şi performant, ar fi înţelept să facem o rocadă: să instalăm statul paralel la guvernare şi să invităm statul propriu-zis la un stagiu de funcţionalitate „paralelă“, ca să-şi facă mîna, să-şi lucreze niţeluş muşchii…

N-am loc să inventariez toate întrebările cărora li se dau, zilnic, puzderie de răspunsuri şi nici o lămurire. În definitiv, „serviciile“ fac şi treabă bună sau sînt fundamental vicioase? Sînt ele anti-PSD (drept care, între altele, stimulează şi pilotează manifestaţiile de stradă din ultimul an)? Sau, dimpotrivă, manipulează protestele, fie ca să le compromită (reuşind, astfel, să consolideze imaginea guvernului), fie, mai rău, ca să le transforme în unelte inconştiente ale „străinilor“ care lucrează la dezmembrarea ţării?

Mai sînt şi alte „mărunţişuri“. Anchete prelungi nu reuşesc să clarifice prompt împrejurări evidente (în principiu). E dl Tăriceanu vinovat de mărturie mincinoasă? E dl Dragnea implicat în afacerea „Tel Drum“ (şi în altele, din Teleorman pînă-n Brazilia)? Dacă da, să ni se prezinte integral probele şi domnii cu pricina să tragă consecinţele faptelor lor. Dacă nu, să nu ne mai „distrăm“ la infinit cu suspiciuni şi subînţelesuri. O altă întrebare (pe care nu o pun pentru prima dată) ar fi: de unde a avut dl Dragnea fonduri pentru a-şi construi ditamai vila hollywoodiană în inima Alexandrei? Dar cu protocoalele astea zgomotos desecretizate cum e, de fapt? Sînt ele „scandaloase“, grave încălcări ale statului de drept (cum zic unii), sau sînt apă de ploaie, simple „aranjamente“ birocratice nesemnificative (cum zic alţii)? Dl Băsescu crede că anticorupţia e ceva bun sau că se cam exagerează? Dna Kövesi a fost sau nu la şpriţuri cu Ghiţă? Ş.a.m.d.

În general, scena politică şi cea mediatică sînt rupte în două: de o parte unii care vorbesc incontinent, mult, agitat, confuzionist, de cealaltă parte unii care vorbesc mai puţin decît ar trebui (îi includ aici pe dl preşedinte Iohannis şi pe dna Kövesi). Aflu tot felul de lucruri care nu mă interesează („mică istorie“, bîrfe de alcov, ştiri „rupătoare“, breaking, care nu rup nimic) şi nu aflu nimic clarificator despre lucrurile importante care mă interesează. Mă umplu de invidie comentatori ca Ion Cristoiu, sau Alina Mungiu-Pippidi, care par să ştie şi să priceapă tot! Eu, din contra, sînt lemn! Cum spuneam: cetăţeanul din mine e tot mai turmentat…

P.S. La orizont, întrevăd un pic de speranţă: (re)intrarea pe scenă a dlui Cioloş. Poate ne va livra un pic de normalitate. Sper să-şi găsească echipa de care are nevoie.

Puteţi comenta acest articol pe dilemaveche.ro.