În scandalul “Noi suntem Statul” se pare că se-ngroaşă gluma

Aceia dintre dumneavostră care urmăresc cu o oarecare constanţă însemnările mele zilnice au băgat uşor de seamă că am evitat să mă pronunţ prea des ori prea categoric în privinţa aventurilor cu iz de telenovelă politică, de roman ieftin, istorisite cu consecvenţă de Dan Andronic în cotidianul proprietate personală “Evenimentul zilei”.

De fapt, am scris doar o singură dată, pe la mijlocul lunii aprilie, despre ceea ce Dan Andronic numea afacerea Noi suntem Statul, intrigat de câteva articole de evidentă promovare publicate de Ion  Cristoiu atât pe blogul personal cât şi în ziarul aflat în proprietatea lui Dan Andronic.

Eram atunci convins, cum sunt, de altfel, şi acum, că totul a pornit de la un ordin dat de machiavelicul Traian Băsescu. Care dorea, mânat de ură, să se răzbune pe şefa DNA, d-na Laura Codruţa Kövesi. Pe care o socoteşte vinovată de toate relele ce i se întâmplă lui şi protejatei sale, d-na Elena Udrea. Mai cu seamă după ce fosta blondă fatală de la Cotroceni a fost condamnată, în primă instanţă, la şase ani de închisoare cu executare.

Am scris acel unic articol la foarte puţine zile după ce Dan Andronic a publicat ceea ce presa noastră a socotit a fi o fulminantă dezvăluire despre supra-numita Cina cea de taină. Masa dată de Gabriel Oprea, în propria lui casă, pentru a sărbători onomastica tovarăşului său de năzdrăvănii, de plagiate şi de aviatorism politic, Neculai Onţanu. La care, după spusele şi scrisele lui Dan Andronic, ar fi luat parte nu doar câţiva ofiţeri cu multe stele, ci şi d-na Kovesi, pe atunci încă procuror general al României, dl. Florian Coldea, pe vremea aceea prim- adjunct al directorului SRI, dar şi superiorul lui, dl. Liviu Maior, astăzi ambasadorul României la Washington.

Mai întâi, gazda atât de bizarei cine – de obicei mesele aniversare sunt date de sărbătorit şi au loc în casa acestuia ori la restaurant- , dl. Oprea, a negat prezenţa tripletei Maior- Coldea- Kövesi şi a amânat ori driblat invitaţia la o dezbatere televizată venită din partea lui Mihai Gâdea şi a Antenei 3. Un loc unde odinioară, pe vremea când era vicepremier, se simţea chiar foarte bine. Pe urmă, a ieşit  pe piaţă zvonul, nedezminţit de nimeni, că în cursul unor audieri oficiale desfăşurate totuşi, din câte se pare, în mare taină în cursul săptămânii trecute generalul Oprea ar fi recunoscut totul. 

Toate aceste zvonuri se suprapun peste enervarea evident în creştere a fostului preşedinte Traian Băsescu, deranjat, se pare, de amploarea dezvăluirilor lui Dan Andronic. Dezvăluiri care, pesemne, ar fi ieşit din planul stabilit iniţial, fostul şi actualul ziarist cu îndeletniciri complexe dând prea mult pe gură. Degeaba încearcă acum fostul preşedinte să limiteze proporţiile dezastrului făcând nesărate glume pe la televiziuni şi pe facebook despre viitoarea ocupare ordonată a Palatului Cotroceni de către Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Catastrofa de imagine este desăvârşită şi nimeni nu îl va mai spăla vreodată pe dl. Băsescu de bănuiala că şi-ar  di dobândit tocmai onest al doilea mandat prezidenţial.

Dar nu soarta lui Traian Băsescu, a lui Năstase ori a lui Geoană sunt interesante în acest moment. Nici pentru mine şi cred că nici pentru România. Ci însăşi cedibilitatea unor importante instituţii ale Statului, a persoanelor care le conduc, ca şi a celui care reprezintă România la Washington.

Evacuarea rapidă şi cam fără explicaţii plauzibile din schema SRI a generalului Florian Coldea reprezintă un indiciu că ceva nu a fost tocmai în ordine în funcţionarea instituţiei. Iar informaţiile că superiorul său ierarhic, dl. Maior, participa la întâlniri nocturne  evident nepermise de importanţa funcţiei, petrecea vacanţe de lux în ţări exotice, vacanţe despre care mai mult ca sigur că avea ştiinţă, dacă nu cumva chiar erau plătite de Sebastian Ghiţă care primea în schimb contracte mănoase cu tot felul de firme ale SRI sunt de natură să ne pună serios pe gânduri. La fel cum ridică serioase semne de întrebare prezenţa în seara alegerilor prezidenţiale din decembrie 1999 a d-nei Laura Codruţa Kövesi.

Toate aceste informaţii, veridicitatea lor, se cuvin rapid lămurite. De această operaţiune depinde nu doar credibilitatea respectivelor persoane şi ale instituţiilor pe care ele le reprezintă, ci însăşi credibilitatea preşedintelui Klaus Iohannis. Fiindcă în scandalul Noi suntem Statul se pare că se- ngroasă gluma.