1993-1996: PDSR, groparul anticoruptiei in comisii de ancheta

Pana prin 1993, puterea fesenisto-fedesenista nu s-a obosit a declansa campanii anticoruptie. Asta si pentru ca multi dintre componentii ei de frunte erau bagati pana peste cap in tot felul de afaceri

Pana prin 1993, puterea fesenisto-fedesenista nu s-a obosit a declansa campanii anticoruptie. Asta si pentru ca multi dintre componentii ei de frunte erau bagati pana peste cap in tot felul de afaceri dubioase, semnalate doar de presa. In februarie 1993, generalul MApN Gheorghe FLORICA, comisar-sef al Garzii Financiare, ameninta cu dezvaluiri socante despre coruptia la nivel inalt - afacerea "Dubatti" (import de pacura care s-a lasat cu comisioane grase), vanzarea flotei comerciale, dosarul "Apartamentul" (repartitiile preferentiale de vile de protocol si de apartamente catre demnitarii postdecembristi si clientii acestora) s.a. Florica a aparut in fata Parlamentului. Formidabilele dezvaluiri s-au rezumat la cateva balbaieli lipsite de coerenta. Personajul a fost zburat de la conducerea Garzii Financiare, dar pedeseristii la Putere au realizat ca, daca stau cu mainile in san apropo de scandalurile de coruptie al caror numar crestea dramatic, vor pierde teren in optiunile electoratului. Puterea de atunci (si de astazi) a gasit solutia care-i convenea, apeland la stravechiul principiu "daca vrei sa ingropi un scandal, infiinteaza o comisie". Si au infiintat, in mai 1993, Comisia parlamentara de ancheta a faptelor de coruptie, condusa de senatorul Romul Vonica. Dupa vreo doua luni, Vonica o dadea cotita si vorbea despre "lipsa incriminarilor din Codul penal pentru infractiunile de coruptie". Raportul final al comisiei anticoruptie a fost terminat dupa aproape un an si jumatate. Membrii acesteia care reprezentau Opozitia au acuzat musamalizarile operate de comisie in cazuri in care figurau fruntasi pedeseristi, si au intocmit un raport separat. Pe 6 octombrie 1994, cele doua rapoarte, cuprinzand aproape o mie de pagini, ajungeau in dezbaterea Camerelor reunite. Erau analizate 12 megaafaceri care au tinut prima pagina a ziarelor: "Megapower", vanzarea flotei comerciale si de pescuit oceanic, cumpararea unor avioane Airbus in timpul guvernarii Roman, importurile de zahar infestat si de grau mucegait etc. In anumite cazuri, se propunea inceperea urmaririi penale, dar "pestii mari" erau ocoliti de sanctiuni. Raportul "Vonica" a servit, asadar, mai mult istoriei si mai putin justitiei. Problemele serioase pentru PDSR au aparut o data cu anul electoral 1996. Presa nu mai prididea cu dezvaluirile actelor de coruptie ale pedeseristilor de frunte. Sesizand pericolul, presedintele Iliescu le-a pus in vedere "agamanilor" democratiei sociale sa renunte la aceste calitati, insa nu a avut succes. De ochii lumii, la Conventia Nationala din iulie 1996, s-a decis ca acei pedeseristi asociati de mass-media cu fenomenul coruptiei sa se prezinte de bunavoie in fata procurorilor. Era prea tarziu si nu a mai interesat pe nimeni deznodamantul juridic.