Concert cu invitatul special Sir Bryn Terfel

Publicat: 12.09.2019 14:34

Ultima actualizare: 03.08.2022 08:04

Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo, dirijată de Gareth Jones, a susţinut, la Ateneu, un concert cu Sir Bryn Terfel. În program au fost lucrări de Richard Wagner, Piotr Ilici Ceaikovski, Arrigo Boito, Kurt Weill, Rodgers & Hammerstein, Loewe & Lerner, Jerry Bock. Adevarul.ro a transmis acest concert.

Text de Ligia Ardelean

Richard Wagner (1813–1883), compozitor de crucială importanţă în istoria operei, a creat „drama muzicală” romantică pe texte poetice proprii, a inventat „melodia infinită” ştergând hotarele tradiţionalelor numere închise, a cromatizat abundent armonia prefigurând abandonarea sistemul tonal, a folosit leitmotivele ca tehnică inedită de limbaj. A materializat o concepţie originală asupra teatrului cântat, de la cadru şi acustică (faimosul Festspielhaus wagnerian din Bayreuth) la raportul de forţe între voce şi orchestră, ca intensitate sonoră, semnificaţie, rol în desfăşurarea acţiunii. Creaţia sa, monumentală la propriu şi la figurat, implică exacerbarea pe toate planurile, iar influenţa sa a fost covârşitoare atât asupra contemporanilor cât şi a urmaşilor.

Preludiul la ultimul act din „Lohengrin”, sugerând petrecerea de nuntă a Elsei de Brabant cu misteriosul Cavaler al lebedei (Lohengrin), este o strălucitoare piesă de virtuozitate orchestrală.

„Was duftet doch der Flieder” sau „Monologul liliacului” din „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg” (actul al II-lea) îi aparţine cizmarului poet Hans Sachs, notoriu şi-n realitatea istorică, maestrul maeştrilor în opera lui Wagner. Învăluit de parfumul „atât de dulce, de puternic, de plin” al florilor de liliac, el meditează la cântecul tânărului Walther: „Nicio regulă nu pare să i se potrivească şi totuşi e fără cusur (...) asemenea cântului de pasăre în dulcea lună mai.”

Tetralogia „Inelul Nibelungului” este prezentă în program prin secvenţe din „Walkiria”, partea secundă a ciclului. Personaj ei titular, Brünnhilda, este fiica zămislită de Wotan cu Erda, asemenea surorilor sale, celelalte walkirii. Spectaculoasa apariţie a acestor fecioare războinice este marcată prin „Cavalcada walkiriilor” în debutul ultimului act. „Despărţirea lui Wotan” şi „Vraja focului” constituie finalul; un monolog prin care zeul zeilor (în mitologia nordică) îşi ia adio de la Brünnhilda răpindu-i nemurirea pentru că i-a călcat porunca dar făcând-o inaccesibilă unui muritor de rând. „Rămas bun, temerar, minunat copil! (...) un foc nupţial să ardă pentru tine cum n-a mai ars pentru nicio mireasă.” Şi zeul focului aprinde „magica flamă” împrejurul Brünnhildei care, adormită de sărutul lui Wotan, se va trezi peste timp la o nouă viaţă prin sărutul eroului neînfricat, Siegfried.

Piotr Ilici Ceaikovski (1840–1893) compozitor definitoriu pentru baletul clasic („Lacul lebedelor”, „Spărgătorul de nuci” etc.) a introdus şi în celebra sa operă „Evgheni Oneghin” pregnante momente coregrafice precum Poloneza care deschide actul al III-lea – plastică imagine sonoră a unui bal din înalta societate petersburgheză de acum două secole.

Arrigo Boito (1842–1918), personalitate aparte a operei italiene romantice, s-a distins ca excepţional libretist al unor opere de Verdi şi Ponchielli, ca traducător al unor opere wagneriene dar, mai presus de toate, a oferit alternativa perenă şi mai cuprinzătoare – în raport cu sursa literară goetheană – la popularul „Faust” de Gounod prin „Mefistofele”, capodopera sa componistică. „Son lo spirito che nega” din primul ei act este un cinic şi sfidător autoportret al eroului titular, totodată o arie de mare efect din repertoriul de concert al vocilor masculine grave. Profund contrastante faţă de piesele anterioare, cele ce urmează sunt şlagăre din musical-uri triumfătoare pe Broadway şi pe marele ecran în deceniile de mijloc ale secolului trecut.

Kurt Weill şi a sa „Operă de trei parale” pe text de Bertolt Brecht apar aici prin „Moritat-ul lui Mackie-Şiş”; o baladă despre celebrul bandit londonez – introducere şi concluzie a acţiunii propriu-zise – intonată în maniera flaşnetarilor de un cântăreţ al străzii.

Richard Rodgers şi Oscar Hammerstein – cel mai de succes parteneriat artistic din istoria teatrului muzical american – sunt reprezentaţi de musical-ul „Pacificul de Sud”. Uvertura ne poartă în decorul exotic al unei insule din sudul Oceanului Pacific unde Emile, un proprietar de plantaţie, rememorează în cântecul Some enchanted evening acea „încântătoare seară” care i-a adus, la prima vedere, marea iubire.

Citește și: Al doilea concert al Orchestrei Academice de Stat „Evgeny Svetlanov“ de la Sala Palatului

Frederick Loewe şi Alan Jay Lerner – alt ilustru cuplu compozitor-textier – sunt incluşi în program prin musical-ul „Camelot”, despre regele Arthur, a sa lady Guenevere şi Cavalerii Mesei Rotunde; mai precis prin cântecul lui Arthur „How to handle a woman”. „Cum să te descurci cu o femeie? Iubeşte-o, doar iubeşte-o, pur şi simplu iubeşte-o!”

Jerry Bock este ales pentru final printr-o emblematică melodie din „Scripcarul pe acoperiş” – adaptare după Sholom Aleichem – musical-ul cu cea mai mare continuitate a reprezentărilor din istoria Broadway-ului. Cântecul lui Tevye-lăptarul, „If I were a rich man”, naiv vis de mărire al modestului fermier dintr-un sat de evrei ruşi, este totodată o opţiune fericită de a-şi încununa spectacolul, pentru orice showman.

RECITALURI ŞI CONCERTE CAMERALE

Joi 12 septembrie ora 17.00

Ateneul Român

CONCERT SIR BRYN TERFEL

ORCHESTRA FILARMONICII DIN MONTE CARLO dirijor GARETH JONES

Richard Wagner – Preludiul actului al III-lea din „Lohengrin”

„Was duftet doch der Flieder” din ”Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”

„Cavalcada walkiriilor”, „Despărţirea lui Wotan” şi „Vraja focului” din „Walkiria”

Piotr Ilici Ceaikovski – Poloneza din „Evgheni Oneghin”

Arrigo Boito – „Son lo spirito che nega” din „Mefistofele”

Kurt Weill – „Moritatul lui Mackie-Şiş” din „Opera de trei parale”

Rodgers & Hammerstein – Uvertura şi „Oh, what a beautiful mornin`” din „Oklahoma”