Şi unul, şi altul cu mari probleme în justiţie, şi unul şi altul nemaiştiind ce să inventeze pentru a stopa ori, dacă asta nu se poate, măcar a pune un bemol luptei anticorupţie.

Nu a fost deloc o fericire, nici pentru Daddy Dragnea, cel rămas orfelin prin înlăturarea din administraţia americană a celebrului domn Flynn, omul care îi mai făcea pe la Washington câte o lipeală, care îi procura pe bani grei câte o strapontină la nu ştiu ce cină populară pe unde mai trecea nu mai mult de cinci minute dl. Trump, nici pentru îngâmfatul şi agramatul Tăriceanu, nici pentru Olguţa, nici pentru madam Firea, prrimăriţa cu realizări zero , însă din ce în ce mai plină de ridicol, nici pentru haimanaua spurcată la gură Codrin Ştefănescu, nici pentru Doiniţa Pană, nici pentru căzutul în dizgraţie senator Şerban Nicolae să audă ceea ce au trebuit să audă vineri seară.

Şi anume:

1. Că preşedintele SUA apreciază adevărata democraţie. Aceea dorită de preşedintele Iohannis şi nicidecum simulacrul pe care îl teorretizează pesedeii şi aldiştii.

2. Că dl. Trump a aprobat şi apreciază felul în care s-a comportat în iarnă preşedintele Iohannis ca şi implicarea lui  în lupta împotriva reinstaurării corupţiei ca principală regulă de conduită. Aşa cum tânjau Dragnea şi Tăriceanu. Că dl. Trump apreciază atitudinea preşedintelui Klaus Iohannis şi nu furăciunile, minciunile, ticăloşiile puse pe hârtie de insul insignifiant şi cam sărăcuţ la minte pe care îl cheamă Florin Iordache. Care a ticluit la ceas de seară o ordonanţă ordinară spre a-i face pe plac lui Daddy, teleormăneanul cocoţat în jilţul de preşedinte al Camerei , adulatorilor şi acoliţilor lui care mai apoi au apărat pe WhatsApp ţara sau şefului Senatului, Tonel Călin Popescu-Tăriceanu.

E cum nu se poate mai clar că nu a fost defel pe placul nici unuia dintre corifeii guvernării de la Bucureşti să audă că preşedintele României este lăudat că ţara noastră şi-a făcut temele şi a alocat, ca urmare a unui decizii CSAT, al cărui preşedinte este nimeni altul decât preşedintele Iohannis, 2% din PIB pentru cheltuielile militare.

Drept pentru care, spre a le mai alina durerea şi a le face week-endul niţel mai suportabil, jurnalistul Ion Cristoiu, căruia unii încă îi mai spun „maestru”, a comis un text la fel de slinos şi de jegos precum îi era odinioară pleata. L-a publicat pe pestilenţialul cristoiublog. Se găseşte şi în fiţuica lui Andronic, Evenimentul zilei.

Citiţi-l spre a vedea până unde pot ajunge minciuna, dezinformarea şi reaua- credinţă.

Citiţi-l, însă nu uitaţi să vă puneţi înainte masca de gaze!