Viaţă de poliţist la Circulaţie. În intersecţie la 35 de grade

Agentul principal Cătălin Crînguş, în intersecţia de la Piaţa Universităţii              Foto: Eduard Enea

Printre cei pe care meseria îi obligă să înfrunte din stradă valul de caniculă din ultima perioadă se află şi agenţii de la Poliţia Rutieră.

Sunt cei care dirijează traficul din cele mai încinse intersecţii ale Capitalei sau care patrulează prin oraş în Loganuri fără aer condiţionat. Am încercat să intrăm pentru câteva ore în pielea lor, la o săptămână după ce un poliţist care făcea parte dintr-un filtru de rutină a fost lovit cu maşina de un om de afaceri aflat sub influenţa alcoolului şi se află în stare gravă la spital.

Ne-am întâlnit cu Poliţia în Piaţa Universităţii, unul din principalele noduri rutiere ale Bucureştiului, unde ne-au aşteptat trei agenţi de la Rutieră şi încă doi ofiţeri de la biroul de relaţii cu presa (pe care poliţiştii cu vechime îl numesc, ca pe vremuri, „biroul propagandă“). Trecătorii ridicau bănuitori din sprâncene în faţa acestei imagini, în care doi civili au fost înconjuraţi cu hotărâre de cinci oameni în uniformă. „P-ăştia îi prinseră cu ceva!“, s-a auzit vocea unui cetăţean.

Unul dintre cei trei agenţi are abia 22 de ani şi recunoaşte că nu doar de la căldură curg apele de pe el. Se află în prima zi de muncă şi are emoţii. A terminat şcoala în iunie, a făcut ceva practică şi acum şi-a agăţat insigna în piept şi pistolul la centură. Spune că şi-a dorit să fie poliţist, dar că nu e uşor să ieşi pe teren când n-ai nicio zi de experienţă şi părinţii tăi au văzut la televizor cum un agent a fost aproape omorât în timpul serviciului: „Am emoţii, normal, pentru că sunt în prima zi de muncă. Oamenii sunt imprevizibili şi nu ştii la ce să te aştepţi“. Cel mai în vârstă dintre agenţi face glume cu el: „Te-au învăţat la şcoală să dirijezi? Hai, că acuma intri în intersecţie!“.

Însă tânărul poliţist nu este împovărat din prima zi cu astfel de sarcini. Intersecţia de la Universitate este luată în primire de unul dintre cei doi colegi, agentul principal Cătălin Crînguş. Este tot un poliţist din noua generaţie, are 25 de ani şi deja trei ani de experienţă. Se vede că „biroul de propagandă“ nu aduce pe oricine la acţiunile cu presa: Crînguş e tras ca prin inel, are o uniformă impecabilă şi o privire care te face să uiţi toate bancurile cu poliţişti.

„Să ştiţi că eu chiar mă încadrez în tiparul acela de bărbat care şi-a dorit de mic copil să devină poliţist. M-a atras tot ce ţine de meseria asta, uniforma, procedurile. Şi dacă la unii copii această fascinaţie se stinge atunci când cresc, la mine a devenit şi mai puternică. Şi îmi place foarte mult ce fac“, ne spune Cătălin Crînguş.

„Un avertisment face mai mult decât o sancţiune“

Nu putem şti cât e adevăr şi cât e sarcină de serviciu în afirmaţia agentului principal Crînguş. Dar cert e că acest început de august nu e cel mai potrivit moment să-ţi iubeşti meseria atunci când ea te obligă să stai în mijlocul unei intersecţii la 35 de grade în termometre şi Dumnezeu ştie câte or mai fi la nivelul asfaltului.
Norocul poliţiştilor este că nu trebuie să stea permanent în interesecţii, ci doar atunci când traficul se îngreunează. În Bucureşti, asta se întâmplă, de obicei, în prima parte a zilei şi după-amiaza. „Căldura e o problemă în aceste zile, dar nu e un impediment major care să ne împiedice activitatea“, spune Cătălin Crînguş. 

E trecut bine de ora prânzului şi poliţistul trebuie să înfrunte canicula şi să fluidizeze traficul care devine tot mai aglomerat odată ce bucureştenii încep să iasă de la serviciu şi să se îndrepte spre case. Agentul dă din mâini şi ţine ritmul cu fluierul, în timp ce şoferii apasă pe pedale. Un taximetrist gesticulează nervos din spatele volanului, fără să fie prea clar ce-l nemulţumeşte. Crînguş spune că, atunci când e nevoie, intervine şi sancţionează inclusiv înjurăturile. Însă cea mai frecventă abatere a şoferilor este vorbitul la telefon.

„Personal, aplic foarte multe avertismente, pentru că, atunci când omul îmi dă impresia că înţelege pericolul social al faptei comise, consider că un avertisment verbal face mai mult decât o sancţiune scrisă. Mulţi înţeleg că au greşit şi ţin cont pe viitor, dar sunt şi persoane pe care le întâlnesc după
câteva zile după ce le-am sancţionat şi continuă să încalce legea“. 

O idee: sancţiuni adaptate la venituri

Din intersecţie, poliţiştii simt că respectarea legii este alimentată în principal de teama faţă de sancţiuni, mai ales atunci când cuantumul unei amenzi nu este uşor de suportat de către şofer.

„Ca o părere personală, cred că fiecare măsură ar trebui adaptată la nivelul de venituri al celui care comite infracţiunea (n.r. –  în prezent, punctul de amendă este de 105 lei, 10% din salariul minim brut pe economie). Pentru că sancţiunea de două puncte penalizare o aplici şi persoanei care are o situaţie financiară foarte bună şi nu este prea afectată de suma respectivă, dar o aplici şi celor cu o situaţie financiară mai puţin bună şi poate sunt ultimii bani pe luna aceea. E o diferenţă cam mare şi cred că aici ar trebui umblat, cum e şi în ţările occidentale, unde sancţiunile sunt echivalente cu veniturile. E o părere personală, din ce am putut să observ. Cele mai puţine abateri le întâlnim  la cei care au o situaţie financiară medie şi pentru care două puncte de amendă înseamnă o sumă deloc negljabilă“, spune agentul principal Cătălin Crînguş.

Nu înţeleg de ce unii oameni sunt nemulţumiţi că sunt opriţi de poliţie, în condiţiile în care n-au făcut nimic. Eu consider că e mult mai bine să fii oprit înainte să se întâmple ceva. Nu să ajungă poliţia la tine după ce ai consumat două beri şi ai făcut un accident. Cătălin Crînguş, agent principal Poliţia Rutieră