Iniţiatorii proiectului de lege care reglementează transferarea colecţiei de timbre la BNR, zece deputaţi PSD, unul de la PNL şi un independent, susţin că tezaurul ar putea fi deturnat dacă va mai rămâne în patrimoniul Poştei Române. Ultimul raport public al Curţii de Conturi întăreşte aceste temeri. De altfel, Poşta Română a negat vehement că mărcile poştale din tezaur ar aparţine domeniului public al statului.

Regimul juridic al proprietăţii asupra tezaurului de timbre nu a fost clarificat nici până în prezent. Cine este îndreptăţit să preia mărcile poştale? Care este valoarea reală a tezaurului filatelic? Când vor fi trecute în patrimoniul naţional timbrele care formează tezaurul? Sunt întrebări la care, din păcate, nici iniţiatorii proiectului de lege nu au găsit răspunsuri. Proiectul a trecut deja de Senat şi urmează să fie supus dezbaterii în Camera Deputaţilor, care este for decizional.

Iliescu a anulat titlul de tezaur

Poşta Română deţine, în prezent, una dintre cele mai mari colecţii de timbre din lume. Colecţia este formată din peste 15 milioane de mărci poştale româneşti şi străine, precum şi alte piese filatelice importante - machete originale, matriţele cu care s-au imprimat timbrele româneşti (inclusiv clişeele mărcilor „Cap de bour"), eseuri şi probe de tipar. Istoria tezaurului filatelic este una zbuciumată.

Iniţial, partea cea mai valoroasă din tezaur, veche de 100-150 de ani, s-a aflat în patrimoniul Fabricii de Timbre, subordonată Ministerului Finanţelor. În 1917, în timpul Primului Război Mondial, Bucureştiul a fost ocupat de nemţi, iar salariaţii fabricii au îngropat timbrele în curte, pentru a nu cădea în mâinile trupelor de ocupaţie. Ulte­rior, depozitarul mărcilor poştale a fost BNR.

În 1967, colecţia de timbre a fost transferată Poştei Române, iar în anul 1985, aceasta a revenit la BNR, unde a stat până în februarie 1990. Atunci, Ion Iliescu a emis Decretul 106/8.02.1990, prin care colecţia de timbre era din nou trecută în administrarea Poştei Române. Foarte important, din textul actului normativ a dispărut calitatea de „tezaur naţio­nal" atribuită până atunci colecţiei oficiale de timbre a României.

Transferul timbrelor s-a făcut fără inventar

Graba cu care s-a emis acest decret, în condiţiile în care pe străzile Bucureştiului încă se mai auzeau focuri de armă, a ridicat nenumărate semne de întrebare asupra motivelor reale ale transferării colecţiei. Mulţi ani mai târziu, Curtea de Conturi a stabilit că transferul timbrelor la Poşta Română s-a făcut ilegal. Astfel, predarea-primirea patrimoniului Conservatorului de timbre dintre BNR şi Ministerul Poştelor s-a făcut fără un inventar, fără descrierea fiecărei mărci poştale, fiind practic imposibil de împiedicat sustragerea unor timbre valoroase.

Un inventar a fost iniţiat abia în 2004, nefinalizat nici până în prezent. „Deoarece operaţiunile de predare-primire a Tezaurului Naţional Filatelic, din 1990, s-au efectuat numai scriptic, există suspiciuni privind autenticitatea unor mărci poştale din patrimoniul cultural naţional, cu semnificaţie istorică, vechime şi unicitate excepţională", se arată în raportul de audit al Curţii de Conturi.

Matriţă poştală din 1931, cu efigia celor trei regi: Carol I, Ferdinand şi Carol al II-lea


„Poşta dispune după bunul-plac"

Iniţiatorii proiectului de lege care prevede trecerea mărcilor poştale în administrarea BNR au pornit de la concluzia raportului Curţii de Conturi: „Ţinând seama de importanţa istorică şi culturală excepţională a valorilor care fac parte din Conservatorul Naţional de Timbre şi având în vedere riscurile la care aceste colecţii sunt expuse, în condiţiile în care Poşta Română este o entitate comercială, care poate dispune după bunul-plac de patrimoniul considerat comercial, considerăm că Banca Naţională a României poate fi cel mai demn şi nimerit depozitar al acestor valori unice ale patrimoniului nostru naţional".

Dan Dumitrescu, şeful Biroului Relaţii Publice din cadrul Poştei Române, susţine că instituţia are cele mai bune intenţii şi că nu se pune problema ca timbrele să fie înstrăinate. „Poşta nu se opune trecerii timbrelor la Banca Naţională, dar proiectul de lege este ambiguu, nu se specifică ce timbre vor trece", a declarat pentru „Adevărul" Dan Dumitrescu.

Afirmaţiile acestuia sunt însă contrazise de demersurile în justiţie ale instituţiei pe care o reprezintă. Astfel, Poşta Română a contestat în instanţă  decizia  Curţii de Conturi de a considera timbrele ca făcând parte din patrimoniul public al statului.

Poşta se consideră proprietară

Iniţiatorii proiectului de lege au adus o serie de argumente, care ar justifica întoarcerea timbrelor de patrimoniu în administrarea BNR. „Dificultăţile economice cu care se confruntă compania în prezent afectează în mod serios conservarea şi dezvoltarea colecţiei, iar faptul că aspectele culturale nu pot fi luate în considerare de managementul instituţiei a făcut să nu existe, în mod practic, personal de specialitate pentru conservarea şi valorificarea ştiinţifică a colecţiei", se arată în expunerea de motive.

Iniţiatorii legii atrag atenţia cu privire la „riscul ca, prin privatizarea sau restructurarea Poştei Române, colecţia de timbre să fie înstrăinată", fapt inacceptabil, acţiunea fiind similară cu privatizarea Arhivelor Naţionale ale României.

Matriţă poştală din 1931, cu efigia celor trei regi: Carol I, Ferdinand şi Carol al II-lea

Un alt argument în favoarea transferului timbrelor la BNR, potrivit deputaţilor, este acela că Poşta Română nu recunoaşte că mărcile poştale pe care le deţine aparţin patrimoniului public al statului şi consideră că acestea fac parte din patrimoniul privat al companiei. Acest fapt ar permite instituţiei să privatizeze colecţia de timbre la pachet cu activele instituţiei sau să folosească patrimoniul filatelic în diverse operaţiuni comerciale (ipoteci, asocieri în participaţiune etc).

 „Cineva a vrut să ascundă urmele"

Controlul Curţii de Conturi la Poşta Română, din 2010, a descoperit nenumărate  nereguli în administrarea colecţiei de timbre. Auditorii au stabilit că valoarea abaterilor constatate se ridică la peste 60 de milioane de euro. Auditorii au subliniat că una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă tezaurul filatelic este că nici până în prezent nu a fost clarificat regimul juridic al proprietăţii asupra timbrelor. Asta a determinat, susţin experţii Curţii de Conturi, „incertitudini în modul de înregistrare în evidenţa contabilă a valorii timbrelor".

Raportul mai menţionează şi neinventarierea Tezaurului Naţional de Timbre, acţiune dispusă la 7 mai 2004 şi nefinalizată până la data controlului. Preşedintele Federaţiei Filatelice Române, Leonard Paşcanu, susţine că intenţionat se tergiversează finalizarea inventarului, pentru a se masca furtul unor timbre foarte
valoroase.

„În 2004, când s-a început inventarierea, lipsea o parte din registrele de evidenţă. Ameninţaţi cu sesizarea poliţiei, cei de la Poştă au fost nevoiţi să scoată registrele. Acestea prezentau numeroase ştersături şi modificări, semn că cineva a vrut să ascundă urmele unor timbre valoroase. Incidentul a fost însă muşamalizat", a declarat pentru „Adevărul" Leonard Paşcanu.

"În 2004, când s-a început inventarierea, registrele prezentau numeroase ştersături şi modificări, semn că cineva a vrut să ascundă urmele unor timbre valoroase. Incidentul a fost însă muşamalizat.''
Leonard Paşcanu preşedinte Federaţia  Filatelică Română

60 de milioane de euro este prejudiciul stabilit de Curtea de Conturi la Muzeul Naţional Filatelic.

Timbre „Cap de bour" false

Potrivit raportului de audit, predarea timbrelor de la BNR la Poşta Română, în 1990, s-a făcut numai scriptic, existând suspiciuni privind autenticitatea unor mărci poştale din patrimoniul cultural naţional. Este vorba de 215 mărci poştale din emisiunea I „Cap de  bour" (foto medalion), anul 1858, în valoare de 11,5 milioane de lei (2,6 milioane de euro), asupra cărora expertul german  Fritz Heim­buchler s-a pronunţat a fi false. Suspiciuni privind autenticitatea planează şi asupra a 660 de timbre din emisiunea a II-a „Cap de bour" 1858 şi Principatele Unite 1862 şi 1864, în valoare de 2,4 milioane de lei (550.000 de euro). 

Reprezentanţii Muzeului Filatelic au dubii cu privire la concluziile expertului german."Fritz Heimbuchler a expertizat direct doar trei timbre Capete de bour. Res­tul le-a analizat după imagini scanate. De aceea, expertiza lui lasă multe semne de întrebare. Există, într-adevăr, suspiciuni că ar fi fost înlocuite. Până nu le vom evalua din nou nu ne putem pronunţa", a declarat Ioan Cristescu, directorul Muzeului Filatelic.

Inventarierea timbrelor,  în regim de urgenţă

Muzeul Naţional Filatelic, în custodia căruia se află colecţia de timbre, a fost înfiinţat abia în 2004. Instituţia a primit câteva încăperi în incinta Muzeului Naţional de Istorie, de pe Calea Victoriei. Muzeul se confruntă cu nenumărate probleme, de la lipsa unui laborator de res­taurare şi a personalului aferent până la neacreditarea instituţiei de către Ministerul Culturii, aşa cum prevede legea în cazul muzeelor de importanţă naţională.

Noul director al Muzeului Naţional Filatelic, Ioan Cristescu, este chiar muzeograf de meserie şi pare decis să pună ordine în instituţie. El susţine că a luat măsuri pentru urgentarea inventarierii colecţiei de timbre. „Acum, inventarierea se face nu numai scriptic, în registre, dar şi electronic, cu ajutorul unui soft special. Inventariem, zilnic, aproximativ 300-400 de timbre, pentru ca operaţiunea să se finalizeze până la sfârşitul anului", a declarat directorul.

Odată cu inventarierea, se va actualiza şi valoarea timbrelor, dar nu la cea de circulaţie, din cauza vidului legislativ. „Mai întâi se verifică fiecare timbru în cataloagele internaţionale de profil. În paralel, se fac două evaluări: valoarea de circulaţie şi valoarea de inventar. Deocamdată, nu există cadrul legal pentru a echivala valoarea de inventar cu cea de circulaţie", a mai precizat directorul.

"În paralel, se fac două evaluări: valoarea de circulaţie şi valoarea de inventar. Deocamdată, nu există cadrul legal pentru a echivala valoarea de inventar cu cea de circulaţie.''
Ioan Cristescu director Muzeul  Naţional Filatelic

Timbre vechi şi noi din toate ţările

Tezaurul filatelic al României este format din mărcile care au aparţinut fabricii de timbre (până în 1917). La acestea se adaugă emisiunile de timbre străine primite la schimb de România, în calitate de membru fondator a Convenţiei Poştale Universale.

În 1890, Uniunea Poştală Universală (UPU), acum organism ONU, a luat decizia ca fiecare ţară afliată să trimită celorlalţi membri ai Uniunii serii din toate timbrele emise. Astfel, România, la fel ca toate celelalte membre UPU, deţine o colecţie completă din timbrele emise de statele componente.

În mod paradoxal, timbrele din tezaur nu fac parte din patrimoniul naţional. Până în prezent, doar 17 timbre din tezaur au fost clasate în patrimoniul naţional. Nici colecţionarii particulari nu se înghesuie să-şi claseze colecţiile. Asta pentru că, odată trecute în patrimoniu, mărcile au un regim special, neputând fi scoase din ţară sau vândute decât cu acordul statului.