Cum nu putea să nu se bage in seamă şi să nu deschidă gura, îndată după ce şi-a văzut mărită cu prioritate nemeritata leafă de parlamentar, şi-a dat cu părerea şi insul veşnic umflat în pene pe nume Călin Popescu-Tăriceanu. Şeful unui partid minuscul, cu un număr neprecizat de membri care a ajuns preşedintele Senatului României nu prin forţe şi merite proprii (pe care, de altminteri, nici nu le are), ci graţie asocierii cu PSD.

S-a apucat insul acesta care tot se iluzionează că onoarea se câştigă prin pronunciamente şi prin declaraţii, care îşi cumpără lăudători de genul tristei figuri a lui Emil Constantinescu oferindu-le dregătorii gras plătite din bugetul ţării, să vorbească şi el ca să nu tacă. Dovedind ce bine seamănă la mentalitate cu pretinsul lui duşman Traian Băsescu.

Speriat că profesorii nu vor înghiţi minciuna coaliţiei PSD-ALDE şi că îşi vor pune în aplicare ameninţarea cu greva generală, îngâmfatul complet lipsit de orice urmă de substanţă morală şi intelectuală, Anton Călin Popescu-Tăriceanu, individul care crede că mintea se cumpără precum costumele Armani, care nu ştie să construiască aşa cum trebuie acuzativul în limba română, care numai Dumnezeu ştie cum a promovat Bacalaureatul, a debitat zilele acestea prostie după prostie. Iresponsabilitate după iresponsabilitate.

A repetat Tonel Popescu-Tăriceanu mecanic exact aceleaşi prăpăstii pe care le scotea pe gură, pe vremea când era preşedinte, inenarabilul Traian Băsescu. Cel cu care se compară în lipsă de minte şi minciună. A spus senatorul Tonică, fostul manechin de la Apaca, precum Băsescu, trimisul lui Ceauşescu la Anvers, că profesorii nu lucrează 8 ore pe zi, că au patru luni de concediu pe an, că trebuie să se mulţumească cu ceea ce li se oferă, adică cu promisiunile fără acoperire ale Olguţei, că dacă nu se mulţumesc li se va lua până şi dreptul de a mai spera că le-ar putea fi cândva ceva mai bine.

Individul acesta care are mari probleme în justiţie, a cărui profesiune este minciuna, care crede că dacă te dai ţanţoş poţi să îi păcăleşti pe oameni făcându-i să creadă că eşti mult mai mult decât un fanfaron de cea mai joasă speţă, ar face foarte bine să îşi înghită vorbele înainte de a le da drumul pe puturoasa-i gură. Căci o fi mers ulciorul lui de preţ de 27 de ani la apă, însă nu e defel exclus să crape în al 28-lea.