Secretele Mineriadei/ Cum a fost lăsat Mănucu pe drumuri

„Adevărul“ publică astăzi ultima parte a interviului cu inginerul care a scos Mineriada la lumina zilei. Gheorghe Dobre, care l-a dat afară din serviciu pe Mănucu şi care acum ocupă un post călduţ în ministerul condus de Udrea, se spală pe mâini de sacrificarea „acarului“.

Fost inginer la Regionala CFR Craiova, Ioan Mănucu (66 de ani) a reuşit să întârzie, pentru două ore, venirea minerilor în Capitală, „programată" pentru data de 14 iunie, la ora 2.00 dimineaţa. Din ordinul său, instalaţia electrică a căii ferate între punctele Lainici - Valea Sadului a fost decuplată, iar trenurile care mergeau pe direcţia Petroşani - Craiova - Piaţa Universităţii au rămas fără curent.

Mai citeşte şi:

Secretele Mineriadei: Omul care a scos Mineriada la lumina zilei

Dispoziţia lui Mănucu nu s-a menţinut mult timp, pentru că vestea a ajuns cu rapiditate la „Centru". Minerii care veneau la Bucureşti să apere democraţia cu bâta ­şi-au continuat astfel drumul, în acelaşi „regim prezidenţial", fără oprire până la destinaţie. Gestul său nu a convenit superiorilor „aserviţi politic" - cum le spune inginerul celor care l-au scos din sistem -, iar aceştia ­l-au trecut pe „linie moartă".

Bizara amnezie

Gheorghe Dobre, directorul Regionalei CFR Craiova, i-a desfăcut contractul de muncă lui Ioan  Mănucu chiar a doua zi, motivând că acesta „a periclitat siguranţa circulaţiei transporturilor feroviare", lucru evident fals. Descumpănit, actualul pensionar povesteşte, după două decenii, cu lux de amănunte, despre momentele crâncene în care a fost inamicul numărul unu al regimului Iliescu pentru că a scos Mineriada la lumina zilei.

Gheorghe Dobre a reacţionat la articolul din ediţia de ieri a ziarului „Adevărul", explicând că „ancheta în urma căreia Mănucu a fost demis din funcţie a fost făcută la Bucureşti. Oricum, instrucţiunile de atunci sunt valabile şi acum, pentru că Mănucu a operat în condiţii necontrolate, iar pe calea ferată regulile sunt reguli!

Obligaţia de serviciu a lui Mănucu era să întreţină trenurile în mişcare, nu să le decupleze pentru că, atunci când scoţi de sub tensiune un tren, acesta poate scăpa de sub control". Dobre susţine că nici el, nici Mănucu nu aveau de unde să ştie de existenţa trenurilor care plecau din Petroşani, pentru că erau amândoi în afara programului. „Nimeni nu te anunţa că pleacă trenuri suplimentare".

Dobre se spală pe mâini de acuzaţiile lui Mănucu, aruncând vina în ograda celor de la Bucureşti. „Circulaţia aia era aprobată de la Bucureşti, domnule. În plus, nu circulau numai trenuri de mineri. Erau şi altele. Eu n-am avut nicio implicaţie, n-am ştiut de trenuri. Ştia Mănucu, doar el nu era la prima abatere de acest gen! ­Să-şi aducă aminte când era secretar de partid în '89 şi a trimis oameni la Timişoara!"

Când vine vorba despre articolul din „Adevărul" din data de 16 iunie 1990, în care motivează, sub semnătură proprie, desfacerea contractului lui Mănucu, Dobre devine, brusc, amnezic. „N-a fost iniţiativa mea, asta o spun sigur. Dar nu mai ştiu care a fost contextul articolului, nu mai reţin, a trecut mult timp. Mă iertaţi, nu vreau să vorbesc decât dacă ştiu sigur...".

"Anchetarea lui Mănucu a fost făcută la Bucureşti. A operat în condiţii necontrolate, iar regulile sunt reguli."
Gheorghe Dobre
fost director la Regionala
CFR Craiova

Ioan Mănucu, fost inginer: „Totul era gândit să fie în ceaţă. Nu i-am lăsat!"

Gheorghe Dobre l-a trecut pe Ioan Mănucu pe „linie moartă“

„Adevărul": Au fost multe presiuni asupra dumneavoastră în seara de 13 iunie 1990?

Ioan Mănucu: Sigur că da! S-a prezentat chiar şi un procuror de la Parchet, pe la ora 12 noaptea, Dimon îl chema, parcă. El a părut că înţelege situaţia.

Şi care a fost soluţia?

Până la urmă, s-au pus la dispoziţie locomotive Diesel şi au dus vreo patru trenuri la Bucureşti. Deci, minerii au ajuns pe lumină - şi au plantat flori în Piaţa Univeristăţii, „au luat interviuri"... Cei care au venit să mă înlocuiască aveau putere mai mare decât mine, normal. Şi atunci au zis: «Nu merg cu locomotive pe curent electric, merg cu Diesel». A fost o alternativă a Căii Ferate. Au început apoi să apară telefonograme cu număr de la minister, deci, se ştiu persoanele în cauză. Că, altfel, totul era gândit să fie în ceaţă. Nu i-am lăsat!

Cum s-au dat aceste dispoziţii?

Ele se transmit prin căile de comunicaţii ale Căii Ferate, nu trebuiau neapărat să treacă pe la mine.

Şi unde schimbau locomotivele?

La Petroşani, acolo era toată situaţia. Deci, când eu am intervenit, niciun tren nu era plecat din Petroşani.

Care era exact raza dvs. de acţiune?

De la Craiova la Petroşani, de la Craiova la Calafat, Piatra-Olt şi Orşova, plus bazinul carbonifer al Olteniei. Şi de aici şi dispoziţiile, şi competenţa, şi rezultatele. Apoi, manevrele şi competenţa au fost transferate către exterior de directorul Dobre prin două mijloace - intervenţiile în ziarul „Adevărul" şi prin faptul că mie mi-au desfăcut a doua zi contractul de muncă şi au cerut să fiu cercetat penal de Parchet.

V-au scos imediat din sistem...

Da. Incompetenţă crasă, aservire politică...

Cum motivau desfacerea contractului de muncă?

Bănuiesc, ca element de scuză pentru Dobre, că n-a dus trenurile la timp la Bucureşti. Ulterior, toată conducerea Căii Ferate s-a dezis de aceste trenuri. N-a mai vrut să răspundă nimeni de ele. Când a fost să scrie la Parchet, s-a dezis. Explicaţia pe care am primit-o eu e că mi s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv că aş fi periclitat siguranţa circulaţiei transporturilor feroviare.

Cum v-au anunţat?

Prin decizie, care a venit a doua zi la serviciu. Miercuri a fost 13, joi a fost 14, vineri 15 - când am primit eu decizia. Sâmbătă şi duminică era liber. Atenţie! Sâmbătă seară, Petre Roman, prim-ministrul României, spunea că Guvernul României nu este implicat în aducerea trenurilor cu mineri la Bucureşti - asta a fost declaraţia de presă făcută în faţa jurnaliştilor străini la Bucureşti. Duminică seara, acelaşi Petre Roman insista că Guvernul României chiar a declarat că a încercat să oprească venirea trenurilor la Bucureşti. În aceste condiţii, un director regional, care i-a desfăcut contractul de muncă inginerului Mănucu, ce-ar trebui să facă? Să zică: «Vino, mă, de mâine la muncă, şi vezi-ţi de treabă, dă hârtiile încoace!» Asta în condiţiile în care Dobre a fost cunoştinţă apropiată mie, până atunci. Soţia lui mi-a fost colegă de facultate...

"Pe Dobre, PSD l-a făcut prefect, PD - ministru, iar acum adoptă o atitudine retrogradă faţă de evenimente."
Ioan Mănucu
fost inginer

Minerii circulau în regim „prezidenţial"

Aţi fost în gară când au trecut minerii?

Nu. Dar, de obicei, circulau în regim „prezidenţial" - fără oprire până la Bucureşti. Dobre răspundea de Craiova.

Şi de Bucureşti?

Era de competenţa organelor de anchetă de la Parchet să decidă asta. Au fost date nume, persoane de la Regionala Craiova şi omologii lor de la celelalte regionale pe unde treceau trenurile - Petroşani, Videle. Acum nu mai există. Responsabilitatea ar putea fi bine identificată: iei ştatul de funcţii din ziua respectivă. Dar era vorba de o încrengătură, trenurile n-au circulat, au fost aduse la Bucureşti. Sunt nişte lucruri care, ca şi societatea noastră, dacă nu sunt clarificate, rămân în ceaţă permanent. Şi ne întrebăm de ce suntem aşa cum suntem. Pentru că fugim de răspundere!

Dobre fusese înştiinţat dinainte?

Nu se putea să nu ştie un director că trece un tren pe magistrala lui! Activitatea CFR este perfect şi în totalitate reglementată. Dacă, totuşi, apare vreo chestiune care nu e reglementată, este responsabilitatea şeful locului de muncă. Eu am zis: se interzice circulaţia trenurilor cu mineri de la Petroşani la Bucureşti. Şi, odată cu această interzicere, ca să poată să le ducă, au trebuit să dea ordine. Şi atunci au apărut telefonograme de la „Direcţia Mişcare" şi „Comercial Bucureşti", care nu erau date până atunci şi au început să intre nu în legalitate, ci în normalitate.

Câte trenuri erau şi câte aţi oprit?

Două au fost influenţate direct, două - mai puţin. Două au fost afectate imediat de scoaterea de pe tensiune - decizia mea. Şi celelalte abia urmau să plece. Le-am prins exact când erau formate şi urmau să plece.

Aţi discutat vreodată cu mai-marii puterii, cu Petre Roman, de exemplu?

Am fost la el pe 13 decembrie 1990. «Domnule, vreau să-l cunosc pe Mănucu», a zis Roman. Am fost la el şi i-am spus simplu: «Sunt Mănucu, iginerul, cred că dumneavoastră cunoaşteţi mai bine decât mine problema circulaţiei trenurilor de la Petroşani la Bucureşti. Eu vreau doar repunerea mea în drepturi».  Şi el i-a scris ministrului:  «Domnule Ministru Pană, operaţi repunerea în drepturi, atrageţi atenţia conducerii Regionalei să nu exercite presiuni». Ei, au tot făcut presiuni până în '93, cu un an înainte de a ieşi eu la pensie.

Ce s-a întâmplat cu ­Dobre mai târziu?

Dobre a încercat permanent să o ameţeasă, inclusiv acum vreo trei, patru ani, când era Ministru al Transporturilor. E cazul specific. PSD l-a făcut prefect, PD - ministru şi, atât el cât şi preşedintele, adoptă o atitudine retrogradă faţă de evenimente.

„Locomotiva Mineriadei" a făcut carieră

Pe Gheorghe Dobre, evenimentele din iunie 1990 l-au găsit în funcţia de director al Regionalei CFR Craiova. Rămas, pentru miile de golani din Piaţa Universităţii, cu supranumele de „locomotiva Mineriadei", Dobre a avut o carieră politică spectaculoasă. A fost întâi pesedist, dar a migrat „la timp" către PD (PDL) şi s-a menţinut în circuitul funcţiilor bune din administraţie. Apogeul carierei sale a fost atins în decembrie 2004, când a fost numit în funcţia de ministrul al Transporturilor. 

Din 2006 a ocupat funcţia de secretar general adjunct în Ministerul Integrării Europene, iar ulterior a fost „reciclat" ca secretar general la Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi ca secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Gheorghe Dobre l-a înfierat pe inginerul Ioan Mănucu într-un text publicat de ziarul „Adevărul" în 16 iunie 1990 (facsimil). În numele Regionalei CFR Craiova, Gheorghe Dobre dădea explicaţii pentru concediarea lui Ioan Mănucu, încercând să-i convingă pe cititori că acţiunea inginerului nu a fost „o întâmplare", ci un act extrem de grav.

Dobre semna un text care astăzi, două decenii mai târziu, îl arată ca pe un pion disciplinat al sistemului care a regizat  cea mai sângeroasă Mineriadă: 

„(...) În ziua de 13. VI. 1990, ora 20.30, inginerul Mănucu Ioan, şeful Secţiei Instalaţii Fixe de Tracţiune Electrică Craiova, care nu era în timpul serviciului, s-a prezentat la dispecerul energetic feroviar şi a procedat abuziv la întreruperea alimentării cu energie electrică a reţelei de tracţiune feroviară pe distanţa Valea Sadului - Lainici. (...) Acţiunea sa, care contravine reglementărilor specifice şi disciplinei feroviare, a fost determinată, aşa după cum a declarat, de convingeri personale, în scopul împiedicării circulaţiei trenurilor cu mineri care se deplasau din Valea Jiului spre Bucureşti. (...) Considerând abaterea deosebit de gravă, săvârşită abuziv, în timpul când, legal, Mănucu Ioan nu era de serviciu, cu mijloacele tehnice ale statului, ci nu cu mijloace personale!... şi luând în considerare faptul că nu a respectat disciplina de muncă şi atribuţiile de serviciu cuprinse în regulamentul de funcţionare a instituţiei, Consiliul de Administraţie (n.r. - al Regionalei CFR Craiova), cu acordul liderilor sindicali, a hotărât desfacerea disciplinară a contractului de muncă al inginerului Mănucu Ioan şi sesizarea organelor de urmărire penală. (...)".