Săptămâna manipulării

Încheiem o săptămână în care evenimentele s-au aglomerat, s-au suprapus, s-au amestecat, ignorând canicula, înfruntând şi contrazicând prejudecata în conformitate cu care vara ar fi un sezon mort, iar august luna concediilor şi a liniştii absolute. O lună în care îndeobşte nu se întâmplă nimic notabil şi pentru care definitorie ar fi doar monotonia.

În realitate, nici una din cele şapte zile ale săptămânii ce se sfârşeşte nu a fost una oarecare, nici una nu a trecut fără a aduce cu sine câte un eveniment. Specificitatea negativă a acestei luxurianţe de fapte şi de întîmplări e că mai nimic din ceea ce s-a petrecut în decursul ultimelor şapte zile nu a izbutit să depăşească zona maladivă a confuziei politice, economice şi morale, a reactivării stării de război intern de multă vreme diagnosticat de analiştii occidentali.. O confuzie care nu este decât simptomul cel mai acut al unei vieţi sociale profund alterate, cangrenate, ale cărei dimensiuni alarmante sunt evidenţiate de “dezbrăcările” aduse cu sine de campania electorală al cărei start a fost furat de toţi competitorii, fără excepţie.

Din păcate, unii dintre aceşti şi-au piedut prematur suflul, se dovedesc deja incapabili să îşi identifice adevăratul adversar şi îşi consumă muniţia asupra celor cu care firesc ar fi fost să se alieze. Alţii se autodevoră. De deruta şi orbirea lor profită, maximizându-şi şansele de câştig, exact aceia ce pornesc la luptă din poziţia de favoriţi, cu toate că această poziţie nu e justificată prin nimic. Prin nimic, mai puţin de măiestria cu care ştiu să se slujească de minciună, de fals, de manipulare. O măiestrie iresponsabilă, criminal indiferentă la perspectiva ca mistificările de acum şi pomenile electorale ale prezentului să fie decontate în cel mai dur chip cu putinţă încă din primele luni ale anului 2015.

Principalul şi cel mai nociv emiţător de minciuni este însuşi Guvernul României. Acesta interpretează şi manipulează după bunul plac şi în interes propriu statisticile economice, doseşte ceea ce nu îi este convenabil din ele, se joacă ireponsabil cu aritmetica, opune cifrelor seci şi îngrijorătoare ironiile răsuflate şi auto-plagiatoare ale prim-ministrului Victor Ponta, contrazice realitatea cu invectivele în care s-a specializat spurcatul la gură Mirel Palada, individ grosier cu funcţie de „adaos comercial” al minciunii guvernamentale, cu “sufletul” ridicat la rang de instanţă economică supremă de “inocenta” doamnă Ioana Petrescu. Acestora li se asociază neştiinţa mimată a d-lui Liviu Voinea, căruia prea desele prezenţe prin studiourile Antenei 3 i-au afectat grav calitatea expertizei, raţionalitatea gândirii, eficienţa acţiunii, prestigiul academic şi, mai presus de toate, relaţia onestă cu adevărul.

Cel de-al doilea emiţător de neadevăruri se identifică cu Antenele însele, mai exact cu întreg trustul Intact al de acum condamnatului şi încarceratului securist dovedit Dan Voiculescu. Apărate, e drept, pe faţă doar cu jumătate de gură de dl. Ponta însuşi, girate însă în acţiunile lor nocive  de numeroasele-i prezenţe în programele şi studiourile lor, ocrotite şi stimulate să îşi mintă telespectatorii de un Consiliu Naţional al Audiovizualului profund partizan şi complet nefuncţional, confiscând cu înalte binecuvântări şi la vedere protecţii adevărul însuşi şi înlocuindu-l cu minciuna şi intoxicarea de cea mai joasă speţă, Antenele  felixiene îşi plâng cu lacrimi de crocodil stăpânul organizând zilnic, 24 de ore din 24, mineriade ale căror victime sunt instituţiile Statului. O fac obliterând justiţia, realitatea şi dreptul la liberă şi corectă informare al românilor, divizându-i  şi antagonizându-i.

Pentru a-şi depăşi cotidian propriile recorduri de malversaţiuni şi dezinformare, componenţii echipei de zgomote, blesteme şi interjecţii de la Antene şi-au găsit asociaţi. Persoane ce şi-au pus în joc şi subminat propria respectabilitate şi trecutele prestigioase cariere, care îşi joacă la ruletă antecedentele profesionale meritorii, simpatia şi credibilitatea de care se bucură în rândul marelui public cauţionând prin intervenţii descalificante imensa minciună în conformitate cu care un verdict perfect motivat de necesitatea de a pedepsi măcar una dintre potlogăriile de-o viaţă ale lui Dan Voiculescu ar fi o încercare de a se pune căluş cuvântului liber. Din naivitate, din proastă informare, din necesitatea de a-şi plăti datorii materiale sau morale faţă de un trust de presă profund imoral, aceste personalităţi ale vieţii publice emit nesfârşite şi caraghioase peroraţii. Unele dintre ele inventează cu patetisme disperate comparaţii jignitor- mincinoase între Antene şi Radio Europa liberă şi ameninţă cu chemarea în justiţie prin răvaşe defective de informare, de logică, de gramatică şi de punctuaţie pe cei ce le dezvăluie inconsistenţa argumentaţiei, caraghioslâcul demersului şi acţiunea culpabilă de corupere şi măsluire a adevărului şi a memoriei pe care au pretins ani de-a rândul că le apără.

La 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie, slujbaşii Antenelor şi asociaţii lor la priveghiuri nocturne readuc în actualitate cuvântul terorist. Se manifestă ei înşişi ca terorişti ai prezentului. Dar dacă, cel puţin până azi, nici unul dintre teroriştii despre care se vorbea acum 25 de ani nu a dobândit chip, teroriştii de acum s-au aliniat la ordin şi la vedere ori la telefon în cursul săptămânii încheiate.  

Vorbele şi faptele lor mi-au provocat tristeţe, mi-au provocat dispreţ, mi-au provocat şi milă. Dar şi un imens hohot de râs pentru modul afon în care  interpretează partiturile compuse, avizate şi parafate de Mogul între două înghiţituri de varză şi de cârnaţi, stropite cu zaibăr, în chiar seara de dinaintea arestării.