Roşia Montană – ziariştii momiţi se dau în concediu

Robert Turcescu şi Ioan T.  Morar, plimbaţi de Roşia Montană Gold Corporation în Noua Zeelandă, spun că sunt în vacanţă şi nu vor să comenteze implicaţiile etice ale acceptării unei astfel de invitaţii. În prima zi după lungul drum parcurs până în celălalt capăt al lumii, ziariştii români s-au bucurat de frumuseţile Auklandului, cel mai mare oraş al ţării.

Ştiri pe aceeaşi temă

Citeşte şi:
ŞMECHERIE Secretarul primăriei s-a acreditat ca ziarist al "Monitorului Primăriei" la meciurile Poli Timişoara

Lista ziariştilor care au pornit în căutarea aurului şi a cianurilor neozeelandeze a fost completată ieri de alte cinci nume. Potrivit paginademedia.ro, pe lista „turiştilor" s-au mai adăugat Sorin Freciu (preşedintele Consiliului de Administraţie al Realitatea-Caţavencu), Rareş Bogdan (director la „Ziua de Cluj"), Livia Dilă (emisiunea „6! Vine presa", de la B1 TV), Roxana Voloşeniuc (redactor-şef „Elle") şi Corina Vinţan (managing Partner Links Associates).

La aceştia se adaugă alte nume grele din presă, printre care Ioan T. Morar (scriitor şi membru fondator al revistei „Academia Caţavencu"), Vlad Macovei (redactor-şef „Evenimentul zilei"), Emil Hurezeanu (preşedintele trustului Realitatea-Caţavencu), Floriana Jucan (directorul revistei „Q Magazine"), jurnalistul Robert Turcescu şi Dragoş ­Nedelcu (membru în Consiliul de Administraţie în trustul Realitatea-Caţavencu).

Ce spun codurile deontologice

Acceptarea, de către jurnalişti, ca sejurul din Noua Zeelandă să le fie finanţat de către RMGC intră în coliziune cu unele prevederi ale codurilor deontologice din domeniul mass-media. Astfel, Codul Clubului Român de Presă spune:

"În exercitarea profesiei şi în relaţiile pe care le întreţine cu autorităţile publice sau cu diverse societăţi comerciale, ziaristului îi sunt interzise înţelegeri care ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa sa. (...) Nu trebuie acceptate niciun fel de privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care pot compromite integritatea ziaristului".

De asemenea, Codul Deontologic Unic elaborat de Convenţia Organizaţiilor de Media precizează: "Jurnalistul nu va accepta cadouri în bani, în natură sau orice alte avantaje care îi sunt oferite pentru influenţarea actului jurnalistic. Dacă un jurnalist participă la deplasări în interes de serviciu la care a fost invitat, va face publică modalitatea de finanţare a deplasării. În exercitarea profesiei şi în relaţiile pe care le întreţine cu autorităţile publice sau cu diverse persoane juridice de drept privat (societăţi comerciale, fundaţii, asociaţii, partide, etc), jurnalistului îi sunt interzise înţelegeri care ar  putea afecta imparţialitatea sau independenţa sa.

Ce spun „călătorii"

Jurnalişti care au acceptat invitaţia companiei Roşia Montană Gold Corporation de a merge în Noua Zeelandă pentru zece zile. Alături de cei 11, au mai mers şi Rareş Bogdan (director „Ziua de Cluj") şi Corina Vinţan, Managing Partner Links Associates.: de la stânga la dreapta: Doru Buşcu, Floriana Jucan,Dragoş Nedelcu, Ioan T.  Morar şi  Livia Dilă



Dacă unii dintre jurnalişti se feresc să spună că au plecat în vacanţă pe banii Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), alţii recunosc fără să se sfiască. „Da, sunt în Noua Zeelandă, este foarte frumos", a mărturisit Ioan T. Morar, care a precizat că se află în concediu. Întrebat de ce a acceptat invitaţia RMGC, jurnalistul a răspuns: „Pentru că e frumos, pentru că mi s-a propus şi pentru că voiam să văd dacă este adevărat că pericolul cianurilor este atât de mare cum se spune în România".

„În Noua Zeelandă chiar se aplică acea tehnologie şi vreau să văd dacă este adevărat că oamenii fac baie în lac, dacă e adevărat că oamenii beau apă după ce a trecut prin baia de cianuri, vreau să văd asta", a mai declarat Morar. Cu toate acestea, a spus că în prima zi a vizitei în Noua Zeelandă nu a ajuns la minele de aur, ci a văzut frumuseţile Auklandului. Şi Floriana Jucan a scris pe blogul său că a ajuns în oraşul neozeelandez.

Contactat de „Adevărul", Robert Turcescu a precizat în repetate rânduri că este în concediu, evitând să spună unde. „Detalii despre ce am făcut în concediu şi ce s-a întâmplat ar putea afla cei interesaţi pe blogul personal în momentul în care mă voi întoarce în ţară", a mai spus jurnalistul.

„E un risc asumat"

Cristina Simion, director general Edipresse, compania care editează „Elle", al cărei redactor-şef este tot în Noua Zeelandă, a declarat că invitaţia nu presupune nicio obligaţie editorială din partea revistei. „În principiu, cred că este un lucru bun că Roşia Montană doreşte ca liderii de opinie să vadă cu ochii lor care sunt implicaţiile asupra comunităţii şi asupra mediului pe care le are o exploatare auriferă, dar ar fi fost preferabil ca această intenţie să fie făcută publică dinainte, eventual şi cu lista invitaţilor", a declarat Cristina Simion.  

Localitatea Roşia Montană (judeţul Alba) a ajuns aproape depopulată după ce investitorii au achiziţionat masiv casele localnicilor, spre a face loc exploatării miniere  Foto: Agerpres
 
Consultantul de investiţii Bogdan Baltazar, unul dintre susţinătorii declaraţi ai proiectului minier, crede că liderii de opinie îşi asumă riscul de a-şi pierde credibilitatea în urma participării la deplasarea în Noua Zeelandă, dar că acesta „este un risc asumat". El spune că dacă un grup de lideri de opinie este dus la faţa locului, să vadă cum e mina de aur din Noua Zeelandă, poate fi benefic pentru documentarea lor, chiar dacă în ţară acest lucru se interpretează negativ. „O să vedem, când se vor întoarce în ţară, care vor fi reacţiile lor", a încheiat Baltazar. 

„Ei îşi cumpără liniştea mediatică"

Mircea Toma, preşedintele Agenţiei de Monitorizare a Presei (MMA), spune că deşi nu există o lege care să interzică astfel de deplasări, există totuşi coduri deontologice. „Ziaristul care pleacă pe banii uneia dintre părţi tinde să fie favorabil părţii respective pentru că se simte obligat. Nu e obligatoriu să se întâmple acest lucru, dar suspiciunea este foarte mare", afirmă Toma.

Acesta consideră că Roşia Montană este un subiect controversat şi că această companie îşi rezolvă problemele, atât în zona politică şi a administraţiei locale, cât şi în presă cu ajutorul banilor. „La ce fac ei reclamă? La covrigi, la sucuri? Nu. Ei fac reclamă doar ca să aibă posibilitatea să cumpere linişte din partea instituţiilor de media", a spus preşedintele MMA. Mai multe publicaţii, printre care şi cele deţinute de Adevărul Holding, au refuzat publicitatea de la RMGC.  

Mircea Toma a părăsit anul acesta „Academia Caţavencu" acuzând cenzura din trustul Realitatea-Caţavencu, mai ales în ceea ce priveşte subiectele referitoare la proiectul Roşia Montană. Anul trecut, Toma a fost invitat de Roşia Montană, alături de un alt grup de ziarişti, în Noua Zeelandă, dar a refuzat. În schimb, fostul său coleg de la „Academia Caţavencu", Liviu Mihaiu, a acceptat deplasarea.

Întrebat de ce a dat curs invitaţiei, acesta a declarat: „Pentru că în ipostaza mea de jurnalist şi ecologist mă interesa istoricul acestei exploatări şi modul de rezolvare a problemelor de mediu din jurul unei mine de aur din cea mai ecologistă ţară din lume".

El susţine că această excursie nu i-a schimbat opinia critică faţă de cazul Roşia Montană, fapt care poate fi confirmat de atitudinea publică a organizaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delta" de după vizita în Noua Zeelandă. „Aşa că nu am ce să regret, pentru că nu mă poate influenţa nicio companie cu o vizită de documentare într-o ţară străină", a mai spus Mihaiu.

Acţionariat

Conform site-ului companiei RMGC,  în prezent, peste 80% din acţiunile Gabriel Resources sunt deţinute de investitori din SUA, printre care Newmont Mining, al doilea producător de aur din lume, cu 15%, Electrum Strategic Holdings LLC cu 18% şi Paulson & CO cu 18%.

Cum a pierdut statul 14 procente

De la stânga la dreapta: Robert Turcescu, Roxana Voloşeniuc,Sorin Ovidiu Freciu, Vlad Macovei, Emil Hurezeanu şi Mihai Tatulici



Proiectul Roşia Montană a început acum mai bine de 13 ani, „părintele" afacerii fiind considerat româno-australianul Frank Timiş. În 1997, Minvest Deva s-a asociat cu firma canadiană Gabriel Resources fiind înfiinţată compania Eurogold Resources. Demersurile pentru această asociere au fost intermediate de omul de afaceri Frank Timiş, în calitate de reprezentant al Gabriel Resources.

Tot în 1997, statul român a concesionat terenul pe care ar urma să funcţioneze exploatarea de aur şi argint, contra sumei de trei milioane de dolari. 

În 1999, Eurogold Resources şi-a mutat sediul la Roşia Montană, compania schimbându-şi denumirea în Roşia Montană Gold Corporation, având ca principali acţionari societăţile Gabriel Resources (65%) şi Minvest Deva (33,8%). În acelaşi an, printr-o majorare de capital, participaţia regiei de stat a fost diminuată la 19,3%.

Motivul: Minivest nu a dispus de suma necesară pentru a participa la majorarea de capital. În 2006, RMGC a depus la Ministerul Mediului un raport privind impactul exploatării. Documentul a fost revizuit în 2007 şi retrimis ministerului. Câteva luni mai târziu, ministrul Mediului de atunci, Atilla Korodi, a suspendat pe termen nelimitat procedurile de avizare. Tot în 2007, certificatul de urbanism al RMGC a fost anulat în instanţă.

A doua majorare de capital

În 2009, administratorii Roşia Montană Gold Corporation au decis o nouă majorare de capital, prin emisiunea de noi acţiuni. Valoarea totală era de 595 de milioane de lei, din care Minvest Deva ar fi trebuit să plătească 115 milioane de lei pentru a-şi menţine cele 19,3 procente din afacere.

Cum compania de stat nu a avut această sumă, Gabriel Resources a împrumutat Minvest Deva cu 115 milioane de lei, urmând ca banii să fie recuperaţi după ce afacerea va începe să funcţioneze.

Proceduri reluate

Anul trecut, proiectul Roşia Montană a fost inclus în programul de guvernare al PDL, iar în iunie 2010 ministrul Pădurilor şi Mediului, Laszlo Borbely, a anunţat că va fi reluată procedura de autorizare pentru investiţia RMGC.

Comentariu: De ce n-am ajuns în Noua Zeelandă

Petre Barbu
senior-editor

Mor de ciudă că n-am fost şi eu ales de Roşia Montană Gold Corporation să merg în grupul „formatorilor de opinie" în Noua Zeelandă! (Neam de neamul meu n-a ajuns acolo şi, „altă Roşie" nu va duce vreun neam de Barbu tocmai la capătul lumii!). Scriu de 20 de ani în presa asta şi scriu degeaba. Nimeni, chiar nimeni, nu m-a plimbat pe banii săi prin lume. Stau ca un loser aici şi scriu, scârţa-scârţa pe hârtie, degeaba! Şi ştiu de ce am ajuns în halul ăsta: pentru că sunt un ratat.

Adică unul care n-are talent, care n-are gura mare, care n-a pupat în c... vreun şef, care n-a ţinut talk-show-uri TV, care nu s-a învârtit, care n-a lăudat pe cine trebuie ca să obţină o mărire de leafă şi nici măcar cartea lui Grigore Cartianu n-am lăudat-o! De vreme ce sufăr atât de tare pe seama celor 20 de ziarişti duşi la capătul lumii, de ce mai stau în presa asta? De ce? Pentru că nu ştiu să fac altceva decât asta: să scriu. Aşa cum mă taie capul. Asta am făcut, am scris 20 de ani. După mintea mea. Fără să-mi dicteze nimeni şi fără să iau bani în plic. Am scris ca loserul, scrie-mi-aş numele pe mormânt!

Îmi bag unghiile în gât că n-am mers şi eu în Noua Zeelandă! Când m-aş fi întors, nu mi-ar fi păsat de invidia colegilor de presă, dă-i în mă-sa de proşti! Să fiarbă pe bloguri! Nu mi-ar fi păsat de publicul care mi-ar fi urmărit argumentele la TV: „Eu cred în proiectul Roşia Montană!" Şi publicul să moară prost! Da, vine o vârstă în viaţa unui loser când începe să creadă în Diavol şi în aurul său. Asta pentru că toţi „formatorii noştri de opinie" susţin zi de zi că văd numai Îngeri şi că sunt de partea Binelui. Poftim, eu m-aş fi făcut frate cu Dracu' numai să ajung în Noua Zeelandă!

Mă prăpădesc de inimă rea că n-am mers şi eu cu domnul Emil Hurezeanu. Domnu' Hurezeanu, vă aştept la Otopeni! Cumpăr tot ce aduceţi: lănţişoare de aur, inele, ciungă, spray-uri Fa, Kent, nu uitaţi de Kent!, blugi prespălaţi şi şampoane bulgăreşti! Prăduiesc tot ce aduceţi, domnu' Hurezeanu!

"Da, vine o vârstă în viaţa unui loser când începe să creadă în Diavol şi în aurul său. (...) Mă prăpădesc de inimă rea că n-am mers şi eu cu domnul Emil Hurezeanu."

citeste totul despre: