Românii plecaţi la muncă în străinătate suferă de depresii

limbii şi de teamă că pot fi depistaţi că muncesc la negru.Românii plecaţi la muncă în străinătate, practic, riscă, cu fiecare plecare de lângă cei dragi, să se îmbolnăvească de

limbii şi de teamă că pot fi depistaţi că muncesc la negru.
Românii plecaţi la muncă în străinătate, practic, riscă, cu fiecare plecare de lângă cei dragi, să se îmbolnăvească de forme grave de depresie. În fiecare vară şi iarnă, perioade în care aceştia îşi iau concediu pentru a reveni în ţară, sunt raportate cazuri de îmbolnăvire la spitalele de psihiatrie din judeţ, însă pentru că bolile sunt delicate foarte mulţi se feresc să vorbească deschis despre situaţia în care se află. Zeci de femei şi bărbaţi întorşi de la muncă din Italia, Spania sau Marea Britanie ajung, după ani buni de pribegie şi muncă prin străinătate, pe patul de spital, cu forme grave de depresie. Din păcate, puţini sunt aceia care conştientizează că suferă de această boală şi se adresează medicilor doar când este mult prea târziu, fie când familiile acestora se hotărăsc să cheme în ajutor un medic de specialitate. Cu toate acestea, în lipsa unor soluţii de ordin financiar, fie pentru că în România nu întrevăd niciun viitor mai bun, oamenii îşi părăsesc ţara, cu gândul că banii mai numeroşi din portofele le vor rezolva problemele. În realitate, există o componentă extrem de importantă, de natură psihică, pe care foarte puţini dintre cei care pleacă o iau în calcul. Orice ruptură de familie, de colectivitate produce suferinţă, iar dacă aceasta este de lungă durată persoana se poate îmbolnăvi de depresie. Aşadar în toată această poveste incitantă cu locurile de muncă din străinătate, la care foarte mulţi români au reacţionat, cu precădere, în ultimii ani, există şi un tribut. De multe ori, situaţia în care ajung atât cei plecaţi la muncă, cât şi familiile acestora rămase să-i plângă acasă este mai mult decât dramatică. "Am putea spune că este vorba de un fenomen al depresiei la persoanele care se întorc de la muncă din străinătate, incidenţa acestor cazuri fiind din ce în ce mai mare", recunoaşte psihologul Ana Rinder. Pe de altă parte, o pacientă care este deja internată la Spitalul de Psihiatrie din Vaslui avertizează că România va ajunge o ţară de depresivi. Fie că rămân în ţară, fie că pleacă la muncă în străinătate, pe cei mai mulţi care se confruntă cu lipsurile materiale îi paşte acelaşi lucru: depresia. "Toate femeile care pleacă păţesc la fel… ăsta e preţul pe care trebuie să îl plătească, să fie dependente de pastile, să muncească fără să se poată odihni", mai spune pacienta, care a dorit să-şi păstreze anonimatul din motive lesne de înţeles. Dar cel mai în măsură să vorbească despre acest fenomen este Gheorghe Silvestrovici, şeful secţiei de Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui, care confirmă faptul că dorul de casă poate sta la baza unei îmbolnăviri serioase. "Sunt multe probleme pentru că duc dorul familiilor, se despart de cei dragi, abandonează copii. Mai mult decât atât, important este cum sunt trataţi românii plecaţi la muncă în străinătate, cum sunt preţuiţi, cum sunt exploataţi. Este ştiut faptul că unii dintre ei sunt chiar umiliţi".
Majoritatea celor internaţi au muncit fie în agricultură, fie ca menajere. Pacienţii beneficiază în spital şi de consiliere psihologică, şi de suport moral în vederea găsirii unui loc de muncă în ţară. O parte din aceştia spun că nu vor să mai audă de străinătate. Cei mai mulţi însă se vor întoarce la muncă atunci când îşi vor reveni.

"România va ajunge o ţară de depresivi. Fie că rămân în ţară, fie că pleacă la muncă în străinătate, pe cei mai mulţi care se confruntă cu lipsurile materiale îi paşte acelaşi lucru: depresia"O pacienta a Spitalului de Psihiatrie din Vaslui