În săptămâna Paştelui, care ar trebui să fie luminată, să semnifice o renaştere a speranţelor de mai bine, românii sunt supuşi patimilor politice. Firesc, cei mai dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă sunt cetăţenii oneşti, oameni afectaţi de toate relele care se întâmplă-corupţia atotputernică, viaţa mizerabilă, guvernarea dezastruoasă, injustiţia, lipsa de perspective şi multe altele. Mulţi dintre ei au protestat în stradă, în ţară sau în străinătate. Ei speră totuşi că Învierea le va aduce mari minuni în această perioadă.

Oamenii cinstiţi sunt din ce în ce mai dezamăgiţi atât de preşedintele ţării, Klaus Iohannis, cât şi de principalul partid de opoziţie, care a anunţat deja că îl va susţine pentru un nou mandat în fruntea ţării. Atunci când aveau mari aşteptări de la cele două importante entităţi democratice, politice, cetăţenii au constatat că sunt abandonaţi. Chiar şi când au ieşit în stradă, împotriva corupţiei şi pentru o justiţie curată, independentă. Mai mult, cei doi factori politici, preşedintele României şi principalul partid de opoziţie, au încercat să folosească strada doar în scop electoral.

Cert este că, pe zi ce trece, constatăm tot mai mult că actualul preşedinte al ţării şi PNL-ul mimează cât pot de prost jocul politic, extrem de important al opoziţiei.

În acelaşi timp, acţiunile şi vorbele lor le arată dorinţa prioritară de a se aranja la alegerile următoare. Preşedintele Klaus mimează interesul la preocupările românilor pentru o justiţie liberă, corectă, independentă, dar nu face nimic în acest sens! PNL-ul clamează acelaşi interes pentru binele românilor, dar în loc să facă opoziţie adevărată în parlament mimează democraţia şi lustraţia în şedinţe de partid!

Unde este preşedintele Iohannis, unde este opoziţia atunci când ţara are mai multă nevoie de ei? - se întreabă retoric românii care i-au votat şi le-au acordat încrederea lor. La schi, în vacanţe, fac turism, tot felul de învârteli şi au preocupări conform interesului propriu şi de partid.

Mai mult, chiar şi atunci când a fost nevoie de prezenţa semnificativă a preşedintelui ţării în plenul Parlamentului, pe 27 martie 2018, la marcarea Centenarului unirii cu Basarabia, dar şi pentru o simbolică declaraţie de sprijin şi dorinţă de reunire cu România, şeful statului a preferat să strălucească prin lipsă, desconsiderând momentul, dorinţele şi idealurile a milioane de români. În schimb, a doua zi, pe 28 martie, a avut o acţiune „importantă“ la un târg auto, unde a ieşit în evidenţă printr-o declaraţie „istorică“ la adresa infrastructurii patriei!

Ceea ce nu înţeleg actualul preşedinte de ţară, viitor candidat la prezidenţiale, şi partidul care îl susţine este faptul că îşi taie singuri craca de sub picioare. Dezamăgiţi crunt de ei, românii oneşti nu o să le mai acorde credit la urne. Iar puterea actuală, penalii, văzând prostia adversarilor politici, jubilează la gândul că vor câştiga fără probleme şi următoarele alegeri.

Cei care vor pierde cel mai mult însă nu vor fi politicienii de tinichea, ci românii cinstiţi şi România în ansamblul ei. Iar acest curs al politicii româneşti pare să fie ireversibil doar dacă, în caz contrar, se vor întâmpla minuni de Paşte sau după, minuni care să le redea speranţa românilor dezamăgiţi. Să apară vreo alternativă la actualele partide politice, să se ivească vreun Mesia, care să le redea şansa unei noi vieţi cetăţenilor furaţi şi batjocoriţi până la os, de actuala clasă conducătoare.

Speranţa moare ultima!