Prima întâlnire pe pământ, după 65 de ani

Ion Dobran şi Barrie Davis au căutat să se doboare pe când erau tineri şi fără grade, pe 6 iunie 1944. Atunci a câştigat românul. Acum, în iarna vieţii lor, sunt prieteni şi se vor vedea la Muzeul Aviaţiei. Intrarea e liberă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ion Dobran împlineşte peste câteva zile 91 de ani. Nu este profesor de istorie, dar lecţiile sale se întind peste tot secolul XX. As al aviaţiei de vânătoare româneşti, el a fost acolo de unde puţini s-au întors, pe cerul celui de-al Doilea Război Mondial.

Timişoara intră în istoria lumii. Un grup de lucru ONU se întâlneşte aici pentru prima dată în afara Genevei

Activitatea de pe front şi decoraţiile militare ale generalului Dobran pot îmbrăca pereţi întregi, dar el nu cere asta. Vrea doar să spună tuturor poveştile sale. Poveşti adevărate.

Mai citeşte şi:

Omul centenar: 100 de ani de viaţă, 40 de pensie
Cel mai bătrân jandarm din Arad a împlinit astăzi 100 de ani
PORTRET/Ghiţă Crăciun: „Simt şi acum frigul din Siberia“

Victoriile obţinute pe cer sunt multe, iar generalul le poate descrie oricând, ca şi când le-ar citi dintr-o carte. De una dintre ele şi-a legat numele şi Barrie Davis, pilot american, care i-a fost, în acelaşi război, inamic şi aliat.

Pentru Dobran, duelul dintre ei avea să se termine cu încă un succes într-una dintre cele 340 de misiuni pe care le-a avut în cel de-al Doilea Război Mondial.

O regăsire de Hollywood

După mai bine de 65 de ani, cei doi inamici din cer, care, aşa cum îşi aminteşte generalul, „luptau cu îndârjire sub steagul fiecăruia", îşi vor strânge mâna pentru prima dată. Barrie Davis a ajuns la 86 de ani şi vine la Bucureşti, la Muzeul Aviaţiei.

Călătoria i-a plătit-o fiul său, care lucrează în industria cinematografiei. Întâlnirea aceasta bate un scenariu de Hollywood.

Cei doi aşi ai aviaţiei, pe umerii cărora încă atârnă greutatea războiului, au început să-şi scrie în urmă cu doi ani. Doborât de pe cerul României, americanul nu l-a uitat niciodată pe cel care aproape l-a ucis. Fostul locotenent Dobran ştie acum că, în ziua aceea călduroasă de 6 iunie 1944, şi-a notat pe bună dreptate în agendă o victorie împotriva avionului Mustang Mayfair 24, şi nu împotriva lui Barrie Davis.

Americanul era, pe atunci, un tânăr sublocotenent. Avea 20 de ani şi activa în Grupul 325 Aviaţie Vânătoare. La 25 de ani, Ion Dobran era deja locotenent şi pilota un Messerschmitt - 109. După lupta cu el, Davis a aterizat forţat în Bulgaria, dar a scăpat cu viaţă. Avionul americanului a ajuns la fier vechi.

Astăzi, după atâtea decenii de cuvinte nespuse şi după un război rece şi ciudat, privirile celor doi se vor încrucişa.

România, ca o medalie

„Prietenului meu Ion Dobran, care mi-a distrus avionul...“

Viaţa lui Ion Dobran nu este o carte, ci o întreagă bibliotecă. „Până să ajungem însă la această zi de 6 iunie e o distanţă lungă. Trebuie să parcurgem prea multe cărţi", ne spune generalul şi îşi începe lecţia.

„Vorbim despre o luptă între două idei, de-o parte totalitarismul, cu o ordine desăvârşită, dar lipsit total de libertate, şi de cealaltă parte democraţia, în care ai toată libertatea, dar n-ai ordine". Pilotul povesteşte calm despre război, fără metafore şi resentimente. Conştient că şi-a făcut datoria.

„După Primul Război, România arăta ca o medalie, era foarte frumos aranjată din toate punctele de vedere, cu lanţul carpatic pe centru... Era splendid! 1 septembrie 1939 însă ne-a găsit izolaţi într-o mare slavă şi cu aliaţii noştri de suflet în partea cealaltă a Europei, fiecare luptând pe fronturile sale", povesteşte Ion Dobran, încercând parcă să explice ironia poemului cântat pe Frontul de Est.

„Peste prăpăstii de potrivnicie, noi te slăvim năprasnică Rusie, pentru că nu dormi, pentru că ne pândeşti, cu ochi mari, tâlhăreşti".

„Du-i, Doamne, la Budapesta"

„În '42, America ne declară în sfârşit război, nouă, românilor", aşa începe, pentru Ion Dobran, un periplu la graniţa cu moartea. Multe vieţi româneşti s-au pierdut, multe bombe americane au căzut. Generalul e mândru. Spune că ai noştri au fost curajoşi. Despre adversari vorbeşte cu respect. „Au creat o aviaţie strategică, stabilind nu mai puţin de 22 de aerodromuri, în sudul Italiei, la Foggia. Aceasta lovea uzine, căi de comunicaţii, adânc în spatele frontului. Azi în Germania, mâine în Ungaria, poimâine în România".

Radarele nemţeşti interceptau avioanele, însă nu puteau să stabilească şi direcţia spre care acestea se îndreptau. „De la Turnu Severin, dacă luau linia munţilor, veneau la Ploieşti, dacă luau stânga, se duceau la Budapesta. Noi aşteptam, îi vedeam cum se apropie şi ne rugam: «Du-i, Doamne, la Budapesta!»". Dar în război, rugăciunile nu sunt mereu ascultate.

„S-a luptat eroic, dar s-a pierdut eroic, câte unul, câte unul. Aşa pierderi am avut încât la 18 august 1944, întreaga ţară românească era apărată de 25 de piloţi de vânătoare". În ultima luptă aeriană împotriva aliaţilor antinazişti a căzut unul dintre titanii aviaţiei româneşti, căpitanul Şerbănescu.

La început a fost lupta pentru supravieţuire

Dobran, la bordul avionului său, ME-109

Pentru lumea întreagă, ziua de 6 iunie e istorică datorită operaţiunii de debarcare din Normandia. Pentru Ion Dobran, istoria e altfel. „Aflasem de debarcarea din Normandia şi ne gândeam că o să fie atât de ocupaţi încât n-o să aibă timp să vină şi la noi. Dar au avut timp, pentru că la Foggia era aviaţia strategică". Aşa a început prima întâlnire dintre cei care aveau să devină prieteni după mai mult de jumătate de secol.

„Au venit însoţiţi de puţini vânători şi am crezut că o să fie o luptă uşoară", îşi aminteşte însufleţit generalul. A început însă o luptă pe viaţă şi pe moarte, de mai bine de jumătate de ceas, în care aviatorul nu avea timp să se gândească la viaţa sa. Măiestria cu care conducea avionul, „cu care făceai trup şi suflet ca un călăreţ şi calul său", şi experienţa câştigată l-au ajutat pe Dobran să doboare unul dintre avioanele inamicilor. Mustangul lui Barrie Davis.

„Primele proiectile

mi-au lovit cabina, deoarece îmi amintesc de o explozie foarte puternică după care mi-am pierdut cunoştinţa. M-am trezit ca după un somn adânc într-un avion care zbura singur. O parte din cupolă dispăruse, iar aerul rece pătruns în cabină mi-a îngheţat roua de pe cizmele de zbor", descrie Barrie Davis lupta care i-a adus românului o victorie grea.

Wayne Lowi, coechipierul americanului, şi-a răzbunat colegul. „Lupta aeriană s-a petrecut în spaţii foarte mari. Atât am izbutit, să-l fac pe Lowi să-şi spargă timpanele. Eram obişnuit cu confruntările pe verticală, dar Lowi a reuşit să-mi lovească avionul. Şi eu am aterizat forţat", povesteşte veteranul.

Cele mai importante decoraţii:

- 1943: Ordinul „Coroana României" cu spade, clasa a V-a, cu panglică de Virtute Militară
- 1944: Ordinul „Steaua României" cu spade, clasa a V-a, cu panglică de Virtute Militară; Ordinul „Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Crucea de Aur
- 1945: Ordinul „Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Cavaler, cu prima şi a doua baretă şi panglică de Virtute Militară; Ordinul „Steaua României" cu spade, clasa a IV-a, Ofiţer, cu panglică de virtute militară; Ordinul „Leul Alb" Cehoslovac; Medalia „Victoria" sovietică
- 1946: Ordinul „Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Ofiţer; Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist"
- 1959: Ordinul „Steaua R.P.R.", clasa a V-a
- 1996: Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial"

Jurnalul tânărului Dobran

Pentru locotenentul Dobran, cerul avea în fiecare zi câte o poveste care nu trebuia risipită. Astfel, s-a hotărât să ţină un jurnal care începea cu o mică agendă de însemnări, clipe de răgaz furate războiului. Apoi, la lumina unei lumânări de campanie, propoziţiile aveau să capete mai mult suflet, mai multă formă. „«Jurnalul locotenentului Dobran» era scris de un tânăr romantic la 25 de ani, cu o mulţime de lupte şi de femei, cu tot ce impunea vârsta...", zâmbeşte complice veteranul.

Mica agendă pe care o purta în buzunarul de la piept s-a transformat, peste timp, în singurul jurnal de război al unui pilot de aviaţie român. „Mulţi ani a stat în sertar. 45 de ani. Până la urmă s-a transformat în cărticica asta de 200 de pagini", explică generalul. Însă această cărticică avea să-l conducă la fostul său inamic, Barrie Davis. „După ce am publicat jurnalul, mă trezesc cu un polonez care îmi cere autograf, pentru o acţiune de binefacere. I-am trimis cererea polonezului, însă acesta ceruse autograf şi de la Barrie Davis", spune generalul.

Astfel, amatorul de istorie a reuşit să-i pună în legătură, iar cei doi au început să-şi scrie şi să povestească. În prima scrisoare venită de peste Ocean, Barrie Davis i-a confirmat românului victoria de acum mai bine de 65 de ani.

„Eu am susţinut tot timpul că e o victorie, dar românii nu m-au crezut pentru că n-au găsit avionul pe teritoriul ţării. Acum însă pot certifica", se mândreşte veteranul. „Prietenului meu Ion Dobran, care mi-a distrus avionul în iunie 1944", scrie pe o fotografie din care Davis îi zâmbeşte românului.

De la manşă la strung

Un moment de odihnă, înainte să plece sus, în aer

Finalul războiului i-a răpit însă lui Dobran lucrul la care ţinea cel mai mult. „Am terminat războiul în Cehoslovacia şi până în 1952 am fost menţinut cu gradul de maior". Deşi era comandant de regiment şi singurul as al aviaţiei din război care încă zbura, nu i-a fost uşor. „Se lucra la o inversare, asemenea epurării generale făcute Stalin în '37. Trebuia coborât tot ce era vârf şi tot ce era jos trebuia urcat", îşi aminteşte veteranul.

„Nu puteam să supravieţuim decât dacă ne dispersam în câmpul muncii, am gândit atunci şi m-am calificat ca strungar. Acolo am stat 12 ani". Cu doi copii şi un salariu de nouă ori mai mic. După cei 12 ani, un fost elev i-a oferit o slujbă în aviaţia utilitară, o slujbă care l-a dezmorţit şi care i-a redat pofta de viaţă. După un an în care a revăzut câmpiile României, de la bordul noului său avion, a reuşit să se angajeze la TAROM. S-a bucurat să revadă Europa, deşi aceasta se schimbase mult faţă de cum o lăsase el. „Am mai prins însă doar 6 ani de zbor. Apoi am ieşit la pensie".


citeste totul despre: