Cu un rating mediu zilnic de 0.2, cu un rating la orele de vârf de numai 0.4, cu TVR 2 plasat în faţa TVR 1, singura concluzie care se poate trage este că, practic, SRTV nu mai există. Pe piaţă, în conştiinţa telespectatorilor, pentru românii care îi subvenţionează existenţa. Căci chiar dacă nu mai plătim în fiecare lună pe factura de curent taxa de abonament la serviciul public de televiziune, bugetul anual asigurat de guvern SRTV tot din taxele şi impozitele noastre provine.

Firesc era ca după dezvăluirea acestor rezultate catastrofale să îşi dea demisia fără preaviz nu numai principala vinovată, insa cu numele de Radu Irina, preşedintele- director general al instituţiei, ci şi întreg Consiliul de Administraţie şi Comitetul Director al SRTV. Pentru complicitate cu sus-numita Radu Irina la risipirea, la cheltuirea complet aiurea, abuzivă a banului public . Pentru tăcere, pentru non-acţiunea, pentru încurajarea bunului plac, a prostiei, a incompetenţei agresive. Pentru sfidarea la adresa publicului telespectator.

Firesc era să se trezească din lunga letargie şi cele două Comisii de cultură din Parlamentul României şi să îşi ia misiunea în serios preşedinţii lor, numiţii Romaşcanu Lucian şi Ştirbu Gigel. Să vadă ce Dumnezeu se întâmplă în Calea Dorobanţi 191 unde îşi fac de cap Irina Radu şi sluguţele ei. Gen Calotă, Săndulescu, Coman, Zgabercea, Manoliu, Butaru, Marin şi lista e departe de a fi epuizată.

Când cineva, cât de cât serios, din interiorul SRTV îi atrage atenţia numitei Radu Irina unde, la ce dezastru au condus grilele dorite şi impuse de ea de conivenţă cu numitul Zgabercea Cristian, penalul fost producător general, respectiva trece mai departe răspunzând emfatic- Îmi asum situaţia! Cum oare şi-o asumă? Demisionând? Recurgând la gestul de onoare? Nu, numita Radu Irina nu ştie ce înseamnă asta. Şi-o asumă, încasând pe mai departe, tot degeaba, de fapt, pentru neghiobie şi neprofesionalism o leafă de 18.000 de lei pe lună. Căci aşteaptă cetăţeana respectivă să vină momentul mult doritei şi ticălos pregătitei plecări la cursul de la EBU, plătit în parte de TVR printr-un contract şmecher conceput de numita Radu Irina şi ... Dumnezeu cu mila!

Ce fac ceilalţi trei angajaţi ai TVR - Christel Ungar Ţopescu, Monica Simona Ghiurco, Gabriel Giurgiu - membri şi ei în Consiliul de Administraţie al TVR pentru salvarea instituţiei de la dezastrul sigur la care o condamnă diletantismul, reaua-voinţa, nebunia managerială a numitei Radu Irina? Unii nimic, alţii pun postări complet aiurea pe facebook în grupul Pentru TVR. Comunicărilor discutabile scrise de Monica Ghiurco li se asociază cele ale unor şefuţi şi şefuleţi care habar nu au de gramatica, ortografia, ortoepia, punctuaţia limbii române. Răsplătiţi pentru obedienţă cu câte o dregătorie, mică, minusculă, însă remunerată, inventată pentru ei anume de numita Radu Irina.

Ce fac sindicatele reprezentative, ce face dl. Bocanaciu? Ce face marea masă a salariaţilor văzând proporţiile dezastrului? Iar nimic!

Cei care încă mai apar pe sticlă se iluzionează că ar mai fi vedete. Cu aceeaşi îndreptăţire cu care eu aş putea să aspir la un recital la Covent Garden fiindcă mai fredonez din când în când ceva în baie.

Aceasta este trista realitate din TVR. O instituţie deliberat făcută să devină mai fără rost decât era odinioară mult hulitul SIDEX.