Planurile unei rachete moderne, într-un manuscris sibian de la 1529

După 43 de ani, Doru Todericiu, stabilit în Franţa, dezvăluie pentru Adevărul odiseea misterioasei invenţii medievale

Descoperirea este făcută publică în 1969, într-un volum apărut la Bucureşti, retras apoi din circulaţie deoarece autorul a ales "libertatea", în Occident. În cadrul manifestărilor "Sibiu - capitală culturală europeană" de anul viitor, volumul va fi retipărit. Un amănunt interesant despre descoperirea lui Doru Todericiu: în 1969, la un simpozion în Germania Federală, doi americani i-au cerut o copie a manuscrisului deoarece spuneau că ar reprezenta planurile unei rachete încă în dotarea NASA.
- Când aţi ajuns la Sibiu?
- În primăvara anului 1962. Primit cu amabilitate de directorul Arhivelor Statului, consult lista de lucrări manuscrise disponibile. Profit de ocazie ca să văd manuscrisul "pirotehnicianului Haas". Singur manuscrisul Varia II 374 părea să prezinte importanţă.
- Ce fel de manuscris?
- Un coligat, legat în piele, după moda epocii. Trei manuscrise deosebite, într-un volum gros. Trei autori succesivi şi o singură temă. Pe cel dintâi îl chema Hans (responsabil de primele 36 de file ale Manuscrisului) şi se trăgea din spiţa Haasenweinilor (fiind de loc din Haasenluff, Bavaria), filele 37-110 ni-l înfăţişează pe cel de-al doilea autor. Va rămâne probabil un anonim sibian. Partea lui de manuscris se întinde, cronologic vorbind, peste următoarea sută de ani, până în 1529. Doar ultima parte din Varia II 374 cuprinde caligrafia lui Conrad Haas.
- Despre ce scria Hass?
- Mă revăd, în 1963, acum mai bine de 40 de ani, la Sibiu în depozitul Arhivelor sibiene… Parcurg cu atenţie manuscrisul lui Haas - filă cu filă. La fila 201 lucrurile se complică... Desene de necrezut, atât ca mod de execuţie tehnică şi ca subiect, cât şi prin faptul că - la fel ca toate desenele din manuscris - sunt datate şi marcate cu iniţialele în majuscule ale autorului lor, un C şi un H. (Conrad Haas). Încercam să înţeleg de ce nu se acordase înainte importanţă manuscrisului. Mă găseam în faţa celor mai vechi imagini cunoscute până în prezent ale unor rachete multiple cu mai multe trepte de aprindere succesivă, ele proveneau din anul 1529.
Soarta tragică a volumului
- Ce a urmat?
- M-am adresat astfel directorului Arhivelor locale. Acesta a fost de acord cu studiul aprofundat al manuscrisului. Pentru a-i ajuta pe cei interesaţi, incluzându-i aici şi pe autointitulaţii "sibieni pacifişti", să afle cum am ajuns să fotografiez manuscrisul, doresc să amintesc că acest demers s-a bazat pe aprobarea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului nr. 1515 din 26.02.1964. O zi mai târziu, în camera mea de hotel sibian, pe o tavă de plastic negru pusă cu faţa în jos, în mijlocul triunghiului limitat de picioarele de metal ale trepiedului aparatului de fotografiat, centrat sub obiectivul acestuia, manuscrisul Varia II 374 se oferea posterităţii…
- Există aspecte inedite, mai puţin cunoscute, despre manuscisul Varia II 374?
- Voi începe chiar cu "descoperirea" manuscrisului. Spre deosebire de un obiect arheologic, pe care cercetătorul îl scoate la lumină din pământ, sau de o insulă necunoscută la ţărmul căreia acostează caravela navigatorului din epoca Renaşterii, un manuscris, pentru a fi descoperit, trebuie să nu figureze, sub nicio formă, într-un index sau catalog de arhivă. Este cazul celebrei "Hărţi a Vikingilor", descoperită de cercetătorii Universităţii din Yale în interiorul unui exemplar din "Speculum Historiae" a lui Vincent de Beauvais, din sec. al XV - lea. Manuscrisul de la Sibiu însă, indexat sub titulatura Mss. Varia II 374, era de secole în arhivă, catalogat drept manuscris ce conţine probleme de pirotehnie şi balistică-artilerie, şi ca atare a fost cunoscut de mai bine de 100 de ani. Iată pentru ce consider că nu se poate pune - din punct de vedere ştiinţific - problema unei reale descoperiri a acestui manuscris. În ceea ce priveşte relevarea conţinutului real, a importanţei pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, cercetarea şi stabilirea aspectelor necunoscute a fiecăreia dintre cele trei părţi ale manuscrisului sibian, acest merit îmi aparţine. Encyclopaedia Britannica, ediţia din 1971, vol. 19, pag. 404 arăta că "în 1963, un om de ştiinţă român, D. Todericiu, a scos la lumină un manuscris a lui Conrad Haas, ofiţer de artilerie şi şef al Arsenalului de la Sibiu, România, (...)".
- În 1969 a urmat publicarea studiului dvs la Academie. Ce soartă a avut această lucrare?
- Toate cercetările s-au concretizat în lucrarea "Preistoria Rachetei Moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400-1569)", publicată în 1969 la Editura Academiei din Bucureşti - o lucrare voluminoasă, reprezentând o ediţie completă a preţiosului manuscris Varia II 374. Soarta ediţiei din 1969 a lucrării despre manuscrisul lui Conrad Haas a fost însă tragică. Lipsit de posibilitatea de a se răzbuna pentru părăsirea României socialiste în 1970, regimul de atunci de la Bucureşti a reacţionat în mod grotesc... s-a răzbunat pe Conrad Haas. În toamna lui 1970, cartea despre rachetă era retrasă de pe piaţă, iar stocul existent, distrus din ordinul autorităţilor. Mă aflam deja în Franţa, la Paris, unde îmi începeam noua mea activitate ca specialist în domeniul ştiinţei şi tehnicii, în cadrul Centrului Naţional francez de Cercetări Ştiinţifice (C.N.R.S.). Cea de-a doua perioadă de tăcere impusă lui Conrad Haas a luat sfârşit în mod oficial abia în iulie 2002, odată cu apariţia ediţiei bibliofile în 15 exemplare a cărţii din 1969, ediţie datorată prestigiosului grafician şi profesor universitar Mircia Dumitrescu, cât şi fiului meu. "Dicţionarul cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale", apărut în 1979 în România, postdatează, între alte erori, în mod intolerabil o importantă parte din creaţia lui Haas cu peste un sfert de secol, plasând-o în 1555. În mod bizar însă, Haas a reuşit să apară în România socialistă a anului 1989 chiar şi pe un timbru de 50 bani.
- Aţi purtat corespondenţă cu mari personalităţi ale ştiinţei mondiale pe subiectul Hass. Din cîte ştiu şi cu Hermann Oberth?
- Nu numai cu eminentul profesor Hermann Oberth, care a citit şi apreciat cartea din 1969..., corespondenţa cu acesta intrând chiar şi în atenţia Securităţii ceauşiste... savantul Wernherr von Braun a descris în cartea sa, apărută postum în 1976 şi intitulată "The rocket's red glare" ("Strălucirea roşiatică a focului rachetei"), opera de precursor genial a lui Conrad Haas.

"Austria nu prea s-a interesat de Conrad Hass"
- A fost Haas un pirotehnist pacifist?
- La sfârşitul lui Varia II 374, Haas expune o teribilă diatribă la adresa maiştrilor tunari înclinaţi mai mult către plăcerile vieţii uşoare decât spre focul bătăliilor. Totul se încheie însă într-un mod şi mai neaşteptat când, în ultimele rânduri ale manuscrisului său, Conrad Haas se adresează retoric - dovadă că intenţiona să-şi publice textul - în acest mod: "Dar sfatul meu este mai multă pace şi război deloc, gurile de foc să fie lăsate sub învelitoarea lor, astfel ghiuleaua nu va mai fi trasă, pulberea nu va mai fi aprinsă sau umezită, prinţul îşi va păstra banii lui, iar maestrul tunar, viaţa. Acesta este sfatul, aşa cum îl exprimă Conrad Haas."
- Ce proiecte aveţi în cazul Conrad Haas?
- Ediţia a II-a, adăugită şi revizuită a volumului din 1969, în pregătire la Editura Academiei Române, va fi una de largă circulaţie şi va avea un preţ accesibil. În mod inexplicabil, Republica Austria nu s-a prea interesat de Conrad Haas. Probabil că evenimentele de la Sibiu în 2007 vor atrage atenţia ambasadei acestei ţări şi Conrad se va "reîntoarce" în Dornbach-ul natal. Am auzit că un tânăr sculptor român va realiza un monument al rachetei în trei trepte.
Lucrarea monumentală ce urmează a fi amplasată la Dornbach - astăzi un sector al capitalei austriece - se va datora sculptorului Mihai Rusen şi sprijinului companiei EAPP Ltd.

Doru Todericiu, alias Pierre Carnac, scriitor celebru în Occident
Născut în 1921 la Piatra Neamţ, Dimitrie-Doru Todericiu este universitar francez, istoric al ştiinţei şi tehnicii, inginer chimist, cercetător ştiinţific la C.N.R.S. (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Paris), doctor în istorie, litere şi ştiinţe umane (Sorbona, Paris) profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Geneva. Prestigioasa Encyclopaedia Britannica recunoaşte rezultatele cercetărilor lui Todericiu şi prioritatea manuscrisului lui Conrad Haas de la Sibiu (Varia II 374) în domeniul creării rachetelor multiple moderne. Membru al Comitetului Lavoisier, Todericiu a publicat, sub pseudonimul Pierre Carnac, o serie de lucrări în edituri de prestigiu din 11 ţări şi ample studii în domeniul ştiinţei şi tehnicii, istoriei civilizaţiilor, precum şi lucrări cu caracter enciclopedic general, legate de studiul simbolurilor în cultura şi arta vechilor civilizaţii europene, cât şi al contactelor intercontinentale înainte de Columb. După 1989, în România, i s-a publicat, la editura Humanitas, volumul "Atlantida, istoria unui mit". În martie 2006, editura franceză L´Arganier i-a publicat volumul "Christophe Colomb et ses fantómes".